Au trecut 30 de ani de la semnarea TRATATULUI de la Maastricht

Tratatul privind Uniunea Europeană a fost semnat la Maastricht , pe 7 februarie 1992, acum 30 de ani, în prezența Preşedintelui Parlamentului European, Egon Klepsch. Conform acestui tratat, Uniunea este întemeiată pe Comunitățile Europene (primul pilon), având două domenii suplimentare de cooperare (pilonii doi şi trei): Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) şi Justiția şi Afacerile Interne (JAI).

La intrarea în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană, CEE devine Comunitatea Europeană (CE). Puterile legislativă şi de supraveghere ale PE sporesc odată cu introducerea procedurii de codecizie şi cu extinderea procedurii de cooperare.

Conform noului tratat, Parlamentul European are dreptul de a solicita Comisiei să prezinte o propunere legislativă pentru chestiuni care, în opinia sa, impun elaborarea unui act comunitar. De asemenea, întreaga Comisie trebuie acum să fie aprobată de PE, care desemnează şi Ombudsmanul European.

Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 19923 , este tratatul de constituire a Uniunii Europene. Uniunea Europeană se identifică şi prin următoarele simboluri: un drapel – douăsprezece steluţe galbene pe fond albastru, simbolizând popoarele Europei, formează un cerc, simbol al uniunii. Numărul de 12 este simbolic şi nu indică numărul de state membre. Drapelul european a fost adoptat ca emblemă de către Comunităţile Europene la 26 mai 1986; un imn – „Oda bucuriei” a lui Ludwing van Beethoven a fost adoptată ca imn european de către şefii de stat şi de guvern, o zi – 9 mai este ziua Europei, în amintirea Declaraţiei Schuman din 1950; o monedă unică – la 1 ianuarie 1999, euro a devenit moneda europeană unică. Bancnotele şi monedele euro au intrat în circulaţie la 1 ianuarie 2002; o deviză pentru Europa: „Unitate în diversitate” (4 mai 2000).

Din punct de vedere structural, tratatul poate fi comparat cu un templu sprijinit de piloni şi dominat de un fronton: frontonul indică obiectivele UE – cetăţenie europeană, piaţă unică, integrare economică, politică externă comună; pilonul central este format din cele trei comunităţi europene iniţiale (CECO, EURATOM şi CEE) şi include piaţa interioară, politicile economice comune (socială, regională, agricolă, a mediului, educaţională şi de sănătate), precum şi Uniunea Monetară; pilonii laterali au în vedere politica externă şi de securitate comună, respectiv cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.
Tratatul a instituit principiul subsidiarităţii, conform căruia deciziile trebuie adoptate de către autorităţile publice cele mai apropiate de cetăţeni. Acest principiu încearcă să evite adoptarea unor decizii centralizate şi lipsite de realitate.
Articolul 3, aliniatul b al Tratatului de la Maastricht stipulează: „Comunitatea acţionează în limitele competenţelor care îi sunt conferite şi a obiectivelor care îi sunt atribuite prin tratat. În domeniile care nu fac parte din competenţa sa exclusivă, Comunitatea nu intervine, conform principiului de subsidiaritate, decât în măsura în care obiectivele de acţiune avute în vedere nu pot fi realizate într-o manieră satisfăcătoare de către statele membre”.
Tratatul stabileşte, totodată, obiectivele şi competenţele UE.

Uniunea Europeană îşi propune următoarele obiective: dezvoltarea în mod permanent a unei uniuni mai strânse a popoarelor europene; promovarea progresului economic şi a echilibrului social. în special prin crearea unui spaţiu fără frontiere interne, prin întărirea coeziunii economice şi sociale şi prin crearea Uniunii Economice şi Monetare (piaţa unică a fost instituită în anul 1993, iar moneda unică Euro a fost
lansată în 1999); afirmarea identităţii sale pe scena internaţională prin punerea în practică a unei politici externe şi de securitate comună, inclusiv a unei politici comune de apărare; întărirea protecţiei drepturilor şi intereselor cetăţenilor statelor membre prin instituirea unei cetăţenii a Uniunii (care nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci o completează, conferind un număr de drepturi politice şi civile cetăţenilor europeni); dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.

Tratatul de la Maastricht confirmă vechile organe (instituţii) comunitare: Consiliul European, Consiliul, Comisia, Parlamentul European şi Curtea de Justiţie. Tratatul le completează competenţele şi dezvoltă raporturile dintre aceste organe, în sensul democratizării şi strângerii legăturilor dintre ele.
Parlamentul European a primit, pe baza Tratatului de la Maastricht, un rol sporit ca organ legislativ, faţă de vechiul său statut.

Tratatul îi conferă puteri de decizie, împreună cu Consiliul, în următoarele domenii: libera circulaţie a muncitorilor, realizarea pieţei interne, educaţie, cercetare ştiinţifică, mediu înconjurător, realizarea reţelelor transeuropene, sănătate, cultură şi protecţia consumatorilor.

en-resolution-on-the-results-of-the-intergovernmental-conference-19920407

Tratatul UE a fost ulterior modificat și completat prin Tratatul de la Amsterdam (1999) și Tratatul de la Nisa (2003).

Astfel, a fost consolidată poziția Parlamentului European prin perfecționarea și extinderea procedeului codecizional.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media