Pelerini pe drumul Credinței, Istoriei și Culturii

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii (înaintaşii) voştri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa!”

În Duminica Pescuirii minunate, alături de colegul Mihai Bodogan și prietena Delia, de scriitoarea Zenovia Zamfir, de la Biblioteca Județeană Antim Ivireanu din Râmnicu Vâlcea, am purces din nou la drum, ca pelerini pe drumul credinței, culturii și istoriei, în căutarea valorilor naționale.

Primul popas l-am făcut la Ionești, pentru a face mici gesturi creștinești, pentru mama Jenica, ” coana Gein” , cum era cunoscută în cercurile noastre,care l-a adoptat, îndrumat și susținut, pe regretatul nostru coleg, jurnalistul de la Etalon TV, Viorel Cherăscu, plecat mult prea devreme dintre noi, după o grea suferință.

Asemenea pescarilor din Evanghelie, pilda vieţii neprihănite a Mântuitorului stă ca o carte deschisă în faţa noastră. Pentru smerenia lui Simon şi a celorlalţi pescari, harul lui Dumnezeu a coborât peste ei şi au devenit pescari de oameni, apostoli. Întotdeauna cel smerit se bucură de pacea inimii, care e binele cel mai mare, pe care îl poate avea omul pe pământ şi, tot din smerenie izvorăşte pacea, bucuria şi  fericirea.

Și pentru că am fost destul de aproape de locurile unde s-a născut unul  dintre cei mai mari PESCARI DE OAMENI ai BOR , am ajuns și la Glăvile, localitatea natală a LEULUI ARDEALULUI, Mitropolitul Bartolomeu Anania.

Am vizitat alături de colegi casa memorială, iar ghid ne-a fost Maria Catană, omul de cultură și cea care se îngrijește acum de acest muzeu, care adăpostește  obiecte ce au aparținut Mitropolitului Bartolomeu Anania, copii ale manuscriselor sale, opera și critica asupra acesteia, copii din corespondență și mesaje așezate ca dedicație pe volumele sale, fotografii din întâlnirile cu personalități ale Bisericii și Culturii, de la inaugurarea și din activitatea instituțiilor pe care le-a ctitorit, distincții cu care a fost apreciat.  Sunt expuse și obiecte tradiționale, autentice, specifice zonei, care se regăseau în gospodăriile din localitate, donate și păstrate de-a lungul anilor la biblioteca comunală, decenii, de gazda noastră.

”Astăzi, locuitorii din Glăvile se bucură, duhovnicește cu biografia și bibliografia personalității Mitropolitului Bartolomeu Anania,  dar și cu moștenirea spirituală și culturală pe care ne-a încredințat-o” ne-a declarat Maria Catană.

Despre Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bartolomeu Anania, se poate spune că a fost una din personalităţile marcante ale Bisericii Ortodoxe Române, care îmbinat în mod fericit Religia şi Cultura, fiind numit „Leul Ardealului” pentru intransigenţa şi conservatorismul în apărarea valorilor ortodoxe. ”Aducem un nou omagiu pios de cinstire memoriei acestui mare iubitor de Biserică şi Neam și vom participa împreună la dezvelirea monumentului pe care a fost așezat bustul mitropolitului, spre a menține veșnică vie aducerea aminte a celui care mărturisea: «Îmi vine greu să mă lipsesc de privirile voastre…»”, spunea în 2018, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Episcopul Râmnicului.

Sub numele de mirean Valeriu Anania, cel care avea să devină mitropolit al Ardealului s-a născut la data de 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea. După şcoala primară, pe care a urmat-o în satul natal, s-a înscris la Seminarul Teologic Central din Bucureşti, pe care l-a frecventat în perioada 1933-1941. Un an mai târziu, s-a călugărit, la Mănăstirea Cernica, din Bucureşti, fiind hirotonit apoi ierodiacon.  În această calitate a slujit la mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş.  În 1944 s-a înscris la Facultatea de Medicină şi la Conservatorul de Muzică din Cluj, după ce Ardealul de Nord a revenit sub administraţie românească. De această perioadă se leagă un capitol important al vieţii sale, fiind cel care a organizat şi condus greva studenţească  împotriva  guvernului condus de Petru Groza şi, totodată, antirevizionistă, împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România. Şi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi la „Academia Andreiană” din Sibiu, obţinând licenţa în Teologie în anul 1948. Până în anul 1958 a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul administraţiei patriarhale. A fost închis de regimul comunist în penitenciarele Jilava, Pitești și Aiud între anii 1958-1964, cu o condamnare standard în epocă la 25 de ani. În 1966, la doi ani după eliberarea din închisoare, a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române. Personalitatea viitorului ierarh s-a înnobilat, în urma experienței americane, cu respirația largă a libertății pe care o societate ți-o oferă gratuit, doar în schimbul onestității, iar cu această mare lecție s-a angajat până la capătul vieții în slujirea Bisericii și a oamenilor, oferind în toate circumstanțele vieții exemplul propriei sale libertăți interioare, în care a trăit, a vorbit și a scris.

Zece ani mai târziu se întoarce în ţară, unde va îndeplini funcţia de director al Institutului Biblic până în 1982, anul în care s-a retras la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica în totalitate scrisului. Din 1993 și până la moarte a fost arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și în anul 2006 a devenit primul mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. În anul 2007 a fost principalul contracandidat al Mitropolitului Daniel Ciobotea la alegerea noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

”Pentru mine, ca teolog ortodox, Bartolomeu Anania rămâne o figură care nu poate fi cuprinsă doar în cuvinte reci sau în simple aprecieri academice. Îl simt mai degrabă ca pe un munte – solid, abrupt uneori, dar de pe înălțimile căruia Lumina se vede mai limpede. În Scriptura pe care a revizuit-o,  aud nu doar priceperea filologului, ci și bătăile inimii unui om care a iubit cuvântul lui Dumnezeu,  până la jertfă. Îi citesc predicile și simt că teologia se preface în foc viu, în rostire,  care încălzește și arde deopotrivă. Uneori aspru, alteori mângâietor, Anania a știut să fie deopotrivă părinte și mustrător. Îl văd ca pe un păstor care nu a căutat aplauze, ci Adevărul, chiar și atunci,  când adevărul rănea.

Totodată, el este dovada că teologia nu e doar carte și cuvânt, ci viață trăită cu demnitate și cu frică de Dumnezeu. Bartolomeu Anania a rămas în Biserică precum un stejar: cu rădăcinile adânc înfipte în tradiția Părinților și cu ramurile întinse spre vânturile neliniștite ale vremii. Iar eu, privind spre el, învăț că teologul adevărat nu scrie doar cu pana, ci și cu propria sa viață” ne-a spus și prof. dr. George Adrian Dumitrașcu, unul dintre discipolii marelui mitropolit.

Cuvintele de învățătură ale Mitropolitului Bartolomeu relevă marea sa moştenire teologică: limbajul împrospătat şi viu prin marile reflecţii şi prin orizontul cultural vast, dar și adâncimea ideilor şi a meditaţiilor foarte actuale pentru lumea în care trăim. Este privit ca unul din marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române și apreciat pentru verticalitatea şi fermitatea poziţiilor lui, pe care le-a luat în probleme acute precum: corupția, moștenirea Fundației Gojdu, Roșia Montană sau poluarea materială și morală, dar mai ales pentru căldura cuvintelor lui. Mitropolitul Bartolomeu Anania rămâne un reper viu pentru orice om care dorește să își trăiască viața ca un reflex al libertății în Duh și în Adevăr.

Printre ultimele lui proiecte se numără Fundaţia „Mitropolitul Bartolomeu”, pe care a înființat-o în toamna anului 2007. Această instituție este proiectul generos şi inspirat al unui om cu viziuni largi, care a ştiut să-şi depășească lipsurile tinereţii și să ofere, inclusiv după plecarea sa din această lume, o şansă pentru tinerii merituoşi, dar lipsiţi de posibilităţi materiale care doresc să studieze. Până în prezent, Fundația a acordat 397 de burse unor tineri din întreaga ţară, în valoare totală de 1.035.900 lei.

”Sufletul Mitropolitului Bartolomeu, purtat spre înălțimile culturii și ale spiritualității românești a fost pătruns de dragostea față de Dumnezeu și față de Glăvile natale, căreia se alăturau neliniștea scriitorului și jertfelnicia slujitorului sfântului altar. Frumusețea nepământeană a slujirii i-a devenit noian de nădejde spre lăcașurile veșniciei, pentru că viața Mitropolitului Bartolomeu a reprezentat o scară spre Împărăția lui Dumnezeu, o chemare spre a mărturisi fără niciun preget Adevărul, îndurând cu multă demnitate toate încercările vieții ca o adevărată stâncă de care s-au izbit valurile și furtunile. Ceea ce nu a putut fi împietrit niciodată a fost dorul de „acasă”, de care nu a fost niciodată dezlipit în inima sa. „Dorul este poate cel mai frumos sentiment care poate să îl aibă cineva”, spunea el,  la ceas de taină, iar dorul de acasă, de părinți și bunici, de toate rudele sale, l-a purtat în toate câte a cugetat, scris şi înfăptuit.

Locurile natale de sub cerurile Oltului, în care văzuse lumina zilei la 18 martie 1921, reprezentau pentru Mitropolitul Bartolomeu spațiul veșniciei, „Betleemul” său, în care îi regăsea pe toți ai neamului său și, în chip deosebit pe mama Ana, la a cărei înmormântare a fost, iremediabil, văduvit de a fi prezent”, a transmis Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, când a elogiat personalitatea Mitropolitului Bartolomeu.

Să ne reamintim  și de îndemnurile  Mitropolitului BARTOLOMEU ANANIA, atât de actuale și  în aceste vremuri: ”Printre noi se instaurează încetul cu încetul un duh perfid care răstoarnă valorile. Anormalul devine normal. Viciul devine virtute. Minciuna devine adevăr. Furtul inteligent devine profesie onorabilă. Sodomia se cheamă orientare comportamentală. Pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate anti-sida. Prostituția se cheamă libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul trup. Sărăcirea spiritului devine globalizare. Invadarea unei țări se cheamă război preventiv. Terorismul își reclamă valențe divine. Înfeudarea economică se numește credit bancar. Pomana politică devine act de caritate.”

 După amiază am participat la aniversarea celor 160 de ani de la întemeierea satului Aldești, aparținător comunei Golești, jud. Vâlcea.

Invitația ne-a fost făcută de col.(r)  Ion Aldescu,  autorul cărţii intitulată „Armata română în Valea Jiului. Repere istorice (1916-1999)”, cel care a catalogat  Valea Jiului ca un pământ iubit şi blestemat deopotrivă de locuitorii săi. Căutat şi iubit ca un „El Dorado”, totuşi, în zbuciumata sa istorie, acest pământ a fost udat cu lacrimi şi sânge, de nenumărate ori.

” În toate drumurile mele, nu am întâlnit atâta preocupare şi râvnă în cinstirea înaintaşilor, a eroilor neamului, ca în Valea Jiului. Acesta este motivul pentru care, personal, în perioada în care am slujit patria sub drapel în Valea Jiului, m-am implicat cu toată puterea şi experienţa mea în organizarea a sute de manifestări de omagiere şi de evocare a celor s-au jertfit pentru menţinerea fiinţei noastre istorice. Mai presus de toate, suntem datori să le păstrăm numele şi fapta!”, ne-a precizat colonelul, care și-a comemorat înaintașii, ce au întemeiat cătunul Aldești.

În prezența autorităților județene și locale, dar și a altor invitați care au ajuns din țară, evenimentul care s-a desfășurat la monumentul ridicat de comunitate, ne-a adus aminte de eroii neamului, chiar de ziua națională a satului românesc.

Un sobor de preoți au săvârșit un TE-deum, au vorbit invitații și apoi a urmat un spectacol de muzică, cu soliști de muzică popular și ușoară, fanfară și corul ofițerilor de rezervă din garnizoana Pitești.

Indiferent de distanță CARITATEA, ISTORIA, CREDINŢA şi CULTURA ne-a apropiat din nou apropie inimile  pentru o zi, iar activitățile CLUBULUI DE PRESĂ VALEA JIULUI continuă.  

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media