Cu cât sunt mai bolnave caracterul şi sufletul omului, cu atât mai puternice sunt blocajele

Am studiat energetica unor grupuri de oameni şi a întregii omeniri. Se vede că periodic au loc amplificări sau reduceri ale anumitor programe. In diferite zone a avut loc activarea orientării sporite către oricare dintre valorile umane soldată cu boli grave.

Fiecare popor, fiecare civilizaţie este ca un om: cu un anumit caracter, energetică, cu un anumit nivel al dependenţei de valori umane. Unul se îmbolnăvea şi murea, iar altul se dezvolta şi lăsa urmaşi. E vorba de zeci şi sute de popoare şi fiecare avea o formă individuală de cunoaştere a lumii. Greşeala unuia nu costa viaţa altuia. In toată lumea, ca într-un organism unic, aveau loc periodic explozii ale dependenţei de valori umane şi atunci multe civilizaţii mureau dar supravieţuiau cele al căror potenţial de dezvoltare corectă era mai mare. Diferenţele dintre popoare, state şi civilizaţii si pozitia lor geografică le încetineau evoluţia, dar le permiteau în general să supravieţuiască.

In prezent putem vorbi despre întreaga omenire ca despre o singură civilizaţie nu numai fiindcă s-au deschis frontierele şi au loc modificări genetice, nu numai din cauza dezvoltării transportului şi a turismului, ci din cauza radioului, televiziunii şi a sistemului prin satelit, toate acestea reprezentând un permanent schimb de informaţii. Corporaţiile industriale lucrează conform aceloraşi legi în toate ţările lumii şi în plan economic toată lumea e un ansamblu de relaţii. De douăzeci de ani existăm ca o civilizaţie unică. Comuniunea la nivel energetic amplifică de câteva sute de ori posibilităţile fiecăruia dintre noi. O omenire unită este în aşteptarea unei explozii de noi posibilităţi şi noi perspective – acestea sunt avantajele.

Să vorbim acum despre dezavantaje.

Vorbim acum despre faptul că toţi locuitorii devin o singură naţiune. Şi posibilităţile, şi responsabilităţile sunt enorme. Nu suntem pregătiţi nici pentru unele, nici pentru celelalte. Şi această lipsă de pregătire îşi va spune cuvântul şi în proporţii din ce în ce mai mari.

Mai departe: fiecare religie a pus bazele unei civilizaţii mai mici, care aveau o viziune şi mai redusă asupra lumii. însă această comasare a amplificat semnificativ dezvoltarea religiei respective, dar a şi agravat conflictul cu altă religie, cu altă civilizaţie. Conflictul economic care a fost cauza multor războaie e mult mai puţin periculos decât conflictul ideologic.

Şi iată cum se prezintă situaţia acum.

Faptul că omenirea este împărţită în câteva civilizaţii religioase poate face ca acest conflict să ducă la pieirea tuturor. Pe de altă parte, tot ce e comun în planul subtil şi în planul pur exterior- îmbrăcăminte, modă, computere, obiecte de uz casnic – poate fi la fel de periculos.

Totul se întâmplă nespus de repede iar omul nu s-a adaptat încă la viteze şi posibilităţi foarte mari.

Cu cât va fi mai puţin pregătit fiecare din noi pentru volumul mult mai mare al posibilităţilor umane în deceniul apropiat şi pentru o mai mare responsabilitate pentru aceste valori, cu atât mai puternic va fi încetinită unirea omenirii: o izolare la nivel economic este imposibilă, deci ea va decurge mult mai activ la nivel spiritual. Ceea ce înseamnă o amplificare a conflictelor religioase şi politice cu tendinţă crescândă de a se transforma în războaie, ale căror consecinţe ni le putem imagina cu uşurinţă. Ceea ce înseamnă că pentru supravieţuirea tuturor şi a fiecăruia din noi trebuie să fim pregătiţi pentru ceea ce se va întâmpla peste câteva decenii şi ceea ce a început deja.

Când spre noi vine o mare cantitate de fericire omenească -bani, bunăstare, aptitudini, împlinirea planurilor noastre şi a speranţelor, noi – trăim o senzaţie de bucurie şi euforie. Noi nu ştim că fericirea ucide mai repede decât nefericirea. Dacă în suflet cantitatea de iubire este mai mică decât fericirea care ne-a parvenit, dependenţa sporită de valori umane ne destramă sufletul şi ne ucide corpul foarte repede.

Ideologia, viziunea asupra lumii şi caracterul omenirii, în prezent, nu permit fiecărui om să acumuleze în suflet acea cantitate de iubire care i-ar permite să nu depindă de bunăstarea materială de care va dispune omenirea în timpul apropiat. Şi cu cât fiecare dintre noi depune mai multe eforturi pentru a-şi aduce în ordine sufletul său, cu atât el ajută prin aceasta întregii omeniri în învingerea viitoarelor epidemii, boli şi războaie.”

S.N. Lazarev