Muncesc 10 ore pe zi, 9 ore pentru stat, pentru alții și doar o oră pentru mine

Am mai spus într-un video că muncesc 10 ore pe zi, 9 ore pentru stat, pentru alții și doar o oră pentru mine. Din zece zile, vine că doar o zi îmi aparține, nouă zile muncesc pentru cineva, pentru altcineva.

Seamănă cu un prizonierat, cu o coerciție, câtă vreme dintr-o lună mi s-au confiscat 27 de zile. Unde a mai fost așa? Probabil în lagăr sau pe plantațiile de bumbac. Simt că mi se iau zilele cu forța și neadevărat, incorect.
Constituția a rămas doar un basm, prieteni, drepturile omului la fel, nu mai există de multă vreme.
Plătesc nenumărate taxe false care nu se întorc niciodată sub nicio formă la mine, pe altele le plătesc prea mult pentru valoarea lor reală.

Cine face ca asta să semene cu o normalitate când de fapt nu este deloc, cine ajută ca aceste biruri grele să ne convingă că le merităm? Totul este ca un virus, ca un război, ca un vaccin, ca un certificat de liberă trecere. Sunt angajate tot felul de persoane cu influență, ONG-uri și trusturi media care dezvoltă ideea că asta merităm, că e necesar, că ne salvează. O, Doamne, nu, nici pe departe! Încă mai știu adevărul.

Ne dau în cap, ne iau toți banii, ne spun că ni-i confiscă doar ca să fim responsabili, să nu ne lovim de ei, sau ca să nu moară bunica. Ne conving că asta ne salvează … că hainele pot avea microbi, carnea poate avea colesterol, mierea e prea dulce, mașinile poluează, căldura din casă topește calota glaciară, bunicul de la etajul trei leșină, planeta își schimbă polii, dar avioanele ne salută cu respect.

Mi-au rămas doar trei zile pe lună, mie. În restul de 27 de zile am cam pierdut dreptul la viață. Nu știu la voi cum se vede și cum o fi, dar trebuie să vă gândiți serios la asta.

Cristi Iordache

Citește și:

Fereastra Overton – Cum acceptă populația ceva ce ai crede că este imposibil de inchipuit

Radiografia completă a celei mai mari înșelătorii din istorie. Fereastra Overton și Diagrama lui Biderman

Șapte lucruri pe care nu le știi despre păstrarea unui război – Visul afaceriștilor

Avem datoria de a apăra România când guvernul devine agresorul cetățeanului

Pensia contributivă – teorie de tâlhărie și sclavagism. La fel și cardul de sănătate

Tăierea sporurilor salariale și protestele din România: O radiografie a nemulțumirilor

Condiționarea colectivă înseamnă tâmpirea populațiilor. Cartea lui Gunther Anders – cum se controlează și subjugă turma

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media