Arsenie BOCA, Sfântul Ardealului – 31 de ani de la deces

Am fost de câteva ori la mormântul său, la Silvașu de Sus, la mănăstirea Prislop, un loc divin. Acolo este duh sfânt. M-am convins de minunile pe care le-a făcut în viața mea. A lăsat cu limbă de moarte fraza:“Eu mă duc, dar de acolo unde voi fi, am să vă ajut mai mult ca până acum. Cereți-mi orice.”Așa este, ajută.

Am ajuns la mormânt prima dată, în vremea când nu era acoperit, nu exista frumoasa ciupercă din lemn sculptat. De cîte ori am fost, nu am zobovit mult în fața crucii, căci nu ești lăsat să stai, m-am închinat,  apoi m-am recules de fiecare dată dincolo de mormânt, după gard, pe băncuță.  Este o măicuță la mormânt și un jandarm, pentru ca fiecare să nu zăbăveasca mult în fața crucii. La mormântul său, florile nu se ofilesc iarna, de fapt, nu se ofilesc niciodată.

Indiferent de anotimp, se perindau pe la mormânt, zilnic,  câteva miii de oameni înainte de pandemie. Unii merg din curiozitate, alții sunt aduși, alții cred în minunile pe care le face. Am fost ajutată de fiecare dată și acolo unde nu am știut să cer. Știa de dincolo de mormânt pentru ce merg, parcă, dar și ce am nevoie. O adevărată minune!

Ieromonahul a fost teolog și artist plastic. S-a născut în 29 septembrie 1910, la Vața de Sus, în Hunedoara și a decedat în 28 noiembrie 1989, la Sinaia. Ar fi vrut să devină aviator, dar din cauza sărăciei nu a avut de ales, a devenit teolog, apoi  a fost hirotonisit diacon. A absolvit Teologia în 1933, Pentru că Facultatea de Teologie din Sibiu oferea burse studenților săraci. Vorbea bine franceza și germana, cânta la pian și la flaut, iubea pictura. Colegii săi îl poreclesc încă din facultate, “Sfântul”, căci avea o viață ascentică, de intensă trăire religioasă. A învățat poleitura cu aur de la pictorii ruși. Fusese un om cult.

În 1936 Zian este hirotonisit diacon, iar 1939 ajunge la Athos. Peste ani va spune: “Când a sărutat mâna lui Ioan Botezătorul, mi-am înțeles destinul”. Din 1940, slujește la Mănăstirea Sambata de Sus, primeste numele Arsenie. Dezvoltă Mișcarea de reînviere Spirituală de la Manastirea Sambata și atrage atenția Securității. Pentru minunile pe care le face este foarte căutat de multă lume.

Cei care l-au cunoscut povestesc că Arsenie  Boca radia lumină, bunătate, în jur. Citea gândurile. Vindeca oameni. Era clarvăzător. Purta o reverendă albă cu centură. Umbla cu părul legat la spate. Un chip de frumusețe îngerească, cu ochii albaștri, o privire care te pătrundea adânc. Ca și cum cerul albastru infinit privea prin doi ochi omenești. Avea o voce vibrantă.

Din 1942 începe să spovedească. Este exigent. Lăsa omul să spună tot ce avea de spus. Apoi venea cu completări, din viața persoanei. Era clarvăzător. Cei care veneau la spovedit, mergeaul la el ca la un sfant. Apoi binecuvânta.

Hărțuit de Securitate, a fost unul din martirii gulagului comunist. Închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, apoi închis în pușcăriile de la: Jilava, Timișoara și Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 km de București), pe care am vizitat-o –  o bijuterie de biserică, pictată în nuante de albastru, auriu, iar sfinții nu au contur negru – precum și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București.

Ultimii ani de viață și i-a petrecut la Sinaia, unde a și murit. A fost scos din biserică, n-a mai avut voie să predice. Ultima dorință a s-a a fost îndeplinită, și anume, de a fi îngropat la Mănăstirea Prislop.

A scris două cărți doar “Cuvinte vii” și „Trepte spre viețuirea în monahism”. Toate celelalte  cărți apărute cu fotografia ieromonahului sunt scrise pentru bani și nu au legătură cu el.  Sunt doar strategii de marketing.  Imaginea sfantului vinde de multă vreme. Au apărut și cărți de rugăciuni în numele său.  Există o biografie falsă, apărută la Humanitas, scrisă pentru bani. Sunt recenzii publicate prin care se demonstreaza neadevărurile scrise în cartea autoarei Niculescu Bran. Cuvântul autoarei e doar păcat.

La 30 de ani de la deces, iromonahul Arsenie Boca a fost propus pentru canonizare.