O lecție de iubire – Teatrul din Kosovo la Festivalul Babel Targoviste

Prieteni, o să vă vorbesc despre trupa din Kosovo, trupa de teatru care a fost prezentă la Festivalul Babel Târgoviște și care ne-a impresionat într-un mod plăcut pe noi cei care participăm la festival de peste 10 ani și care am interacționat cu fel și fel culturi, state din Asia, Africa, Europa, Australia, America de Sud.

Mulțumim Marigona Bekteshi Ferati care nu a fost prezentă, a semnat regia acestui spectacol -Contesa Arduini- după Aldo de Benedetti, dar noi aici am interacționat cu actorii, cu directorul care i-a condus și cel mai mult cu Mirsad Ferati, soțul regizoarei și actor în acest spectacol, care de fapt este o comedie, însă cu nuanțe destul de tragice despre condiția umană.

Am scris și eu și Oana Grigore, fiecare câte un articol, eu unul de opinie, Oana Grigore un articol din interviul realizat adhoc, spontan, în seara de după spectacol, alături de Artan, Mirsad (imi cer scuze pentru că nu țin minte numele tuturor, ele se află în articol). Iar noi ne vom reîntâlni probabil la Mitrovica, de ce nu, într-o bună zi. Eu am mai trecut pe acolo, prin Pristina, dar nu-i departe, Kosovo e o țară mică și abia aștept ca împreună cu Oana Grigore să revin în Kosovo.

Ce a făcut trupa? Trupa a venit alături de alte țări, de alte culturi. A interacționat cu noi oamenii din alte țări. Trebuie să trecem de impactul politic pentru că fiecare are dreptul la un crez de conștiință, fie el religios, fie el sportiv. Dar dincolo de toate avem libertatea de a coexista și a ne accepta, ba chiar a ne iubi între noi. Trupa din Kosovo ne-a învățat iubirea. Ne-a făcut să înțelegem că trebuie să avem grijă unul de celălalt fiindcă trăim pe același pământ, călcăm același pământ. Nu putem spune despre unul că este într-un fel și celălalt altfel așa încât să nu ne mai acceptăm. Nu vreau să intru în detalii politice.

Dacă Kosovo a ales să fie Kosovo noi trebuie să respectăm Kosovo așa cum ei au ales să trăiască. Dacă eu vreau să dorm acum voi trebuie să mă respectați pe mine pentru că vreau să dorm. Treaba mea ce fac. Dacă eu vreau să mănânc un fel de supă și nu altul pe care il vreți voi e treaba mea ce vreau să mănânc.

Din priviri și eu și Mirsad am înțeles acest lucru și il salut și acum când fac acest video live. Am interacționat cu el din priviri și am înțeles că dincolo de impunerile politice nu trebuie să ne despartă nimic. Iată că în Festivalul Babel, teatrul din Mitrovica, din Kosovo vine ca un liant și zice: da, suntem și noi aici. Așa cum voi mergeți la un festival din Asia unde sunt religii budiste sau hinduiste și vă acceptați, trebuie să vă acceptați și cu noi pentru că suntem egali. Nu fiți ipocriți. ”Noi suntem Kosovo, voi sunteți România. Noi vă acceptăm pe voi și voi trebuie să ne acceptați pe noi.” Pentru că dincolo de toate dorințele proprii, dincolo de toate crezurile pe care le avem în politică, crezurile filosofice, crezurile de natură religioasă, există prietenie care e mai importantă decât orice. Și există iubire. Iubirea de oameni.

Există acel context in care tu cu celălalt simți că rezonezi. Și cum să nu rezonăm cu Kosovo când avem aceleași gesturi, avem aceeași intonație, se aseamănă atât de mult cu limba română. Probabil politicienii când nu o iau razna și sunt calmi, își dau seama că nu au de ce sa creeze discreptanțe între popoare, între nații, între culturi, între alegeri în general.

Vă mulțumim prieteni că ați fost aici, mulțumim Kosovo, Mirsad ne vom reîntâlni la Mitrovica sper cât de curând. Acolo poate o s-o cunoaștem și pe distinsa regizoare a Contesei Arduini, pe soția ta, Marigona Ferati. Și cei care mă urmăriți, cei care citiți Oficial Media nu uitați de iubire. Să nu uităm niciodată de iubire.

Vedeți mai jos un fragment din această experiență emoționantă:

Kosovo primește recunoașterea culturală a Festivalului Babel de la Târgoviște

„Contesa Arduini” – spectacolul din Kosovo, o tragicomedie care apropie suflete

 Citește și arhiva completă Babel Târgoviște
Festivalul Babel – interviuri, cronici, video

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media