Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Cum te face un narcisist să-ți pierzi încrederea în tine?

Dacă te întrebi frecvent: „Oare eu sunt problema?”, „Ce e în neregulă cu mine?”, „Unde am greșit?”, „De ce nu reușesc să fac nimic cum trebuie?”, „Poate eu am provocat reacțiile astea…” află că nu este nimic în neregulă cu tine. Prin manipulare constantă, narcisistul ajunge să-ți inducă ideea că nu ești suficient de bun, că nu ești valoros.

El/ea are nevoie să te facă să te îndoiești de tine ca să te țină sub control. Și cum face asta?

Te devalorizează subtil sau direct – te critică, este mereu nemulțumit, chiar și când faci tot posibilul să-i îndeplinești așteptările; te compară mereu cu alții, este ironic și sarcastic, face „glume” ca să te rănească.

Te învinovățește constant în timp ce el/ea joacă rolul victimei – chiar dacă greșește, nu își recunoaște greșelile. În orice caz, este întotdeauna vina altcuiva.

Îți descurajează toate încercările de evoluție – fie că vorbim despre planul profesional sau cel personal, narcisistul se teme ca tu să nu evoluezi pentru că are nevoie să fii cât mai vulnerabil, supus și dependent pentru a rămâne în controlul său.

Proiectează asupra ta defectele lui – pentru că nu își poate asuma punctele slabe, le va proiecta asupra ta. Astfel, dacă el minte, te va acuza pe tine că minți sau dacă el este egoist, te va acuza pe tine că ești egoist.

Te șantajează emoțional – ca tu să te simți „mic” și vinovat atunci când nu faci ce își dorește el/ea. Îți poate spune că: „Ești nerecunoscător și nu apreciezi nimic din ce fac pentru tine”, „Dacă m-ai iubi, ai face asta pentru mine”.

În funcție de cum e mai bine pentru el, distorsionează realitatea și te face să crezi că „ți se pare”, „exagerezi” sau că lucrurile nu sunt așa cum le percepi tu.

Îți spune că ești prea sensibil dacă îi contești autoritatea sau dacă ai vreo reacție de împotrivire firească, de altfel, în fața abuzurilor sale.

Îți induce ideea că ești „norocos” că te-a ales pe tine, ca și cum ți-ar face o favoare să fie cu tine – el/ea este nemaipomenit și extraordinar, iar tu ar trebui să-i mulțumești că și-a coborât standardele și a acceptat să fie cu tine.

Te izolează de prieteni și de familie – ca tu să nu mai ai la cine apela și să ai încredere doar în el.

Uneori este atent, drăguț și afectuos, alteori devine rece, distant sau chiar agresiv – acest lucru te face să nu mai înțelegi ce faci bine și unde greșești. Tu te învinovățești, te simți rușinat, simți că nu poți face nimic „cum trebuie”.

Primul pas e să recunoști abuzul – nu-l mai justifica, nu-l minimaliza și nu te mai învinovăți pentru asta. Ține minte: când există abuz, nu mai e loc de iubire, indiferent cât ar încerca să te facă să crezi altceva.

Pune limite – învață să-ți aperi dreptul de a fi respectat și să spui „nu”, chiar dacă îți va fi greu la început.

Caută sprijin și o cale de ieșire – nu trebuie să treci singur prin asta. Să te protejezi pe tine și că ceri ajutor nu înseamnă că „îl trădezi” pe el/ea.

Dacă te simți „mic” și „la pământ”, nu înseamnă că și ești așa, ci că el/ea vrea să te țină acolo. Eliberează-te și ridică-te!

Ursula Sandner, pagina de facebook