MATRIOSCA – JOI, 7 mai la Teatrul Tony Bulandra Targoviste

Liviu Cheloiu şi Antonia Ionescu s-au adaptat cum nu se poate mai bine la o piesă pornită dintr-o cultură musulmană care foloseşte ca mesaj principal şi “temă de meditaţie”, un simbol din tradiţia rusă.

Povestea de dragoste dintre un Richard Gere al lumii scriitoriceşti şi amanta sa mai tânără, impulsivă şi geloasă pe măsura senzualităţii ei Elektr-ice, este pusă în scenă de Cătălin Chirilă cu abaterile necesare de la originalul conceput de către Tuncer Cucenoglu.

Am citit piesa acestui dramaturg turc şi afirm că regizorul a adaptat ce şi cât a fost nevoie, astfel încât spectatorii să plece încântati de umorul negru, satisfacţie cel puţin egală cu a personajelor care trăiesc idila.

Cartea cu autograful acestui “Hemingway” rămâne liantul relaţiei căreia frumoasa amantă îi găseşte partea negativă, aceea a infidelităţii iubitului ei scriitor, ajungând să fie geloasă pe alte amante (total nedrept!) şi deopotrivă pe fiica şi soţia acestuia.

Deh, femeia e îndrăgostită!

De-aici istericalele şi secvenţele de pseudo-wrestling care mişcă ochiul spectatorului avid de acţiune.

Cu toate acestea cadoul primit de la ea, Matrioska, ţine să-i sugereze ca i s-a-nfundat – chiar el spunând cu un oftat adânc: “asta e ultima!”.

Păpuşile ruseşti cuprind piesa din debut până la final şi interpretările pot fi tot atâtea câte vrea fiecare dintre noi… Etape în viaţă, iubiri, esenţe, involuţii, dar întotdeauna maxim cinci.

Pe tot parcursul se simte umanul şi condiţia sa, balansând între măreţ şi mărunt.

Piesa de fapt este o matrioşkă.

Elemente de reţinut:

Trandafir, carte, autograf, telefoane, palme, săruturi, dureri de şale şi, ultima matrioşkă, iubirea dintre chipeşul scriitor şi mai tânăra lui amantă care dau happyend-ul şi aplauzele.

Notă:

Nu este prima dată când Liviu o înşeală pe Antonia. A mai facut-o si in “Helter Skelter”!

@Cristi Iordache (febuarie, 2012)

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media