Ad astra et ultra: Panteonul prețios al zeilor antici

Timpul nu cruță, iar aurul și argintul nu uită. Ceea ce mâinile muritorilor au făurit pentru zei rămâne ca o pecete peste veacuri, o strălucire neatinsă de trecerea vremii. În templele Greciei Antice, în palatele Romei sau în mormintele faraonilor, bijuteriile nu au fost doar podoabe, ci relicve ale destinului, împodobind regine, consacrând puteri și fiind martore tăcute ale iubirilor divine și ale blestemelor de neșters. Mai mult decât simple embleme ale măreției, aceste podoabe mitologice au devenit povești turnate în metal, sculptate în pietre rare și menite să dăinuie dincolo de cei ce le-au purtat.

Cuprins:

Mărgăritare din aur – Lacrimile unor nimfe și aurul căzut din cer

Polycrates și inelul sigilar

Prodigalitatea Afroditei și cea mai frumoasă perlă a lumii

Coroana pierdută a lui Osiris și moștenirea unui mit cu reverberații moderne

Memento aeternum – Zeii nu își uită podoabele

Mărgăritare din aur– Lacrimile unor nimfe și aurul căzut din cer

Nu toate bijuteriile se nasc din focul forjelor muritorilor; unele izvorăsc din suferința zeilor. Se spune că Helios, zeul solar, avea un fiu nelegitim, Phaeton, mistuit de dorința de a-și dovedi sângele divin. Într-un gest de îndrăzneală nebunească, el a cerut să conducă însuși carul de aur al tatălui său. Helios, sfâșiat între iubire și teamă, a ezitat, dar în cele din urmă a cedat. Astfel, într-o dimineață fatidică, razele soarelui au fost trase pe bolta cerului de mâini nesigure.

Însă Phaeton nu a putut stăpâni caii înflăcărați ai cerului, iar carul său a coborât prea aproape de pământ, mistuind râuri, câmpii și orașe sub dogoarea sa nemiloasă. Într-un ultim act de dreptate divină, Zeus a aruncat un fulger nimicitor, doborându-l. Trupul ars al tânărului s-a prăbușit în apele râului Eridan, iar surorile sale, nimfele Heliade, l-au plâns fără încetare. Înduioșați de durerea lor, zeii le-au preschimbat în plopi, iar lacrimile lor, căzute în undele râului, s-au prefăcut în aur lichid.

Astăzi, acele lacrimi împietrite sunt cunoscute sub numele de chihlimbar, printre primele pietre prețioase sculptate în bijuterii sacre. Coliere din chihlimbar aurit au fost descoperite în templele lui Apollo, în timp ce, în Roma Antică, senatorii purtau inele gravate cu simboluri solare, menite să le aducă protecția zeului luminii. Strălucirea acestui dar născut din durere dăinuie încă, ca o amintire a neîndurării destinului și a prețului plătit de muritori pentru a atinge focul divin.

Polycrates și inelul sigilar

Bijuteriile au fost uneori avertismente, semne ale unui destin care nu poate fi schimbat. Nimeni nu a înțeles acest lucru mai bine decât Polykrates, tiranul insulei Samos, un om atât de favorizat de soartă încât și zeii au început să-l privească cu suspiciune. Victoriile sale erau fără număr, averea îi sporea cu fiecare zi, iar norocul părea să-l urmeze ca o umbră. Însă nimic nu trece neobservat sub ochiul divin, iar un oracol l-a avertizat că fericirea neplătită cu suferință atrage mânia cerurilor.

Tulburat de această profeție, Polykrates a hotărât să își cumpere pacea zeilor printr-un sacrificiu. A ales ceea ce avea mai de preț – un inel sigilar din aur masiv, al cărui sigiliu fusese gravat de mâna iscusită a lui Theodoros din Samos – și l-a aruncat în adâncurile mării. Dacă destinul îi cerea o jertfă, atunci să fie aceasta. Dar norocul său nesăbuit nu voia să-l părăsească.

Câteva zile mai târziu, un pescar a sosit la palat cu un pește uriaș, prins în apele insulei. Când bucătarii l-au spintecat, în măruntaiele sale au găsit tocmai inelul aruncat. Murmurul s-a răspândit: zeii nu-i acceptaseră darul. Era acesta un semn că i se refuza ispășirea?

Curând, răspunsul avea să vină. Trădat de aliații săi, Polykrates a fost capturat de dușmani și sfârșitul său a fost unul sumbru: legat în lanțuri, lipsit de tot ce iubea, și-a înțeles prea târziu propria cădere. Inelul, simbol al gloriei sale, a fost furat, pierzându-se undeva în negura istoriei.

În Roma Antică, nobilimea asocia inelele asemeni unor obiecte care poartă memoria și soarta celui care le-au purtat. Se spunea că cine lua în posesie un inel furat nu își însușea o veritabilă bijuterie din aur, ci și umbra ghinionului celui care îl pierduse. Iar Polykrates, odată binecuvântat cu norocul suprem, devenise el însuși un blestem pentru oricine avea să-i moștenească bijuteria.

Prodigalitatea Afroditei și cea mai frumoasă perlă a lumii

Dacă vreodată o bijuterie a fost mai prețioasă decât o viață, aceea a fost perla Cleopatrei. Regina Egiptului avea două perle uriașe, cele mai frumoase pe care lumea le văzuse vreodată, pe care le purta drept cercei. Plinius cel Bătrân povestește că, într-o seară, la un banchet dat în cinstea lui Marc Antoniu, Cleopatra a vrut să demonstreze că Egiptul întrece orice avuție romană.

Fără să ezite, și-a desfăcut unul dintre cercei și l-a aruncat într-un pocal cu oțet. Lichidul coroziv a început să macine perla, dizolvând strat după strat, până când frumusețea care supraviețuise secolelor a fost redusă la nimic. Apoi, ridicând pocalul la buze, Cleopatra a băut, declarând că Egiptul tocmai oferise cel mai scump ospăț din istorie.

Cea de-a doua perlă, spun legendele, a fost tăiată în două și oferită drept cercei statuii zeiței Venus din Panteonul Romei, ca o concesie adusă zeiței care îi fusese rivală în frumusețe. Astfel, perlele reginei au supraviețuit nu pe urechile unei muritoare, ci în sanctuarul etern al zeilor.

Coroana pierdută a lui Osiris și moștenirea unui mit cu reverberații moderne 

În Grecia și Roma bijuteriile erau asociate ca simboluri ale destinului, însă în Egipt, acestea marcau hotarul dintre viață și moarte. Conform legendelor consemnate în izvoarele antice, Osiris, zeul lumii de dincolo, purta o coroană din aur gravată cu hieroglife misterioase, o pecete a autorității sale absolute asupra regatului umbrelor.

Cu toate acestea, puterea nu rămâne niciodată neatinsă de invidie. Fratele său, Seth, orbit de dorința de a-i uzurpa tronul, l-a trădat și l-a ucis, sfâșiindu-i trupul în bucăți și împrăștiindu-le în cele patru colțuri ale Egiptului. Coroana, cea care îi conferea autoritatea divină, a fost ascunsă într-o peșteră, departe de ochii muritorilor. Ani la rând, Isis, soția sa credincioasă, l-a căutat, străbătând deșerturi și temple, implorând zeii să-i dezvăluie locul unde fusese ascunsă. Dar tăcerea divină a fost neîndurătoare – coroana lui Osiris nu putut fi recuperată, căci o asemenea putere nu trebuia să fie furată nici de zei, nici de oameni.

Se spune că oricine ar fi îndrăznit să o poarte fără binecuvântarea zeilor ar fi fost condamnat la un destin cumplit. Mai mult, ecourile acestui blestem nu s-au pierdut cu trecerea veacurilor. În mormântul tânărului faraon Tutankhamon, arheologii au găsit o diademă din aur, împodobită cu șerpi sacri, amintind izbitor de coroana pierdută a lui Osiris. O simplă replică sau un artefact ce poartă, încă, energia interzisă a unei moșteniri divine?

Poate că tocmai de aceea cei care au pătruns în mormântul său au fost atinși de blesteme. Istoria nu a uitat acele morți misterioase care i-au lovit pe arheologii ce au cutezat să-i profaneze sanctuarul. Zeii Egiptului nu iartă pe cei ce îndrăznesc să le fure moștenirea.

Memento aeternum – Zeii nu își uită podoabele

Necruțătorul timp are puterea de îngropa civilizații, însă bijuteriile dăinuie, purtând în ele ecoul miturilor care le-au dat viață. Fie că sunt sigilii de aur ce au pecetluit destine, perle odinioară trofee ale zeițelor sau amulete păstrate cu reverență și teamă, aceste podoabe au străbătut veacurile, încărcate de misterul și puterea celor ce le-au purtat. Astăzi, artiștii bijutieri le redau suflul mitologic, transpunându-le în creații unice din argint, decorate cu pietre prețioase și simboluri ancestrale, în încercarea de a surprinde într-un colier sau într-un inel o fărâmă din eternitatea lor. Astfel, dacă ai fost intrigat de aceste povești nemuritoare, poți achiziționa diferite modele deosebite de bijuterii din argint, cum sunt cele de pe bb-shop.ro, care amintesc de trecutul idilic al antichității universale, de zei, zeițe și poveștile lor mitice. 

Poate că astăzi nu porți un inel forjat pentru zei sau un colier care a împodobit gâtul unei regine antice, dar ecoul acelor vremuri încă licărește în bijuteriile ce strălucesc pe pielea muritorilor. Și cine se poate afirma cu certitudine? În esență, aceste vestigii neprețuite încă mai poartă, în filigranul lor delicat, șoaptele unor blesteme uitate, ascunse sub luciul aurului și al pietrelor prețioase.

Fotografie de Ozan Çulha pe Pexels.com

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media