Fals în acte în declarațiile de avere ale candidatului Cristian Vălu din Băleni

Fostul viceprimar din perioada 2012-2017 al comunei Băleni, Cristian Vălu are fals în acte și neconcordanțe multiple în declarațiile de avere.

În 2012 a declarat că avea doar un singur teren, după ce și-a încheiat mandatul în 2016 numărul terenurilor a ajuns surprinzător la 4. În 2018 terenurile au dispărut din declarațiile de avere, ca să apară iar în 2019.

Tot în declarațiile de avere apare că era doctorand al Universității Transilvania din Brașov în 2008, deși el era doar student în cadrul programului de licență, ca mai apoi să apară legumicultor în 2012.

În declarația de interese din 2016 a menționat că a primit 40.000 de euro fonduri europene în 2015, iar în 2018 nu a mai menționat această sumă, deși avea obligația să declare timp de 5 ani. Și-a ascuns astfel venituri.

În declarațiile de avere din aprilie și octombrie 2016 acesta a menționat venituri diferite, atât personale, ale soției, dar și comune, deși obligația lui era să declare în declarațiile de avere veniturile pe anul trecut.

Candidatul Vălu Cristian nu și-a publicat declarația de avere din 2020 pentru alegerile pentru Primăria Băleni, motiv pentru care nu o putem include în acest articol. Deși contracandidații săi au publicat declarațiile proprii și au făcut apeluri să-și publice declarația de avere și Cristian Vălu. Astfel, există suspiciuni că și-n declarația din 2020 sunt probleme.

Conform articolului 326 din codul penal declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Lorena Iordache

„O faţă care trudeşte atât de aproape de piatră s-a transformat ea însăşi în piatră! Îl văd pe acest om cum coboară cu pasul greoi, dar măsurat, către chinul său fără de sfârşit. Ceasul acesta, care este ca o respiraţie şi care revine tot atât de sigur ca nefericirea lui, este ceasul conştiinţei. În fiecare din aceste clipe când părăseşte înălţimile, coborând pas cu pas către viziunile zeilor, este superior destinului său. Este mai puternic decât stânca lui.”

„Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă stăruinţa superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de ajuns pentru a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.”

― Albert Camus, „Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd.”

Distribuie acest articol Oficial Media