Consumul de creier uman și boala Kuru: istorie și știință

Puține subiecte din antropologie au stârnit atâta repulsie și teamă precum consumul ritualic de organe umane și boala misterioasă care a decimat comunități întregi în secolul XX chiar pană în secolul trecut (1990-2000): kuru. Departe de senzaționalism, povestea reală este una despre tradiții vechi, credințe spirituale, întâlnirea cu lumea modernă și descoperiri științifice care au schimbat medicina. Consumul de creier uman și boala Kuru: istorie și știință: Unde a existat canibalism ritualic și războinic.

Papua Noua Guinee – epicentrul documentat

Papua Noua Guinee este considerată cel mai bine documentat caz modern de canibalism ritualic. Aici, mai multe triburi – dintre care Fore sunt cele mai cunoscute – au practicat:

• canibalism funerar: consumarea rudelor decedate ca act de iubire și continuitate spirituală
• canibalism războinic: consumarea unor părți din dușmani ca simbol al puterii

Practica a continuat până în anii 1950–1960, iar unele cazuri izolate au persistat chiar mai târziu, înainte ca statul să o interzică explicit în 1974. Dar trebuie menționat că în zone rurale departe de control au mai fost cazuri relatate până in anii 1990-2000.

Amazonia (Brazilia, Peru)

Unele triburi amazoniene au avut forme ritualice de consum al organelor sau cărnii umane, în special:

• pentru a absorbi „forța vitală” a unui războinic
• ca parte a unor ceremonii funerare

Majoritatea acestor practici au dispărut până la începutul spre jumătatea secolului XX, iar astăzi nu există dovezi oficiale confirmate că ar mai fi active, însă rămân relatările cazurilor izolate.

Indonezia – Papua de Vest

Regiunea este cultural apropiată de Papua Noua Guinee. Și aici au existat:

• ritualuri funerare similare
• consumul simbolic al unor părți ale dușmanilor în contexte războinice

Practicile au dispărut fiind interzise prin lege în 1974, iar zvonurile moderne nu au confirmare solidă.

Alte zone menționate în literatura antropologică

• unele triburi din Africa Centrală (cazuri izolate, istorice)
• insule melaneziense și polineziene (în trecut, nu în prezent)

Important de subliniat: nu există niciun stat modern în care canibalismul să fie legal sau acceptat oficial, ultimul în 1974. Toate cazurile documentate sunt istorice, tribale și izolate, dar există și zvonurile au continuat chiar și după anul 2000.

De ce era consumat creierul uman

În cultura Fore, creierul era considerat: sediul spiritului, locul memoriei, sursa forței vitale. De aceea, în ritualurile funerare, creierul era adesea:

• gătit (fiert sau copt)
• împărțit în special femeilor și copiilor, care aveau rolul de „păstrători ai spiritului familiei”

Această distribuție culturală a avut consecințe tragice.

Boala Kuru – „boala râsului” care a uimit lumea medicală. Originea bolii

Kuru a fost observată în rândul tribului Fore în anii 1950. Simptomele erau atât de neobișnuite încât cercetătorii au crezut inițial că este: o boală psihiatrică, o intoxicație, sau o formă de vrăjitorie (conform credințelor locale). Abia ulterior s-a descoperit că boala era cauzată de prioni – particule proteice anormale care provoacă degenerarea sistemului nervos. Transmiterea se făcea prin consumul de creier infectat. Femeile și copiii, fiind cei care consumau cel mai des această parte, au fost cei mai afectați.

Simptomele bolii Kuru

Boala evolua lent, dar inexorabil. Simptomele principale: tremurături și pierderea coordonării, dificultăți de mers, râs involuntar (de unde și denumirea populară), slăbiciune musculară progresivă, deteriorare neurologică severă, imposibilitatea de a sta în picioare sau de a vorbi în stadiile finale. Boala era întotdeauna fatală.

Perioada de incubație

Kuru avea o incubație neobișnuit de lungă: de la 5 ani, până la 20–30 de ani în unele cazuri, dar studii științifice arată că au putut să apară și după 50 de ani. Această latență a făcut dificilă identificarea cauzei reale.

Tratament și prevenție

Nu există tratament pentru bolile prionice, nici astăzi. Singura măsură eficientă a fost oprirea ritualurilor canibalice de consum a părților umane, in speță, creier de om. După interzicerea canibalismului: numărul cazurilor a scăzut dramatic, ultimele cazuri au fost raportate la persoane infectate cu decenii înainte.

Descoperirea prionilor – o revoluție medicală. Cercetările asupra kuru au dus la una dintre cele mai importante descoperiri din neurologie: prionii.

• descoperirea a fost realizată de Stanley B. Prusiner
• i-a adus Premiul Nobel în 1997
• a explicat și alte boli prionice, precum:
• boala Creutzfeldt–Jakob
• encefalopatia spongiformă bovină („boala vacii nebune”)

Surse medicale precum ROMEDIC, NIH și publicații științifice confirmă că prionii sunt proteine anormale care pot „propaga” forma lor greșită, distrugând treptat creierul.

De ce este important subiectul astăzi

Kuru nu mai reprezintă un pericol global, dar în unele medii conspiraționiste și nu numai, trebuie să acceptăm că sunt luate în calcul. Vedeți cazul și dosarul Epstein și analizați câte persoane publice au sfârșit cu aceste simtome. Bolnavii cu această boală ajung să nu se mai poată ţine pe picioare, alimenta sau merge la toaletă. Progresia bolii determină imobilizarea lor. Astfel, este nevoie de supraveghere continuă în stadiul final. De la instalarea bolii, speranţa de viaţă este între 6 şi 12 luni. De aceea, de la momentul producerii actului de canibalism asupra unei persoane infectate sau a contaminării, datorită perioadei foarte lungi de incubaţie – de regulă 10-13 ani care poate varia, pacientul trebuie să spere că intervalul de incubaţie să se prelungească cât de mult posibil, conform romedic.ro

Strigător la cer – o copilă din Mozambic se vinde cu 2 dolari

Studiul acestei afecțiuni: a schimbat modul în care înțelegem bolile neurodegenerative, a demonstrat că tradițiile culturale pot avea implicații medicale neașteptate, a oferit un model pentru cercetarea Alzheimer, Parkinson și alte boli ale creierului.

Traficul de organe umane – conspirații sau realități?

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media