Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

România e pe primul loc la „traficul de persoane”

Aceasta este concluzia EUROSTAT, care a publicat un raport, ce acoperă un deceniu de date UE, privind traficul de ființe umane.

Suntem prima țară din Europa la traficul de carne vie, la prostituție, la prostituție infantilă, la trafic de minori și pe un loc fruntaș la consumul și traficul de droguri. Nu mai suntem doar o țară de tranzit, ci am devenit o țară consumatoare de substanțe psihoactive.

Traficul de persoane reprezintă o infracțiune gravă, săvârșită adesea în contextul criminalității organizate, și o încălcare gravă a drepturilor fundamentale, interzisă în mod explicit de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Prevenirea și combaterea traficului de persoane, precum și sprijinirea victimelor traficului de persoane, indiferent de țara lor de origine, rămân o prioritate pentru Uniune și pentru statele membre. Traficul de persoane este un fenomen la originea căruia se află diferite cauze.

Sărăcia, conflictele, inegalitatea, violența pe criterii de gen, absența unor oportunități viabile de angajare sau a sprijinului social, crizele umanitare, apatridia și discriminarea se numără printre principalii factori care contribuie la vulnerabilitatea la trafic a persoanelor, în special a femeilor, a copiilor și a altor persoane ce aparțin unor grupuri marginalizate.

Un număr tot mai mare de infracțiuni privind traficul de persoane sunt săvârșite sau facilitate prin intermediul tehnologiilor informației și comunicațiilor. Traficanții utilizează frecvent internetul și platformele de comunicare socială pentru a recruta, a promova sau a exploata victimele, pentru a exercita controlul asupra lor și a le organiza transportul, printre altele. Internetul și platformele de comunicare socială sunt, de asemenea, utilizate pentru a distribui materiale asociate cu exploatarea. Tehnologia informației împiedică, de asemenea, depistarea în timp util a infracțiunii și identificarea victimelor și a autorilor infracțiunilor.

La 13 octombrie 2025, Eurostat a publicat un raport care acoperă 10 ani (2013-2023) de date UE privind traficul de ființe umane.

Printre principalele constatări se enumără: peste 83.000 de victime ale traficului au fost înregistrate în UE în ultimul deceniu; traficul în scopul exploatării sexuale rămâne principala formă de trafic; cazurile de trafic în scopul exploatării prin muncă au crescut brusc din 2019 (+70,5%), egalând numărul victimelor înregistrate în scopul exploatării sexuale în 2022; creșterea traficului în scopul exploatării prin muncă în UE a dus la mai multe victime de sex masculin; numărul victimelor din țările din afara UE s-a triplat.

Pentru a veni în sprijinul victimelor traficului de persoane conform directivelor aprobate, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că acțiunile specifice întreprinse pentru a acorda asistență și sprijin copiilor victime ale traficului de persoane, pe termen scurt și lung, în procesul de recuperare fizică și psihosocială a acestora, sunt întreprinse în urma realizării unei evaluări individuale a situației specifice a fiecărui copil victimă, ținându-se seama de opiniile, nevoile și preocupările acestuia, în scopul găsirii unei soluții durabile pentru copil, inclusiv programe de sprijinire a tranziției sale spre emancipare și spre vârsta adultă, pentru a evita ca acesta să fie din nou supus traficului de persoane.

Într-un termen rezonabil, statele membre asigură acces la educație copiilor victime ale traficului de persoane și copiilor victimelor cărora li se acordă asistență și sprijin în temeiul articolului 11, în conformitate cu dreptul intern al statelor membre. Statele membre desemnează un tutore sau un reprezentant pentru copilul victimă a traficului de persoane începând din momentul identificării acestuia de către autorități în cazul în care, în temeiul dreptului intern, un conflict de interese între titularii răspunderii părintești și copilul victimă îi împiedică pe aceștia să apere interesul superior al copilului și/sau să reprezinte copilul.

Statele membre se asigură că, în cazul unui conflict de interese între tutore sau reprezentant și copilul victimă, este numit un alt tutore sau reprezentant.

Statele membre adoptă, în măsura în care acest lucru este adecvat și posibil, măsuri pentru a oferi asistență și sprijin familiei copilului victimă a traficului de persoane, atunci când familia se află pe teritoriul unui stat membru și se aplică articolul 4 din Directiva 2012/29/UE cu privire la familia în cauză.

Numărul victimelor înregistrate ale traficului de ființe umane a crescut în mod evident de-a lungul anilor. Această creștere poate reflecta schimbări în metodele de identificare a victimelor, îmbunătățiri ale practicilor de colectare a datelor la nivel național sau creșteri reale ale nivelului traficului.Întrucât cifrele se bazează pe victime înregistrate oficial, acestea nu reflectă neapărat întreaga amploare a fenomenului.

Datele privind traficul de ființe umane colectate în UE în această perioadă arată că numărul victimelor de sex feminin a fost semnificativ mai mare decât cel al victimelor de sex masculin, exploatarea sexuală fiind cea mai comună formă de exploatare. Cu toate acestea, acest lucru a început să se schimbe în ultimii ani, cu o proporție tot mai mare de victime de sex masculin și o reducere a proporției de exploatare sexuală în comparație cu alte forme de exploatare.

Și copiii reprezintă o proporție considerabilă a victimelor (13% în 2023). Numărul total de copii victime a crescut, dar proporția a rămas relativ stabilă pe parcursul perioadei. Cetățenia victimelor înregistrate în UE include în mod constant atât țări membre ale UE, cât și țări din afara UE. Acest lucru subliniază faptul că traficul afectează victime dintr-o gamă largă de medii și regiuni. Datele indică, de asemenea, că mai multe dintre naționalitățile victimelor cel mai frecvent raportate au fost înregistrate în mod constant pe întreaga perioadă de referință, 2013-2023.

Pentru a asigura o abordare coerentă și cuprinzătoare, coordonatorul UE pentru combaterea traficului de persoane asigură coordonarea cu coordonatorii naționali pentru combaterea traficului de persoane sau cu mecanismele echivalente, cu organismele independente, cu agențiile UE și cu organizațiile relevante ale societății civile, care își desfășoară activitatea în domeniu, inclusiv în scopul contribuției coordonatorului UE pentru combaterea traficului de persoane la raportarea efectuată de Comisie din doi în doi ani, cu privire la progresele înregistrate în combaterea traficului de persoane.