Cadrele medicale sunt membri respectați ai comunițății

Ministerul Sănătății, cu sprijinul Organizației Mondiale a Sănătății și în consultare cu experții naționali a realizat ”Ghidul de acțiuni locale: Soluții pentru Resursa Umană în Sănătate”, în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență. Documentul programatic cuprinde bune practici pentru atragerea și retenția resursei umane din domeniul sănătății în comunitățile din România, dar și cifre utile de analiză a distribuției cadrelor medicale pe teritoriul României.

”Atragerea și păstrarea medicilor într-o localitate anume nu ține numai de dimensiunea financiară. Deși un salariu mai mare ajută, nu este suficient, pentru că oricând un medic specialist va găsi un salariu mai mare în altă parte. Cadrele medicale cer să fie respectate în comunitatea în care lucrează și trăiesc. Au nevoie de acces la o infrastructură dezvoltată, la spitale dotate și la educație bună pentru copiii lor. Sunt cerințe firești de care atât noi la ministerul Sănătății cât și autoritățile locale trebuie să fim conștienți și să le răspundem, onest și responsabil” , a explicat Prof. Dr. Alexandru Rafila, ministrul sănătății.

Deși se află pe locul cinci în topul producătorilor de absolvenți de medicină din Regiunea Europeană a OMS, România, în mod paradoxal, încă se confruntă cu un deficit de cadre medicale și prezintă o distribuție defectuoasă a acestora la nivel naționali, localitățile cel mai slab deservite fiind cele aflate în mediul rural și centrele urbane non-universitare

328 de unități administrativ-teritoriale din mediul rural nu au medic de familie. Prezența unui număr insuficient de cadre medicale, atât în asistența medicală primară, dar și în cadrul spitalelor face dificilă asigurarea continuității liniilor de gardă în multiple reședințe de județ, consecința fiind creșterea presiunii pe sistemul de urgență și a timpului scurs până când pacientul poate beneficia de îngrijirile medicale necesare. Totodată, absența dintr-o anumită localitate a unui medic specialist determină pacienții să efectueze drumuri până în localitățile cu o densitate mai mare de cadre medicale, deplasare care generează cheltuieli, ceea ce poate limita accesibilitatea spre servicii medicale a persoanelor cu venituri reduse. În paralel, cadrele medicale din aceste regiunii sunt adesea nevoite să lucreze în condiții de stres, să efectueze multiple gărzi, crescând riscul de erori și de burnout. Distribuția geografică inadecvată duce la utilizarea excesivă a serviciilor spitalicești în zonele cu cadre medicale mai numeroase. Acest deficit generează inegalitate în furnizarea asistenței medicale și accesul către servicii medicale. Migrația forței de muncă din sănătate și îmbătrânirea acesteia exercită o presiune suplimentară asupra resurselor umane deja limitate și pot exacerba deficitul de personal în cazul în care nu se vor lua măsuri colective în viitor. Îmbătrânirea reprezintă o preocupare deosebită pentru medicii de familie, 40% dintre aceștia având vârsta de 55 de ani și peste.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media