Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Lazarev: Cum poate îndepărtarea de Dumnezeu să ducă la boală?

”După cum se spune în Biblie, la baza bolii se află păcatul, la baza păcatului este orgoliul, iar orgoliul este îndepărtarea de Dumnezeu.

Cum poate îndepărtarea de Dumnezeu să ducă la boală?

Este vorba despre faptul că imaginea noastră obișnuită despre lume, cristalizată cu câteva mii de ani în urmă, nu este cea corectă. Conform acestei imagini a lumii, Dumnezeu a creat cândva Universul, după care s-a îndepărtat cumva de la treburi și acum Universul există de sine stătător, iar voia Divină nu se manifestă în niciun fel.

Imagine: „Crearea lui Adam” din Capela Sixtină pictată de Michelangelo. ”Se observă că degetele celor două personaje nu se ating. Degetul lui Dumnezeu este total întins, arătând o disponibilitate absolută de a ajunge la om. Adam în schimb ţine degetul curbat, împiedicând întâlnirea cu Dumnezeu. Aceasta se poate referi la faptul că, în cadrul credinţelor religioase, Creatorul caută întotdeauna să ajungă la om, dar acesta este cel care decide dacă vrea să ajungă sau nu la Dumnezeu. Nudul perfect al lui Adam poate semnifica că venim în această lume fără nimic şi plecăm lăsând totul în urmă. Adam nu are nimic altceva decât pământul pe care să trăiască, trupul său şi mâna întinsă spre Dumnezeu. Adam nu vine la viaţă, ci reacţionează la darul vieţii. El este poziţionat într-o postură animată, dar înclinată, relaxată şi dezinteresată, stând în faţa lui Dumnezeu, ca o expresie a recunoştinţei sale pentru darurile lui Dumnezeu.”

În realitate, Dumnezeu guvernează lumea în permanență, în fiecare fracțiune de secundă. Hristos vorbea despre acest lucru astfel: „Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați”. Dumnezeu creează Universul în fiecare clipă. El revarsă permanent energia vieții în acest Univers, îl reface și îl susține. Iar noi primim această energie prin intermediul sufletului nostru, pe care îl hrănește.

Când omul se îndepărtează de Dumnezeu, această energie supremă de iubire începe să se epuizeze din suflet.

Mai întâi, pe neobservate, se pierde unitatea cu Cel de Sus în mod subconștient iar, pe urmă, omul începe să lupte cu voia Celui de Sus, mai bine zis, nu poate să accepte ceea ce se întâmplă. El regretă trecutul, se teme de viitor și își face griji. Acesta se înfurie, se enervează în ceea ce privește prezentul, devine nemulțumit față de cei apropiați și de lumea înconjurătoare.

Dacă nemulțumirea, supărarea, judecata și alte emoții agresive sunt doar de suprafață, atunci ele nu ne influențează nici sufletul în mod deosebit, nici lumea din jur. Însă, dacă agresivitatea noastră este interioară, profundă, atunci aceasta este deja o agresivitate față de întregul Univers, întrucât noi suntem uniți cu Universul la nivel de suflet.

Dacă un om nu poate să accepte ce se întâmplă sau ceea ce s-a întâmplat și, cuprins de panică, se teme de viitor sau se mâhnește, adică nu îl acceptă, atunci el începe să-și piardă energia, apărând ulterior neplăcerile și bolile. Această energie vitală, universală, ne asigură existența sufletului, a spiritului și a trupului nostru.

În momentul în care energia este insuficientă, sufletul începe să sufere și caracterul omului se alterează. El devine josnic, necinstit, egoist. Apoi, încep problemele cu destinul, neplăcerile, nenorocirile, eșecul idealurilor, supărările, trădările și altele. Mai departe, trupul începe să sufere, adică apar bolile.” S.N. Lazarev

sursa: lazarevsn.ro

Citește și: