Psiholog: De ce nu trebuie să ne fie frică de … iubire?

Cu toate acestea, potrivit psihologului Lenke Iuhoș, sentimentele de iubire nu provoacă stres psihic, deoarece stresul este provocat aproape de fiecare dată de sentimente de teamă, de spaimă. Acest lucru contravine percepției populare conform căreia, o relație stabilă, bazată pe sentimente de iubire, în care ambele părți își asumă responsabilită, este “o adevărată bătaie de cap”.

“Din nefericire, oamenii trăiesc mult prea intens, mult prea frecvent și nejustificat viața după sentimente sponsorizate de teamă. Oamenilor pur și simplu le este teamă să eșueze, urăsc să fie puși în postura de a fi penibili, ridicoli, nu vor să fie refuzați, înșelați, răniți etc. Toate aceste sentimente și trăiri negative au ca efect reacția de neimplicare, de evitare și de fugă de responsabilități. Așa se explică și faptul că tot mai multe persoane aleg să nu se implice emoțional într-o relație pe termen lung și aleg în schimb distracții facile, trecătoare și fără sentimente profunde. Mai mult, își ocupă acest gol sufletesc prin suprasolicitare la locul de muncă sau alte activități care sunt mai mult generatoare de stres fizic și psihic”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

În momentul în care depășesc trăirile sponsorizate de frică și până la urmă decid să se angrenez într-o relație serioasă, majoritatea oamenilor se confruntă cu un alt aspect destul de nociv, și anume: proiecția. “Oamenii fac marea greseală de a proiecta asupra celor din jurul cum și-ar dori să fie într-o lume ideală și pierd din vedere cine este cu adevarat. Mai grav, există persoane care proiectează într-o persoană imaginea altei persoane și de atunci încolo încep reproșurile. Acesta este tot un mechanism de apărare sponsorizat de frică, care poate afecta iremediabil o relație. Din nefericire, oamenii își fac tot felul de planuri mentale despre iubirea ideală, despre relația ideală, despre viața ideală, despre job-ul ideal etc. În realitate, proiecțiile, așteptările și fricile dor şi ne îndepărtează de iubire”, afirmă psihologul Lenke Iuhoș.