25/11/2020

Peştera cea mai cunoscută din Masivul Bucegi, dar şi cea mai importantă, este Peştera Ialomiţa sau Peştera Regilor. Importanţa ei îşi are rădăcinile în izvoarele istorice, arheologice, mitologice, geografice ale Antichităţii.

PEȘTERA IALOMIȚA

În data de 25 iulie 2015, a avut loc inaugurarea și redeschiderea Peșterii Ialomița, investiție realizată prin proiectul ”Reabilitarea și modernizarea infrastructurii tehnice pentru creșterea potențialului turistic al peșterii Ialomiței din masivul Bucegi, județul Dâmbovița”, proiect implementat în cadrul Programului Operațional Regional 2007 – 2013 și care a urmărit dezvoltarea durabilă a zonei montane din județul Dâmbovița prin creșterea gradului de atractivitate turistică a Peșterii Ialomiței.

Foto de la evenimentul de redeschidere al Pesterii Ialomița

Pentru vizitatorii si cititorii care inca nu cunosc istoricul acestei pesteri, lasand deoparte fenomenele paranormale care se petrec aici, voi prezenta o scurta descriere a acestui loc binecuvantat, in care asteptam cat mai multi turisti sa-i simta unicitatea.

Peştera Ialomiţa este situată în localitatea Moroeni, judetul Dâmboviţa, pe versantul drept al Cheilor Ialomiţei, la o altitudine de 1.660 m, scobită în calcarele jurasice ale Muntelui Bătrâna.

Numele acesteia vine de la râul Ialomiţa, care izvorăşte la 10 km distanţă din circul glaciar numit Obârşia Ialomiţei, situată sub Vârful Găvanele (2.479 m), aflat la 600 m de Vârful Omu şi la o distanţă mai mică de Vârful Ocolit, numit şi Bucura Dumbravă.

După unii autori, aceste trei vârfuri formează Intreitul Stâlp al Cerului, menţionat în tradiţia antică, pe care cercetătoarea Cristina Pănculescu îl numeşte cel mai important Centru Energetic Informaţional natural al planetei: “Centrul lumii unde se face legătura dintre cer şi pământ, unde este Poarta de ieşire din masivul terestru, unde creşte Arborele vieţii”.  Despre misterele Bucegilor puteți afla mai multe din seria de articole pe aceasta tema. Misterele Bucegilor- Centru energetic extradimensional

Încărcătura deosebită a acestor locuri i-a atras de-a lungul timpului atât pe daci, cât şi pe primii creştini, călugării, care se aflau în căutarea însingurării şi a unui loc de rugăciune departe de zgomotul lumii. Despre Templul si Masa dacilor aflate în apropiere puteți citi AICI.

Din cronici vechi

Se spune că în Peştera Ialomiţei a poposit şi Apostolul Andrei, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos, cel trimis să încreştineze România.

Tot aici trăiau sihaştrii, adevăraţii pustnici ai României, încă din secolul al XV-lea. Trecând pe acolo, Mihnea Vodă, voievodul Ţării Româneşti, a ridicat în prima jumătate a secolului al XVI-lea un schit din lemn, chiar la intrarea în peşteră, în grota numită “Mihnea Vodă”. Aici au fost aşezaţi să slujească nişte călugări bătrâni. Fiind construit din bârne de brad, îmbrăcate de sus până jos în şiţă, se pare că schitul lui Mihnea a ars. Până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea nu avem nici o menţiune cu privire la acest schit. Abia în 1752 se aminteşte, într-un manuscris aflat în arhivele statului, că “un schit de la Peştera Padina, Strungii Dâmboviţa/Ialomiţa, a fost închiriat la Mitropolie de Iacov Ieromonahul”.  În 1793, I. Kleinlantz menţionează peştera, care “are o capelă unde de câtva timp un călugăr şi câţiva pustnici locuiesc aici departe de lume”.

la altarul pesterii
www.oficialmedia.com Pestera Ialomiței

Peştera Ialomița se poate vizita pe un traseu de aproximativ 400 de metri, culoarele destinate vizitatorilor fiind electrificate, iar accesul făcându-se pe scări din lemn. Pot fi admirate sălile Mihnea Vodă, Decebal, Sfanta Maria, La Raspântie, La Altar, Grota ascunsă şi Grota Urşilor, unde au fost găsite schelete ale ursului de peşteră.

La intrarea în grotă se află o bisericuţă cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care a fost construită de domnitorul Mihnea cel Rău, la sfârşitul secolului al XVI-lea. Acesta a ridicat acest lăcaş de cult în semn de mulţumire pentru Dumnezeu, după ce a scăpat de turci, ascunzându-se aici. De-a lungul timpului lăcaşul de cult a ars de mai multe ori, însă a fost refăcut de preoţii şi ciobanii din zonă. Tot în apropiere pe Valea Obârșiei poți descoperi Ce ascunde Palatul cu Poarta Secreta.

Dintre cavităţile spectaculoase apreciate de vizitatori, sala Urşilor este cea mai mare şi mai importantă. La descoperirea ei au fost găsite oase la nivelul solului care dovesc că în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, aici au fost probabil ultimele refugii ale ursului cavernelor “Ursus Spelacus Blum”. Despre megalitii din Munții Bucegi.

Pestera Ialomiței este amplasata la altitudinea de 1660 m in muntele Batrana la 10 km de Izvoarele raului Ialomita. Gura pesterii in forma de semielipsa se deschide pe o terasa orizontala situata la 18 m deasupra fundului vaii. Initial aceasta terasa nu exista; intrarea pesterii fiind obturata de la daramaturi astfel incat accesul la gura pesterii era foarte greu.
La intrare se intalneste prima grota cunoscuta sub numele de Grota Mihnea-Voda, spatioasa si luminata de soare in special dimineata, pastrandu-si dimensiunile mari pe o adancime de peste 100m. Se caracterizeaza printr-un sol aproape orizontal, relativ uscat. Inainte de 1924 prin aceasta grota curgea raul pesterii, care strabatea intreaga excavatie. Astazi paraul devine subteran inainte de a ajunge la aceasta grota si se varsa in Ialomita mult mai jos.

Peştera Ialomiţei are o dezvoltare cumulată de 1.128 metri, dintre care doar 450 sunt accesibili şi amenajaţi pentru vizitare. Intrarea este orientată spre est, iar gura peşterii, sub formă de semielipsă, are o înălţime de 20 m şi o lăţime de 16 m. Temperatura în peşteră oscilează între 4 şi 6 grade. Umiditatea este destul de mare, între 85 şi 100%.

Descriere traseu

Spre fund Peștera Ialomita isi schimba orientarea spre nord si isi micsoreaza mult dimensiunile formand in dreapta o caverna redusa numita Camara. Grota Mihnea – Voda se continua cu o galerie numita Pasajul ce a fost largita in anul 1897 pana la dimensiunile actuale ce urmeaza accesul in celelalte grote. Inainte de aceasta data acest culoar nu avea decat 40 cm largime ceea ce permitea vizitatorilor sa patrunda taras si numai cand apele erau scazute.
Dupa acest pasaj se intra in Grota lui Decebal, o caverna in forma de dom din care se deschid mai multe galerii, una din aceste galerii se infunda si se deschide spre dreapta indreptandu-se spre vest.
La stanga se vede Grota Sfanta Maria la care se ajunge trecand peste un prag de bolovani mari si umezi, alunecosi. Grota continua la sed-vest printr-o galerie joasa si ingusta neexploatata in parte, denumirea acestei grote provine de la impresia de asemanare a unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria, provocata de umbre si lumini.
Galeria principala prin care se continua drumul are o lungime de peste 40 m si se opreste aici langa un perete de piatra vertical ce pare sa inchida pestera. Urcarea acestui perete duce intr-o alta galerie cu solul alunecos ce se intinde in lungul unei crapaturi terminandu-se printr-o caverna de dimensiuni reduse.
Dupa ce traverseaza aceasta caverna se ajunge in locul numit La Raspântie. La 35 m deasupra grotei principale de unde drumul se bifurca, in dreapta coborand intr-o parte stramta se ajunge intr-o cavitate mai mare, la locul de unde paraul pesterii traverseaza doua lacuri care initial aveau 12m lungime si o adancime de 3-3.5m.
In stanga urcand zidul de bolovani se ajunge la Grota Ursilor, cea mai mare cavitate din aceasta pestera avand peste 72 m lungime si 35 m latime si 25 m inaltime. Aceasta grota este lipsita de apa, cu solul acoperit de numeroi bolovani. La descoperirea ei s-au gasit numeroase oseminte, ceea ce face sa presupunem ca acum 2000-2500 ani aici au fost ultimele ascunzatori ale ursilor cavernelor.
Din Grota Ursilor se deschide spre N-V o galerie de 2 m inaltime pe o lungime de cca. 30 m denumita Fundul Pesterii care initial era impodobita de numerosi stalpi ce legau bolta de sol.
In continuare este Galeria Apelor pana la Altar, lunga de 75 m si lata de 2 m si inalta de 3 m cu aceiasi orientare catre N-V in care curge paraul pesterii. Pestera accesibila se termina la Altar unde stalactitele sunt asezate in asa fel incat dau impresia unui altar de biserica.
Lungimea totala a galeriei principale pana la Altar este de 400m iar diferenta de nivel intre Altar si Gura Pesterii de 60m.
Formarea Pesterii Ialomiței se datoreaza actiunii de dezvoltare, timp indelungat a apei asupra calcarului.
Acest monument al naturii a fost cunoscut acum 4-500 de ani, dar cercetarile organizate au inceput in anul 1897 cand s-a efectuat si prima ridicare topometrica exacta.
In zona se mai pot vizita Lacul Scropoasa, Cheile Tatarului, Piatra Arsa, Spintecatura Ursilor.

Cei care doresc să ajungă la Mănăstirea Peştera Ialomiței pot să ia telecabina din Sinaia sau Busteni, apoi pot ajunge, la pas uşor, pînă la Peştera Ialomiței. Dar la fel de bine se poate ajunge şi cu telecabina, de la Babele. Totodata se poate opta pentru călătoria pe Valea Ialomiţei, pe drumul forestier din Moroieni pînă la Padina sau pe traseul turistic insemnat cu cruce albastra care strabate cele trei foste tabere de elevi, apoi Lacul Scropoasa, Cheile Zanoagei, Lacul Bolboci, Cheile Tatarului.

Program de vizitare:

Program de vară:
De luni până duminică, între orele 9:00 — 18:00, iar taxa de intrare este 10 lei pentru adulţi, 5 lei pentru copii.

Program de iarnă:

Începând cu 1 octombrie, de luni până duminică intre orele 9:00 și 16:00 ultimul bilet emis .

Date contact: pesteraialomitei@cjd.ro 0245207687 / 0729073122

Stitched Panorama
www.oficialmedia.com Pestera Ialomitei
Distribuie acest articol Oficial Media
Share