Libertatea ca o luptă văzută prin ochii unui copil

Pentru a se afirma, pentru a avea sentimentul de control, pentru a obține ceva în mod cinstit, ființele vii se înfruntă unele pe celelalte.

De la începuturile timpurilor confruntările au făcut parte din viață. Indiferent dacă ne uităm la cele dintre plante, la cele dintre animale sau la cele dintre oameni, toate au ca scop demonstrarea puterii. Florile le țin piept buruienilor, leii luptă pentru a domina, iar oamenii poartă războaie (fizice sau psihice) din mai multe motive, aproape de fiecare dată altele.

Lupta a fost practicată pe tot parcursul istoriei, în diferite forme. Modul de acționare și circumstanțele se schimbă, însă esența este aceeași. Nu întotdeauna se folosesc arme, nu întotdeauna are loc pe front și nu întotdeauna câștigă cei buni. Lupta pornește de la idei, de la dorințe.

Acum mult timp, dorința de întregire a poporului român a fost împlinită. A fost lupta unor bărbați de stat pentru a uni Basarabia, Bucovina și Transilvania cu Țara Românească. A însemnat lupta pentru un crez de conștiință, năzuința celor care vorbesc aceeași limbă de a avea nu doar aceeași naționalitate, ci și aceeași națiune, un stat unit. O sută de ani mai târziu ne dăm seama ca munca lor nu a fost în zadar. Au avut curajul să înfăptuiască ceea ce poate că în ziua de astăzi nu s-ar fi reușit.

În societatea contemporană există înfruntări diferite de cele din secolele anterioare. Există câteva conflicte care degenerează în războaie, dar adevărata bătălie este aceea între ideologii și cea pe care omul o poartă în interiorul său. Aceste lupte de idei nu sunt dăunătoare dacă sunt purtate cu toleranță, cu acceptare și cu înțelegere. Ele nu vor avea învingători și învinși, ci doar victoria libertății fiecăruia de a trăi cum dorește. Întotdeauna să ajungem la un consens și să învățăm de la cei din urma noastră, căci „Cine nu are memoria istoriei, riscă să o repete”.

Iordache Lorena – Colegiul National Constantin Cantacuzino

Clasa a VIII-a A, diriginte prof. Alina Manole

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media