Oamenii de pe munte au mereu sufletul acasă

Nevoia de sens și de a da sens lucrurilor sau nevoia de normalitate, de simplitate și naturalețe. Cred că așa pot descrie ”căutarea” oamenilor frumoși de pe munte. La fel cum este și demersul prietenilor de la Asociația ”Om pe munte”, aceea de a salva viețile cabanelor abandonate și odată cu ele, pe cele ale oamenilor care au nevoie de adăpost în zona montană.

Am petrecut două zile alături de acești oameni, precum și câteva ore în prezența celor care au venit să ia parte la dezbaterea pentru salvarea Cabanei Leaota, scoaterea ei din stadiul de degradare în care se află și repunerea în circuitul turistic dâmbovițean.

Oamenii care se „luptă” pentru păstrarea unei normalități pe munte sunt oameni foarte simpli care urca ”în cârcă” materiale de construcție pentru a ridica din temelie locurile (cabane și refugii) lăsate în grija nepăsării de către semeni de-ai noștri mai puțin interesați de un bine comun.

Într-o lume în care adevarul și cinstea nu-și mai găsesc locul, membrii și simpatizanții ”Asociației Om pe Munte” vin să ne arate contrariul. Să ne demonstreze concret că se poate construi o casă chiar și în vârf de munte dacă îți dorești cu sinceritate, indiferent de greutățile și ignoranța de care te lovești, câtă vreme păstrezi în inimă intenția curată pe care o ai. Asa cum ne mărturisea și Costi Țăposu, președintele asociației, de câte ori se aflau într-un impas se întâmpla „o magie” și lucrurile se rezolvau de la sine. Am spune noi că este vorba de iubirea pe care o au în suflet și de conexiunea cu universul, cel care lucrează împreună cu ei la atingerea acelor ținte pe care și le-au propus.

În acest fel ei devin exemple și repere pentru cei din jur și mai ales pentru comunitatea care va beneficia de rezultatele pozitive. Nu au dispărut oamenii care mai vor să facă ceva fără un interes anume și, veți fi plăcut surprinși atunci când îi veți întâlni, dar și cand veti înnopta la unul din refugiile pe care le-au reabilitat.

Așa cum spune și colegul meu, Cristi Iordache, faptul că sunt implicați într-o acțiune care lasă ceva concret și pozitiv în urma lor și mai ales în conștiința oamenilor – din motive de suflet și fără beneficii materiale – îi vom numi asa cum sunt: lideri reali ai comunității.

Gulerele albe si măștile frumos pudrate pe care le vedem în fiecare zi ca autoproclamate „modele” se pot așeza la masă cu prietenii noștri și sa înceapă să ia lecții despre ce înseamnă să îți reprezinți comunitatea și să o sprijini fără a urmări ”privilegii speciale”.

Cu mulțumiri și prețuire pentru tot ce au realizat și vor dezvolta de acum înainte! Le dorim să-și urmeze în continuare chemările către natură și faptele mărețe.

Oamenii de pe munte au mereu (cu ei) sufletul acasă!

Oana Grigore

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media