Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

VĂ AȘTEPTĂM LA NEDEILE VĂII JIULUI… SĂ NU UITĂM DE TRADIȚII!

De 655 de ani pe aceste meleaguri!

În puţine locuri din ţară se mai păstrează obiceiurile şi tradiţiile de Sfintele Paşti. Zona Văii Jiului şi țăranii locului, momârlanii, așa cum sunt ei, cunoscuți organizează aşa zisele nedei, care sunt un obicei precreştin, pe care l-au încreştinat şi l-au adaptat, conform nevoilor. De nedei, comunitatea din jurul unei biserici pregăteşte o masă comună.

Momârlanii sunt o comunitate mică din România, ce reprezintă băştinaşii din vechile sate ale Văii Jiului. Ei au fost primii locuitori ai aşezărilor de munte, cu mult timp înainte ca ţinutul cărbunelui să atragă oameni din celelalte zone ale ţării şi din întreg Imperiul Austro-Ungar, cu secole înainte ca Valea Jiului să devină cea mai urbanizată zonă a Hunedoarei.

Urmaşii dacilor, aşa cum sunt numiţi momârlanii, au păstrat tradiţii vechi, fascinante pentru cei care le vizitează locurile. Momârlanii şi-au ridicat casele la fel cum o făceau strămoşii daci, portul tradiţional le era asemănător cu cel al dacilor înfăţişaţi în scenele Columnei lui Traian, iar morţii şi-i îngropau în grădinile caselor, pentru ca sufletele lor să aibă parte de linişte.

”Numai bărbații au dreptul să gătească, pentru că, pregătirea nedeilor e considerată de ei o lucrare liturgică, la care femeile nu au acces. Fac tocană de batal, varza calită și păsat – o mâncare tradițională momârlanească din faină de porumb măcinată foarte mare, fiartă cu unt și brânza de oaie veche. Păsatul se da la noi numai la pomeni, în loc de colivă, pentru că aici nu crește grâu și nu făcem colivă. Masa este binecuvântată de preot și numai după aceea se mănânca. În timpul mesei mai au un ritual: pun vin într-un colac de pâine scobit și beau pe rând, în timp ce un vornic spune: ”Spornicul să sporească, plugarul să trăiască și Învierea Domnului s-o cinstească, Hristos o Înviat! Adevărat o Înviat!”” spunea regretatul părinte Octavian Pătrașcu, cel care a păstorit Biserica Sfânta Varvara din Aeroport, mai bine de 40 de ani.

Momârlanii, iubitorii acestor tradiții milenare duc mai departe acește obiceiuri, sărbătorind bucuria reînvierii naturii.

Ei pregătesc în curțile bisericilor din Sălătruc, de la Livezeni, Jieț sau la cei mai buni gospodari ai locului, agape, la care participă cu toții sărbătorind marea Înviere și renașterea naturii, aceste nedei sunt și un bun prilej de a se stabili și datele măsuratului oilor în munte, ori alte evenimente care vor avea loc în vară. Păsatul, ciorba și tocănița de oaie sunt pregătite de cei mai buni dintre gospodarii locului.

Aceştia se adună cu mic cu mare şi îşi cinstesc moşii şi strămoşii, organizând adevărate praznice, la mari serbări câmpeneşti și la care, participă toată comunitatea locală.

Cu tot avântul modernizării vieţii cotidiene, nici familiile de jieni din Livezenii Petroşaniului sau din Sălătruc nu au renunţat la patrimoniul de valori tradiţionale moştenite și se reunesc mereu la câte o agapă frățească, unde se cinstesc, cântă și dansează laolaltă tineri și senori și se distrează până târziu, în seară…

Și în alte localități din VALEA JIULUI vor fi organizate nedei, în funcție de tradițiile locului, primele, chiar începând din Duminica Tomii: la Uricani, Vulcan, Lupeni, Petroșani, etc.

Prima nedeia păstorească, a fost pentru prima data atestată documentar în anul 1373. Iar nedeile țin de marile sărbători până la Nedeia din Straja, din Poiana Muerii și apoi la coborâtul oilor din munte…

Cert este că semnificaţia istorică a nedeilor se leagă de originea şi vechimea acestor obiceiuri, precum şi rolul lor în stabilirea legăturilor economice, matrimoniale şi culturale dintre românii de pe versanţii Carpaţilor: Parâng, Pasul Vâlcan, Retezat și Șureanu.

În această zonă, binecuvântată de Dumnezeu, cu oameni gospodari şi ospitalieri, tradiţia locului este ca, de SFINTELE PAȘTI și în următoarele duminici, aceştia să vină la sărbătorile locului îmbrăcaţi în portul tradițional, unic în țară, ca respect faţă de strămoşi, ori în straie noi, care semnifică primenirea trupului şi sufletului.