Prima țeapă în prima zi după alegeri. Legea de ”război” pe timp de pace – ca să știți ce ați votat!

Am urmărit cu interes – și cu o doză inevitabilă de suspiciune – momentul în care președintele interimar Ilie Bolojan a promulgat, în liniștea aparentă a unei zile de luni, legea care reglementează intervenția Armatei României în timp de pace. Legea de ”război” pe timp de pace – ca să știți ce ați votat! Legea 72/2025 promulgată prin decretul 664/2025.

Este o decizie majoră, poate una dintre cele mai importante mișcări de securitate internă din ultimii 20 de ani, dar care vine cu un timing cât se poate de discutabil: după alegerile prezidențiale, nu înainte.

Legea de ”război” pe timp de pace – ca să știți ce ați votat!

Să ne înțelegem: România avea nevoie de un cadru legislativ clar pentru ca armata să poată interveni în situații de criză care nu țin neapărat de război. Trăim vremuri în care agresiunile nu mai vin sub forma clasică de invazii, ci prin atacuri cibernetice, propagandă, infrastructură sabotată sau terorism. Iar în fața acestora, statul nu poate rămâne paralizat doar pentru că nu a fost declarată o stare de urgență sau de asediu. Sub acest aspect, legea e necesară.

Dar modul în care a fost gestionată politic? Mi se pare cinic. Ilie Bolojan a știut exact ce face când a amânat promulgarea. Dacă legea ar fi fost semnată și făcută publică înainte de turul doi al alegerilor, Nicușor Dan ar fi pierdut. Poate nu „categoric” – cum spun unii – dar cu siguranță ar fi plătit electoral. Pentru că orice apropiere dintre armată și viața civilă, mai ales în lipsa unei urgențe reale, trezește în România amintiri și reflexe adânci.

Prima țeapă în prima zi după alegeri

Electoratul n-ar fi uitat cu ușurință că, în timp ce li se vorbea despre democrație, transparență și modernizare, se pregătea în spatele cortinei o lege care permite intervenția militară pe timp de pace. Chiar dacă în termeni juridici totul e impecabil, percepția publică ar fi fost că se deschide o ușă periculoasă – aceea prin care armata poate ajunge, fie și temporar, să țină locul autorităților civile.

Aici este cheia întregii manevre. Nu legea în sine, ci momentul ei. Un moment calculat, amânat, calibrat politic cu grijă. Și asta îmi ridică semne de întrebare mai mari decât litera legii. Dacă era o lege atât de bună, atât de necesară, de ce nu a fost apărată și explicată public în plin proces electoral? De ce a fost tratată ca un risc de imagine și ascunsă sub preș până după numărarea voturilor?

Au atras atenția asupra pericolului riscului de conflicte in dreptul candidatului George Simion (total fals), desi ei, sustinatorii lui Nicusor Dan, pregateau terenul pentru armate

Trăim într-o perioadă în care încrederea în stat se erodează tocmai din astfel de gesturi. Nu pentru că ar fi ilegale, ci pentru că sunt opace, manipulatoare, perfect legale dar profund imorale. O lege bună aplicată într-un moment greșit poate deveni o problemă. Dar o lege justă aplicată strategic, pentru a păstra un avantaj politic, este o lecție amară despre cum se face puterea în România: nu cu loialitate față de cetățean, ci cu loialitate față de câștigător.

Aș fi vrut ca Ilie Bolojan să își asume această lege în campanie. Să iasă public și să spună: „Da, vom da armatei atribuții în timp de pace, pentru că asta cere contextul internațional. Și vă explic de ce e nevoie.” Dar n-a făcut-o. A preferat să joace cartea politicianului și nu a omului de stat.

Iar când democrația e condusă cu frica de vot, exact atunci începe să semene cu altceva. Au atras atenția asupra pericolului riscului de conflicte in dreptul candidatului George Simion (total fals), desi ei, sustinatorii lui Nicusor Dan, pregateau terenul… restul e poveste.

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media