Deschizatori de poteci pe trasee din Bucegi

“Peste patruzeci de dâmbovițeni (copii, tineri, adulți) pasionați de munte și-au dat întâlnire cu prieteni de-ai lor din București, Ilfov sau Neamț în zona Padina, pentru a se bucura de zăpada din munte, dar și pentru a vedea starea potecilor și a le deschide pentru publicul amator de drumeții.”

După o prelungită perioadă de sărbătoare petrecută în mijlocul familiilor, dorul de munte îi cheamă pe montaniarzii dâmbovițeni aparținând Grupului de inițiativă Chindia Jurasic Park pe cărările Bucegilor atât pentru a deschide noul sezon turistic, cât și pentru a sărbători împreună începutul de an și a anunța proiectele ce vor a le face în acest an.

Peste patruzeci de dâmbovițeni (copii, tineri, adulți) pasionați de munte și-au dat întâlnire cu prieteni de-ai lor din București, Ilfov sau Neamț în zona Padina, pentru a se bucura de zăpada din munte, dar și pentru a vedea starea potecilor și a le deschide pentru publicul amator de drumeții.

Plecarea a fost făcută vineri 8 ianuarie 2016 de la recent lansatul (21 decembrie 2015) Centru Național de Informare și Promovare Turistică de la Fieni, iar traseul a fost parcurs în câteva etape. După o scurtă pauză de regrupare făcută la punctul de belvedere de pe muntele Orzea (vizavi de cariera Lespezi), urmează un popas mai lung la cabana Bolboci, ocazie cu care se face echiparea  cu bocanci, parazăpezi, geacă de iarnă și mănuși și se pleacă în “monom” (în șir indian) pe marcaj „cruce roșie” spre Șaua Lucăcilă. De acolo, pe plai, se urcă spre cel mai reprezentativ punct de belvedere (panoramă) din Bucegi, punct aflat pe Podul cu Florile, aproape de vârful Zănoaga Mare (1788 m). Peisajul este magnific, se vede întreaga „potcoavă” a culmilor Bucegiului, se face tur de orizont pentru cei care au venit aici pentru prima dată. Chiar dacă este soare, un vânt ușor, rece, ne alungă de pe platou. Revenirea se face într-un ritm mai intens, iar senzația de foame generată de mișcare și de aerul curat ne împinge spre cabanele Padina, Casa noastră sau Belvedere unde aveam rezervare de cazare. Se întâlnesc toate grupele, ne strângem aproape 60 de împătimiți ai muntelui, rememorăm expedițiile din 2015.

Răsăritul de soare de a doua zi ne dă speranțe că “socoteala de-acasă” se va împlini și că obiectivul principal (atingerea vârfului Omu) este realizabil. Un nucleu de 26 de montaniarzi, bine echipați pentru traseu lung (8-10 ore), pornește pe marcaj “cruce albastră”, pe varianta Peștera – Babele. Urcarea pe Piciorul Babelor este relativ grea (potecă de iarnă nedeschisă, porțiuni cu “capcane”), iar dincolo de “Săritoare” iarna începe să își arate colții: începe să ningă, se lasă ceața, iar viscolul devine tot mai tăios. O primă tentativă de regrupare eșuează (cabana Babele este închisă pentru „deratizare”!), ne îndreptăm spre căbănuța Floare de colț pentru a bea un ceai, dar și aceasta este închisă. În condițiile lipsei de șanse reale de a ajunge pe vîrful Omu pe viscol și ceață, se ia decizia retragerii întregului grup în condiții de siguranță. Pentru compensare, un mic grup deschide poteca spre Cascada Doamnelor, o minunăție a naturii mai ales în sezonul rece. Seara festivă este deschisă cu “Imnul Bucegilor”, se cântă tot repertoriul de cântece de munte, se oferă mici premii simbolice fiecărui participant, se rememorează, împreună cu prietenii de la Salvamont Dâmbovița sau din vechiul B.T.T. București, întâmplări din multele și vechile întâlniri montane. Seara se încheie cu un foc de artificii (în aer liber !) lansat spre cerul ușor înnorat.

Trezirea este matinală, pentru ultima zi ne-am propus mai multe trasee: fie deschiderea potecii spre Cascada Burlacului (un prim obiectiv aflat la ieșirea din Canionul Horoabei), fie atingerea culmii vestice, cu tur de orizont spre Țara Bârsei din Șaua Strunga. Un grup de 24 de montaniarzi optează pentru varianta a doua, iar după aproximativ 90 de minute de urcuș mediu ajungem a 1904 m, în locul unde, până în anul 1918, era Vama Strunga, punct de trecere între Imperiul Austro-ungar și România. Din nou, viscolul și ceața ne permit doar scurte tururi de orizont spre Piatra Craiului sau spre Iezer-Păpușa, dar bucuria mișcării diminuează efectele iernii. Ne regrupăm la Refugiul turistic construit de Parcul Natural Bucegi, facem ultimele fotografii din această tură, începem coborârea.

La plecare de la cabană se simte nostalgia despărțirii. În prima acțiune a anului 2016 s-au strâns 60 de montaniarzi, s-au deschis 4 trasee turistice marcate, s-au înmânat pliante cu „Decalogul montaniardului” la cabanele Padina, Casa noastră și Bolboci.

Imaginile anexate  confirmă că muntele știe să compenseze, prin frumusețea sa, pe cei care știu să îl prețuiască și să îl respecte.

Vă așteptăm în noul an, pe trasee montane-și nu numai-din România!

Nicolae POSTA

Coordonator Chindia Jurasic Park

Galerie foto

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media