comments

" /> Povestea spectacolului STEAUA FARA NUME, de Mihail Sebastian | Oficial Media
Published On: mie, Mar 2nd, 2016

Povestea spectacolului STEAUA FARA NUME, de Mihail Sebastian

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   
  •  

Steaua-fara-nume-afis

La 1 martie 1944, are loc premiera piesei “Steaua fara nume. “Autorul, Mihail Sebastian, se ascunde sub alt nume. Agentii ‘Siguranţei sunt în sala Alhambra (azi Comedia), arhiplină de altfel. Nu fost un succes, a fost un triumf! a scris presa. Povestea acestei neobișnuite premiere o găsiți mai jos. Ultimul episod va fi dedicat morțíi sale din mai 1945. E vreo legătura între premiera “Stelei fără nume “și dispariția sa prematură?

1/

„Mihai Sebastian mărturisea că ideea piesei i-a venit in iarna 1942/3. Ca evreu, era obligat să lucreze la halta Grivița. Se lăsase o iarna grea, cu multa zăpada. În fiecare zi, 12 ceasuri, de la 6 in zori la 6 seara, trebuia să fie prezent la detașamentul de curățire a zăpezii.

Monotonia lucrului, l-au mpins să conceapa o nouă piesa. Nu avea vreo speranță să fie jucată. Evreilor le era interzis să apară pe afisul teatrelor românești. Jurnalul său marchează acest moment precis : 7 ianuarie 1943. Spera ca piesa să il scoată “ din marile mele încurcături bănești. Am rămas azi cu 200 lei buzunar “ notează. Se gîndeste să vorbească cu Nicușor (Nicu Kanner ?) sau Sică Alexandrescu. Să scrie piesa împreuna cu ei, sau pur și simplu să le vinda ideea. Banii cîștigați l-ar fi ajutat să își plăteasca datoriile către diverşi prieteni dar mai ales taxele cerute de stat evreilor. Dacă n-o făcea risca ar fi fost deportat.

beliganProiectul era conceput de la început pentru trupa de la Alhambra, rolurile urmau să fie scrise pentru Nora Piacentini și Radu Beligan, care jucau aici. Nora Piacentini și Mircea Septilici, formau pe scena și în afara ei un cuplu de succes. Locuiau în vecinătatea lui Sebastian, pe strada Antim. Sebastin la nr 45, cei doi la nr 54. Sebastian ii vorbeste lui Septilici, despre piesa. A doua zi, 14 ianuarie, seara tîrziu, Sebastian le expune proiectul. Celor doi le place ideea. “Scrie și te jucăm !” Sebastian era un dramaturg cunoscut, i se jucasera și alte piese, cu destul ecou. “ Jocul de-a vacanta “ de pildă.

Vreme de cîteva luni Sebastian lasă proiectul de o parte. Scrie la Insula. Citeste mult Balzac. Umbla prin oraș să împrumute bani “ Sint încolțit de mizerie “notează în Jurnal. Urmăreste atent ce se petrece pe teatrele de război, în Rusia, în nordul Africii, conferintra de la Casablanca. Citeste “ Pride and Prejudice,” Jane Austen. Apoi abandonează scrierea “ Insulei “ capturat de “ Ursa Mare” cum se numește deocamdată ” Steaua fara nume. E îngrijorat de soarta lui de evreu. La 4 martie apare o noua lege antisemita (notează în jurnal). Nu-și găseste locul în acest București ostil și nesigur “ Sunt așa de bătrîn, așa de letargic, așa de scîrbit, încît jocul ăsta, la care cindva luam și eu parte, nu mai are absolut nici un sens pentru mine “ (Jurnal, p.509). Tragismul războiului, holocaustul, incertitudinle vieții de cu zi l-au adus în starea asta. Refugiul lui este scrisul. Scrie de toate. Lucrează ca negru pentru diferite teatre, stilizeaza, traduce. Nici nu are de ales, nu are din ce sa trăiască.

anton bubescuMerge într-un sat din Mehedinti, Corcova, la moșia unui prieten Anton Bibescu. ”Am petrecut 9 zile de vacanță fericită.” Aici elaboreaza mai in detaliu proiectul noii sale piese. Prietenul lui Bibescu, ii cere să o scrie repede. Depărtarea de Bucuresti unde nu avea o clipă de singurătate îi priește. Se gindeste să trimită piesele sale la NY sau Londra pentru a fi jucate acolo. Întors la București își reia vechile ocupatii : traduce, stilizează urgente pentru teatre, pentru Sică Alexandrescu mai ales. Îl preocupa războiul. Supravietuirea lui depindea de ce se întîmplă pe teatrele de război. Vestile proaste abundă – un discurs amenințător al lui Goebbels, vestea ca Wilhelm Filderman, șeful comunitatii evreiesti, este deportat etc. “ Traim fiecare singurătatea noastră, ca în niste celule de sticla. Putem schimba saluturi, zîmbete – asta e tot. “ (pp.515).

În iunie incepe să traducă “ Pride and Prejudice”,care îl indepărteaza încă o dată de redactarea piesei la care se gîndea din iarna.” Lucrez intre 5 si 8 ore la traducerea din Jane Austen…Aș fi vrut să pot da manucrisul la sfirsitul lunii, pentru ca astfel sa am cu ce plăti chiria. Ce mă voi face nu știu. Rămîn din nou fără bani. De unde să gasesc cei 100.000 care mi-ar permite să trec acest nou hop ?E de mirare că trăim încă –dar sînt prea obosit si pentru a ma mai mira.” (pp.517) Se opreste din traducere, pentru a stiliza pentru Sică Alexandrescu “Paharul de apa “de Eugen Scribe. Anton Bibescu il invita din nou la Corcova. În iulie, are loc marea batalie de tancuri de la Kursk. Anglo-americanii debarca in Sicilia, după infriîgerea nemtilor si italienilor in Nordul Africii. Sebastian urmareste atent ce se intimplă. La 26 iulie 1943, vine vestea demisiei lui Mussolini. Trei zile mai tirziu, Sebastian pleacă la Corcova. Se va intoarce la Bucuresti după 37 de zile, 5 săptămîni, vineri 3 septembrie. Iși găsise o aparentă liniste, departe de Bucuresti, suficient pentru a scrie primele două acte ale noii sale piese. Le citeste gazdelor, soții Bibescu, comentează împreună replicile, desfășurarea actiunii. Sebastian are astfel primele reacții la ce scrie.

 

2.

sebastian 2Mihail Sebastian continuă să urmăreasca războiul cu ajutorul aparatului de radio. În fiecare zi asculta 5-6 posturi. Știrile de pe teatrele de operatii sunt fundalul scrierii piesei. Face lungi plimbari, citeste. Abia venit in Bucuresti, 3 septembrie, vine vestea capitularii Italiei. Citește Balzac și Shakespeare. Nu regăseste linistea necesară pentru a termina piesa. “Ce imi lipseste este o casă “ noteaza în Jurnal. “ Prea mult timp pierdut, prea multa dezordine. Mă obosesc inutil cu lucruri stupide…Probabil că dacă aș avea o casă a mea, aș duce o viata mai ordonată…”

Îsi reia vechile ocupații traduce, scrie la negru, stilizează etc. pentru a supraviețui financiar. “ Sunt mereu îngrijorat de soarta noastră (a evreilor na). Mă tem de un act de autoritate german, care sa restabilească scurt moralul politic în intreg Sud-Estul prea șovăitor, prea impresionat. Un pogrom rapid e încă în posibilitățile situatiei.” (p.526, Jurnal). “ Nu incerc sa pun ordine in ‘ iudaismul ‘ meu. Am fost seara al templu….” (p. 527) “ Citim, lucram, vedem oameni, mergem la spectacole, ascultăm muzica, facem proiecte, dar dincolo de toate astea e umbra dezastrelor care încă pot veni .” (pp.532) Dar ce se întimplă cu “Steaua fără nume”? Nora Piacentini îi aminteste de proiect. Într-o seara – 13 decembrie 1943 – cu Mircea Șeptilici, cînd se intorc de la vizionarea unei piese, trec pe la Sebastian pe acasa, care scoate dintr-o sertar rodul muncii lui de la Corcova. Trec drumul (erau vecini) și toată noaptea citesc cele două acte deja scrise și le comentează. Piesa place. “ Efect fulgerător. Mare entuziasm “ (Jurnal, p.536 )

vladoianu 1Dar cum sa o montezi ? Sebastian era evreu, toată lumea știa asta. Cenzura și Direcția teatrelor nu ar fi aprobat jucarea ei. Legile rasiale erau în vigoare. Doar dacă nu se găsea cineva, un român, dispus să ia asupra lui piesa. Sebastian este acord cu ideea. Qui-por-quo-ul este un procedeu teatral nu !? Avea și nevoie stringenta de bani. Decit să zacă într-un sertar pînă la sfirșitul războiului, și nimeni o nu știa cind va veni, mai bine ca piesa să fie pusă în scenă. Dar cine ar fi riscat impostura.? Acoperirea unui evreu era pedepsită de lege. De unde să găsești pe cineva în carne și oase dispus să-și ia asemenea riscuri mari. Intîi trebuia găsit si un regizor care și el trebuia inițiat în conspirație. Aveau deja un patron de sală, Nicu Vlădoianu, care avea Alhambra (Comedia de azi) care voia să îi găzduiască, știind toate amănuntele. Regizor va fi Soare Z Soare. Spre lauda, și Soare Z. Soare acceptă planul. Nora Piacentini il invită a doua zi, 14 decembrie, după citirea ei, la Capșa și îi cere colaborarea și, firește, și discreția. Ceilalți membri ai trupei  Marcel Anghelescu și Radu Beligan nu sînt informați despre adevăratul autor al piesei. Exista pericolul unei indiscreții care ar fi năruit tot planul.

soare z soare 1În vreme ce Piacentini il convingea pe Soare, marți, 14 dec. la Capsa, Sebastian și Septilici dictează la trei dactilografe primele două acte din textul piesei. După amiază e depus la teatru. Tot pe 14, după amiaza, se contureaza scenariul acoperiri autorului. Soare cere inventarea unui personaj fictiv. Sebastian si Șeptilici, Nora Piacentini aleg un nume mai literar, “Victor Mincu”. Este schimbat și titlul piesei din “Ursa Mare“, într-unul mai comercial, “Steaua fără nume”. Piese este citită cu actorii în teatru. Sebastian nu participă, îi asteapta pe cei doi în apropiere într-o cafenea. Actorii sunt entuziasmați, afla el. Soare Z Soare îi confirmă la telefon : “ E o capodopera!.”

Deocamdată piesa rămînea neterminată, așa nu se putea juca. Va scrie actul trei într-o săptămînă pină la 21 decembrie. Sebastian notează în Jurnal “ Terminat azi ascult lll de la Ursa Mare. L-am scris reopede, de vineri noapyea pină azi ( marți na ) grăbit, putin mecanic, aproape fără răgazul de a reciti. Azi noapte dopat cu cafea neagra am lucrat pină la 4 dimineața.” Piesa intra in repetiții.Toata lumea intreabă de ce nu apare autorul ? Cine este acest Victor Mincu ? Cum Soare luase răspunderea spectacolului cînd prezinte piesa actorilor, pretinde că autorul ar fi un debutant din Galați, care i-ar fi fost chiar profesor, etc. Sebastian spunea intr-un interviu din toamna anului 1944 pentru revista Cortina “ Personajul astfel inventat avea să devina pentru noi, cu vremea, o grea povara. Cît l-am urît pe acest Victor Mincu !”

nineta gustiCu cit premiera se apropie, tensiunea in trupa era tot mai mare. Apar si ziaristii indiscreți atitat de pregătirile secrete de la Alhambra. Zvonurile despre noua piesă ii face curioși pe multi. Secretul e din ce in ce mai greu de păstrat. Orice indiscreție ar fi fatală. Soare Z. Soare propune că dacă lucrurile merg prost, să incheie repetițiile și să anunțe urgent premiera. Iar dacă, din nefericire, se întimplă ceva grav, să pretindă că el este autorul piesei. Ar fi fost crezut pentru că era un om de teatru cu multa experiență. Cel mai insistent era Radu Beligan care ar fi vrut să îl cunoască pe autor. Mai ales că juca rolul profesorului Miroiu și ar fi vrut să discute cu autorul despre personaj. Într-un turneu, cind trupa s-a oprit la Galați, a cerut insistent să îl vadă pe acest Victor Mincu. O farsa a lui Șeptilici și Soare l-au indepartat de găsirea personajui fictiv al autorului. Chiar dacă Beligan a ajuns pînă la poliție și prin cîteva licee din oraș să ceara adresa lui “Victor Mincu“.

Trupa se intoarce din turneu la mijlocul lui februarie. Premiera e hotărîtă în două săptămîni, la 1 martie. Bineînțeles dacă nu vor deconspirați pînă atunci, si Direcția teatrelor va interzice spectacolul iar ei, va trebui sa dea lămuriri la Siguranță.

 

steaua fara nume afis 13/

Două săptămîni înainte de premiera cu autor secret apare în presă un articol de Mircea Ștefănescu, și el dramaturg, Era un articol laudativ. Ștefănescu apucase să citeasca piesa în manuscris, dat de cineva din teatru. El saluta pe tinărul debutant ” Victor Mincu” ca pe un autor valoare apărut în teatrul românesc ! O săptămînă tîrziu apare un alt articol, de data asta sub semnatura lui N. Carandino, cunoscut cronicar de teatru. Se vorbea deci de autor încă înainte de reprezentarea piesei. Dar nimeni nu il văzuse pe autor. Cine era autorul ? Era oare un pseudonim ? Al cui ? Ziarele deja publicau frecvent note, articole, ințepături, ecouri din culise…Era deja un scandal de presă. Toată lumea se intreba a cui este piesa a cărei premiera urma să aibe loc la 1 martie la Alhambra. Nimeni din trupă nu răspundea clar pentru că adevarul era imposibil de spus. Nu ar mai fi existat nici o premiera. Legislația antisemită interzicea jucarea unui autor evreu într-un teatru românesc.

“ De la bănuială la insinuare, de la insinuare la delațiune, calea nu e lunga. În pagina teatrala a unui cotidian politic, astăzi dispărut, cineva cerea Direcției generale a Teatrulor să facă lumina în aceasta gravă chestie….” iși aminteste Sebastian în același interviu din toamna 1944. Coperta conține un reportaj pe trei coloane “Cine este autorul piesei Steaua fara nume ? Nu e un debutant, nu e Victor Mircu. Noi il cunoaștem foarte bine…Este Mihail…Sadoveanu !” Apropierea numelor lui Mihail Sebastian de Mihail Sadoveanu, era voită. Revista de teatru Cortina era bine informată. O indiscreție dezvăluise cine era autorul al piesei. Revista se juca cu nervii celor din trupa Alhambra, care și așa avea emoțiile premierei. N Carandino cunoștea autorul, citise piesa în manuscris, si după stil dedusese că autorul era Sebastian. Dar nu voise să dezvăluie în presa realitatea. Era prieten cu Sebastian, și știa ce efecte ar fi avut asupra spectacolului, si asupra celor implicați în conspiratie dacă se afla.

vladoianu 2Direcția teatrelor a cerut ultimativ să se prezinte cu autorul. și actele de origine etnică pentru a atesta că e e român. Dacă nu se executa ordinul, premiera nu era autorizată să aibe loc. Asta cu numai o săptămîna inainte de data premierei. Tensiunea ajunsese la maxim. Nu mai exista scăpare. Era nevoie de cineva mai puțin expus care să joace rolul…autorului.  Soare era intr-un proces cu Tudor Mușatescu, despre care presa scria de zor. Avusese și o premiera controversata. Puțini ar fi crezut, ca el este autorul. Ar fi fost clar ca ascunde pe cineva. Suspiciunile ar fi produs un si mai mare scandal.

In ultima clipa apare soluția salvatoare. Un avocat Ștefan Enescu, care locuia in acelasi bloc cu Piacentini și Septilici, soțul actriței Aglae Metaxa,  a acceptat să fie “autorul piesei “ in ochii opiniei publice. Era un mare iubitor de teatru. Fusese coleg de școala cu Sebastian la liceul Nicolae Bălcescu din Braila. Ca și Sebastian era avocat, Enescu era ceva mai tinar. Ideea a fost a lui Mircea Șeptilici, care il cunoștea mai bine. Enescu publica uneori în presa literară. Manuscrisul lui Sebastian a fost ars pentru a nu mai exista dovada adevăratului autor. Avocatul Enescu a copiat de mînă toată piesa, pentru a face “ proba “ că el este “autorul”. Soare Z Soare, însoțit de Stefan Enescu, alias Victor Mincu, și Nicu Vlădoianu, -au prezentat la Direcția teatrelor. Au reuști sa convingă că avocatu Enescu este autorul.

nora piacentini septiliciPremiera – după atîtea emotii – are loc la 1 martie. Emoțiile nu s-au incheiat aici. La cîteva zile dupa premierp, Neagu Rădulescu a publicat mai multe caricaturi ale actorilor, și o anagrama, care se întreba cine este autorul piesei. Literele dădeau “ Mihail Sebastian”. La cinci zile după premiera sub semnatura V. Mardare, apare un articol, în Universul, sub titlul “ Camuflaj in teatru “, in care spectacolul este atacat și din nou se pune chestiunea cine este adevăratul autor. Din fericire avocatul Ștefan Enescu nu este intimidat de virulenta atacului. El obține un dret la replică care apare a doua zi in Universul. Aici scrie că el este autorul piesei Steaua fără nume. Abia acum campania din presa se oprește.

* Piesa a avut un mare succes. S-a jucat pînă cind datorită, bombardametelor angloamericane, s-am întrerupt. Șeptilici și Nora Piacentini s-au refugiat, ca multi bucuresteni, in afara orasului. Si contractul cu sala Alhambra a expirat după șase săptămîni, la 15 aprilie. În vară piesa este jucata și de trupa Comedia (miercuri 16 august 1944) in regia lui Sică Alexandrescu.

Toti cei implicați în conspiratia premierei cu “ Steaua fara nume “ au avut un destin tragic. Soare Z.Soare moare la 24 august la podul Baneasa, ucis din intimplare, de un glonț rătăcit teas de o patrulă. Nora Piacentini se sinucide in 1946. Sebastian moare într-un accident în mai 1945. Nicu Vlădoianu s-a sinucis în 1948 în urma unei drame sentimentale, sau pentru că a data faliment după un turneu in Egipt. Mircea Șeptilici  a făcut închisoare in anii 50 pentru “ delicte politce “. In anii 70 a emigrat și a murit departe de țară, peste ocean.

steaua fara nume afisDe atunci pina astazi succesul piesei rămîne același ca la premieră.

4.

La 20 mai 1945 Mihai Sebastian a fost călcat de un camion care mergea la Hale, undeva lîngă biserica Nicolae Vlădica. A fost un accident sau un asasinat? Serviciile speciale sovietice cînd voiau să facă pe cineva dispărut folosea şi acest mijloc. Actorul Solomon Mikhoels, preşedintele Comitetului Antifascist Evreiesc din URSS, în 1948 a fost călcat de un camion la Minsk, la ordinul KGB. Stalin hotărîse crima. Soferul care a produs accidentul a fost judecat şi a primit 2 ani de închisoare.

De ce ar fi fost ucis Sebastian? S-ar putea schiţa o ipoteză. Sebastian îl cunoştea bine pe Lucreţiu Pătrăşcanu. A fost introdus în anturajul lui de cel mai bun prieten de atunci al lui Pătrăşcanu, Belu Silber. Belu Silber era văr primar cu Sebastian. Sebastian a fost implicat în apariţia primelor numere ale cotidianului România liberă încă din iunie 1944, clandestin, PCR fiind interzis. La sfirşitul lunii septembrie 1944 s-a retras din redacţie, cînd Pătraşcanu a fost înlocuit de Grigore Preoteasa, omul lui Gheorghiu Dej. Pătrăscanu intrase în dizgraţia Kremlinului şi a liderilor PCR cînd fusese la Moscova să semneze armistiţiul. Sovieticii şi Ana Pauker – şefa comuniştilor români aflaţi în URSS – i-au reproşat că s-a comportat ca un naţionalist român nu ca un comunist.

sebastian 2Într-un articol, cred publicat în urmă cu ani, Mira Moscovici ( fiica lui Ilie Moscovici, liderul Partidului Socialist, bună cunoscătoare a secretelor stingii romăneşti ) a scris într-un artiocol că Sebastian a fost asasinat la ordinul PCR. Într-un interviu pe care mi l-a acordat apoi mi-a întărit această afirmaţie. L-a identificat şi pe cel care a organizat asasinatul, ca fiind Saşa Muşat, pe cara il cunoscuse bine în tinereţe. Făcea parte din grupul de utecişti instruiţi de Emil Bodnăraş pentru acte de terorism. Numele lui a devenit cunoscut în 1959, cînd a fost implicat în jaful unei filiale a Băncii Naţionale pus la cale de “banda Ioanid”. Membrii ei au fost prinşi, toţi erau comunisti din ilegalitate. Au fost judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi la Jilava în Valea Piersicilor la 17 februarie 1960. Saşa Muşat, învaţase la Liceul Cultura şi trebuie să fi fost elevul lui Mihai Sebastian care a predat acolo în acei ani. .n 1948 a dispărut din Bucureşt. Virgil Ierunca îi semnalează prezenţa la Parisîn Jurnal. Am povestit cu el despre acest episod. Îl ştia bine din cercurile de stinga de la Bucureşti, din facultate şi redacţii. Au stat de vorbă de mai multe orila Paris. De fapt, Saşa Muşat în 1948 fusese trimis în Occident de serviciul secret, SSI, condus de Emil Bodnăraş cu misiuni speciale – cum ar lichidarea unor transfugi. I se pune in seamă asasinarea in Italia a lui Iosif Şraer, fost secretar de stat la Ministerul de interne pe vremea lui Teohari Georgescu ( 1945-7) care defectase. Şraer fusese avocatul comuniştilor în anii 30-40, descoperit apoi ca agent al Siguranţei. Saşa Muşat a fost expulzat din Franţa şi s-a întors la Bucureşti…

Era oare implicat Sebastian în anumite acţiuni ale lui Pătrăşcanu şi Silber ? Ştia prea multe ? A vrut Bodnăraş&Co să dea un avertisment ? Comuniştii obişnuiau să ucidă pe foştii tovarăşi de drum şi pe cei deveniţi suspecţi că ar putea ”trăda cauza” şi prezentau riscul să facă public anumite dezvăluriri, chiar să critice. Cu autoritatea lui de om onest, Sebastian putea fi periculos. Să fi căzut victimă unei reglări de conturi între clanurile din partidul comunist ? Arhivele sunt înca mute pe acest subiet. Noi cercatări ar putea să ajungă la adevăr. Sau nu, niciodată. Totuşi favorizez ipoteza unui banal accident, pînă la apariţie unor date noi.” – Autor: Stelian Tanase

comments

Leave a comment

You must be Logged in to post comment.

OFICIAL MEDIA

Cursuri formare profesionala, calificare, perfectionare

OFICIAL MEDIA

Totul despre lume, totul despre tine – cine esti, ce vrei, ce faci!

Deputat Oana Vladuca

Deputat Carmen Holban

ROMANIA CULTURAL

OFICIAL MEDIA

Info Targoviste Complex

Pentru un corp sanatos

OFICIAL MEDIA

Vino alaturi de echipa ATS! Vezi toate locurile de munca disponibile

OFICIAL MEDIA

Etichete

Pin It