Egalitatea de șanse un drept câștigat al femeilor?

Egalitatea de șanse este cea mai mare provocare în ceea ce privește drepturile fundamentale. Femeile reprezintă jumătate din populația lumii și, prin urmare, jumătate din potențialul acesteia.

Egalitatea de gen? Pe lângă faptul că este un drept uman de bază, este esențială pentru înființarea unor societăți pașnice, cu potențial uman complet și dezvoltare durabilă. În plus, abilitarea femeilor a demonstrat că stimulează productivitatea și creșterea economică.

În mod ccert este esențial să punem capăt multiplelor forme de violență bazată pe gen și să ne asigurăm că femeile și fetele, bărbații și băieții au acces la educație și sănătate de calitate, la resurse economice și garantează-le participarea la viața politică. De asemenea, este esențial să se asigure oportunități egale în accesul la angajare și în posturile de conducere și de luare a deciziilor la toate nivelurile.

În urmă cu ceva timp secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, a declarat că egalitatea de gen și împuternicirea femeilor și fetelor sunt adevăratele provocări ale timpului nostru. Pate chiar cea mai mare provocare pentru drepturile omului pe care trebuie să o înfrunte lumea.

Învățătoarele aduc de acasă pâine, margarină, gem și suc de mila pruncilor. Pandemia minții

Încă din 1946, Consiliul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite (ECOSOC) a înființat Comisia pentru statutul femeii (CSW).

Cel mai important organism interguvernamental din lume dedicat exclusiv promovării egalității de gen și abilitării femeilor. Una dintre primele sale realizări a fost să asigure existența acestei egalități în timpul dezvoltării Declarației Universale a Drepturilor Omului, adoptată în 1948 la Paris, Franța.

Femeile și drepturile omului

Textul fondator, Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală la 10 decembrie 1948, afirmă că „toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi” și că „toată lumea poate profita de toate drepturile și toate libertățile proclamate în prezenta declarație, fără nicio distincție, în special despre rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere, naștere sau orice altă situație. “.

Pe măsură ce mișcările feministe au câștigat impuls în toată lumea în anii ’70, Adunarea Generală a proclamat anul 1975 Anul Internațional al Femeilor.

Scopul a fost intensificarea acțiunilor necesare pentru promovarea statutului de femeie.

În același an, la solicitarea Comisiei privind statutul femeilor, a fost organizată prima conferință mondială despre femei în Mexic. Cinci luni mai târziu, la recomandarea Conferinței din orașul Mexico, Adunarea Generală a proclamat deceniul Națiunilor Unite pentru femei (1976-1985) și a înființat un fond voluntar pentru finanțarea acesteia.În 1979, Adunarea Generală a adoptat Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW), adesea descrisă drept „Declarația internațională a drepturilor femeii”.

Cuprinzând 30 de articole, aceasta definește în mod explicit diferitele forme de discriminare împotriva femeilor și propune linii directoare pentru politica națională de combatere a acestora.

Convenția se concentrează pe aspectele culturale și tradiționale care influențează rolul femeilor în societate și în mediul familial. Este primul tratat internațional care a recunoscut drepturile de reproducere ale femeilor.

În 1980, la cinci ani de la prima conferință a orașului Mexic, la Copenhaga a fost organizată o conferință mondială în cadrul Deceniului Națiunilor Unite pentru Femei. Programul de acțiune rezultat a solicitat măsuri naționale mai puternice pentru a asigura accesul femeilor la proprietatea privată și controlul proprietății lor, precum și îmbunătățirea drepturilor femeilor în materie de moștenire, custodie. copii și naționalitate.

Nașterea feminismului global în 1985, la Nairobi a avut loc Conferința Mondială pentru revizuirea și evaluarea rezultatelor deceniului Națiunilor Unite.

În spațiul românesc, feminismul apare încă din secolul al XIX-lea (1815) și se dezvoltă sincron cu cel din alte state europene. Feminismul românesc va fi influențat de-a lungul timpului de realitățile istorice, culturale, sociale și politice ale vremurilor.

Feminismul românesc în perioada comunistă

Feminismul în perioada comunistă a urmat concepția de emancipare legată fundamental de munca productivă. În acestă perioadă nu s-au putut dezvolta teorii feministe care să promoveze drepturile femeilor ca indivizi și care să contribuie la autonomia femeilor, întrucât regimul totalitar nu tolera o altă ideologie decât cea comunistă.

„Suntem luați pe timp de noapte din case și duși la spital cu forța. AJUTOR!!!”

La începutul instaurării regimului comunist, între 1946 și 1964, România a urmat modelul stalinist, care a însemnat instaurarea dictaturii proletariatului, condusă de un partid unic care reprezenta clasa muncitoare, proprietatea de stat asupra mijloacelor de producție, eliminarea dușmanilor de clasă, propaganda comunistă.

Femeile au jucat un rol important în acestă perioadă, ele participând activ la modernizarea și industrializarea statului. Reprezentând jumătate din populația activă a statului, ele au luat parte la politicile de reducerea drastică a analfabetismului și de emanciparea prin muncă. Imaginea femeii a fost promovată de propaganda comunistă, care accentua dublul rol al femeii, atât în sfera productivă, cât și în sfera reproductivă. Astfel, ziua de muncă a femeilor se dublează.

În 1966, rolul reproductiv al femeii capătă amploare, odată cu implementarea politicilor pronataliste prevăzute în Decretul 770, prin care erau interzise avorturile și era prevazută incriminarea femeilor ce recurgeau la avort.

Deși a existat o participare formală a statului la creșterea copiilor, prin suplimentarea numărului de creșe, acordarea concediilor de maternitate, asistenței medicale și alocațiilor pentru copii, în practică aceste măsuri nu au fost implementate corespunzător și nu au răspuns niciodată nevoilor reale ale femeilor. Prevederile decretului au făcut foarte multe victime în rândul femeilor, fiind printre primele legislații abolite după căderea regimului comunist.

Sesizăm instituțiile abilitate. Verificați dacă oamenii sunt ținuți ”sub cheie”

Femeile au dobândit în comunism acces la sfera politică, locuri de muncă, statut social, relativă independență economică față de bărbați, asistența statului în creșterea copiilor, promovarea în poziții de conducere, acces la toate nivelurile și tipurile de educație. Însă în realitate femeile nu reprezentau și interesele lor proprii, ci se conformau agendei partidului unic. Existau ierarhii ale ramurilor economice, muncile considerate ușoare erau ocupate în mare parte de femei, iar acest aspect se traducea și într-o ierarhie a salarizării. Managementul era în mare parte masculin. În perioada comunistă accentul a fost pus pe drepturile femeilor în viața publică, mai degrabă decât în viața privată.

Începând cu anul 2015, la data de 8 mai, în România este marcată Ziua egalității de șanse între femei și bărbați.

Începând cu acest an, 8 mai a devenit Ziua Națională a Egalității de Șanse între femei și bărbați. Se marchează, în acest mod simbolic, ‎importanța acestei problematici pentru societatea românească în ansamblul ei.

Eforturile pentru promovarea egalității de șanse și de gen, ce au debutat în România la începutul anilor 90, trebuie, prin urmare, intensificate, pentru rezolvarea unor probleme încă existente: egalitate pe piața muncii, protecția femeilor victime ale violenței de gen, combaterea stereotipurilor de gen tradiționale și patriarhale, ce încă domină societatea românească.

Două dintre proiectele dezvoltate de OAMGMAMR, „Asigurarea accesului egal la ocupare şi diversificarea oportunităţilor de angajare pe o piaţă inclusivă a muncii, pentru femeile din domeniul sanitar – ACCES” și „Dezvoltarea competenţelor profesionale pentru femeile din regimul sanitar, pe o piaţă inclusivă a muncii – FEMIN”, reprezintă, astfel, pași mici dar importanți pentru acest efort de asigurare a egalității de șanse intre femei și bărbați, prin acțiunile de conștientizare a femeilor din domeniul sanitar cu privire problema a egalității de gen, dar și prin oportunitățile de diversificare a pregătirii profesionale care sporesc șansele de integrare pe piața muncii.

Iuliana Bărăgan

“Savoir, penser, rêver. Tout est là.”

Distribuie acest articol Oficial Media