HRISTOS A ÎNVIAT!

Învierea Domnului, numită și sărbătoarea Paștilor, adică ziua în care răul și viclenia vor fi lăsate deoparte, îmbrăcând haina Adevărului și a Bucuriei, este cea mai veche sărbătoare a creștinătății. Este sărbătoarea care a adus omenirii speranța Mântuirii și a Vieții veșnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos.

Învierea lui Iisus este importantă din mai multe motive. În primul rând, ea mărturiseşte despre puterea imensă a lui Dumnezeu. A crede în înviere înseamnă a crede în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu există, şi dacă a creat universul şi are toată puterea asupra lui, atunci El are puterea de a învia din morţi. Dacă El nu are o astfel de putere, El nu este Dumnezeul vrednic de credinţa şi închinarea noastră. Doar El care a creat viaţa, poate aduce învierea după moarte; doar El poate învinge grozăvia morţii, poate îndepărta boldul ei şi biruinţa mormântului (1 Corinteni 15:54-55). Prin învierea lui Iisus din mormânt, Dumnezeu ne aduce aminte de suveranitatea Sa absolută asupra vieţii şi a morţii.

În al doilea rând, învierea lui Iisus este o mărturie şi o dovadă pentru învierea oamenilor, acesta fiind un adevăr de bază al credinţei creştine. Spre deosebire de celelalte religii, doar creştinismul are un fondator care transcende moartea şi care promite că urmaşii Lui vor face acelaşi lucru. Toate celelalte religii au fost întemeiate de oameni şi profeţi, ai căror sfârşit era mormântul. Ca şi creştini, găsim mângâiere în faptul că Dumnezeul nostru a devenit om, a murit pentru păcatele noastre şi a fost înviat a treia zi. Mormântul nu L-a putut ţine. El trăieşte şi astăzi stă la dreapta lui Dumnezeu Tatăl în Cer.

În 1 Corinteni 15, Pavel explică în detaliu importanţa învierii lui Hristos. Unii oameni din Corint nu credeau în învierea din morţi, de aceea în acest capitol, Pavel enumeră şase consecinţe dezastruoase dacă nu a avut loc învierea: 1) predicarea lui Hristos ar fi lipsită de sens (v. 14); 2) credinţa în Hristos ar fi zadarnică (v. 14); toţi martorii şi propovăduitorii învierii ar fi mincinoşi (v. 15); 4) nimeni nu ar fi răscumpărat de păcat (v. 17); 5) toţi credincioşii din trecut au pierit (v. 18); 6) crestinii ar fi cei mai jalnici oameni de pe pământ (v. 19). Însă, Hristos a înviat cu adevărat din morţi şi a devenit “pârga celor adormiţi” (v. 20), oferind siguranţa că noi Îl vom urma în înviere.

Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, Biblia, garantează învierea credinciosului atunci când Iisus Cristos va veni pentru a-Şi lua Trupul (Biserica), la răpire. Această speranţă şi siguranţă rezultă într-o cântare măreaţă şi triumfătoare pe care Pavel o scrie în 1 Corinteni 15:55: “Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde iţi este boldul, moarte?”

Cum se leagă aceste versete concludente de importanţa învierii? Pavel răspunde: “căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică” (v. 58). El ne reaminteşte un lucru: deoarece ştim că vom fi înviaţi într-o viaţă nouă, putem suferi prigoniri şi necazuri pentru Hristos (vv. 29-31) aşa cum El a suferit. Putem urma exemplul miilor de martiri din întreaga istorie care au renunţat cu bucurie la viaţa lor pe pământ pentru viaţa veşnică, după înviere.

Învierea este o victorie triumfătoare şi glorioasă pentru fiecare credincios. Iisus Hristos a murit, a fost îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi El vine iarăşi! Cei morţi în Hristos vor fi răpiţi, iar cei care rămân în viaţă până la venirea Lui vor fi schimbaţi într-o clipă şi vor primi trupuri noi şi glorioase (1 Tesaloniceni 4:13-18). De ce este importantă învierea lui Iisus Hristos pentru mântuire?

Ea demonstrează că Dumnezeu a acceptat jertfa lui Iisus pentru noi. Ea dovedeşte că Dumnezeu are puterea de a învia din morţi. De asemenea, ne garantează că cei care cred în Hristos nu vor rămâne morţi, ci vor fi înviaţi pentru viaţa veşnică. Aceasta este speranţa noastră binecuvântată!

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media