Tradiții de Crăciun din zona Făget

În multe din satele româneşti încă se mai păstrează nealterate obiceiurile şi tradiţiile sărbătorilor de iarnă. Sătenii din Româneşti, Curtea, Sinteşti, Margina, Făget, Tomeşti, primesc cu bucurie Naşterea Mântuitorului, primind în casa lor cu aceiaşi bucurie şi colindătorii şi dubaşii, care pornesc încă din primele zile ale lui decembrie şi colindă prin tot judeţul Timiş.

În general cei care umblă cu dubele sunt tineri până în 30 ani, dar cei mai mulţi au 16-17 ani, tineri din  satele în care tradiţia este moştenită din moşi strămoşi  fiind purtată an de an prin bătaia cu putere a dubelor  şi colinde cântate în ritmul loviturilor cu putere a acestora.

Cei mai în vârstă îşi amintesc, că atunci când erau tineri pentru cei care doreau să intre in formaţia de dubaşi trebuiau să treacă un examen- test. Ei erau puşi să sacrifice un animal, un mânz, un viţel, ori o capră, iar din pielea animalului să făurească o dubă pe care să o folosească la colindat, însă acest lucru s-a pierdut în timp.

Chiar dacă testul s-a cam pierdut, dacă grupul ajunge pe la foştii dubaşi, mai bătrâni, aceşti nu se sfiiesc ca să-i pună la anumite teste pe cei tineri, pentru a se convinge că tradiţia e pe mâini bune.

Dubaşii poartă costume tradiţionale, vechi de sute de ani, moştenite din străbuni. Costumele lor sunt cusute din pânză albă, iar în partea de jos a cămăşii este aplicată o broderie cusută de mână. Peste cămaşă, băieţii pun veste de culoare albă împletite cu fir din lână de oaie. La mijloc ei poartă curele şi obligatoriu trebuie să aibă o batistă. Nu lipseşte nici tricolorul pe care dubaşii îl poartă în diagonală pe piept. Capetele şi le acoperă cu căciuli de astrahan împodobite cu flori, cu pene de fazan şi deasemenea nelipsitul tricolor.

În satele din zona Făgetului sunt meşteri de făcut dube, aceste an de an fiind înlocuite cu altele noi, rar se întâmplă ca o dubă să fie folosită 2-3 ani, fiindcă datorită bătăilor foarte puternice feţele acestora se rup.. Feţele acestora sunt făcute  din piele de capră, de viţel ori chiar din piele de câine, care se pune pentru câteva zile în var, apoi se întinde după anumite tehnici învăţate de la bătrânii satului.

Stejarel Ionescu

Jurnalist, scriitor, editor, terapeut

Distribuie acest articol Oficial Media