Au trecut 86 de ani de la inaugurare ”Muzeul nostru nu este un muzeu etnografic, ci este un muzeu social”

”Pentru a fi bine înţelese, obiectele trebuiesc să fie aşezate în Muzeu, aşa cum sunt ele în realitate, nu între pânze, ci într-o casă adevărată; nu în standuri, ci în bătătura din gospodăria omului. Ne trebuia cu orice chip un Muzeu în aer liber, în care standurile să fie case întregi ţărăneşti, ele înşile piese de muzeu, casele la rândul lor fiind aşezate astfel ca să închipuiască un sat adevărat,” spunea Dimitrie Gusti în 1936.

Muzeul Național al Satului este la fel de tânăr că acum 86 de ani și va rămâne la fel și atunci, când va împlini un secol. Tot ceea ce cuprinde muzeul, de la colecțiile lemn, ceramică, port, textile până la casele aduse din teren de echipele conduse de Dimitrie Gusti, reprezintă esența acestui popor, este ADN-ul lui. Acest muzeu este un proiect de țară, la care ne vom întoarce de fiecare dată.

Expoziția “Tinerețe fără bătrânețe” este o incursiune prin istoria de 86 de ani a muzeului, începând cu campaniile monografice ale echipelor multidisciplinare conduse de Dimitrie Gusti, continuînd cu achiziționarea, demontarea caselor, transportarea și remontarea lor în muzeu, până în zilele nostre. Sunt expuse carnetelele de teren ale lui Gheorghe Focșa, poze de arhivă, aparatulul fotografic al lui Alexandru Tzigara Samurcaș, vestitul aparat de fotografiat al lui Gheorghe Focsa, costume tradiționale din colecțiile muzeului. Vorbind despre tinerețe, ne-am oprit asupra a două momente importante din viața oricărei comunități: nunta și nașterea. Le veți regăsi în obiecte reprezentative din colecții, dar și în filmele de arhivă. Cele peste 150 de piese expuse vă vor demonstra încă o dată că acest proiect început acum 86 de ani va rezista timpului.

Pe malul lacului Herăstrău, chiar în mijlocul capitalei României, vizitatorul de pretutindeni are bucuria de a întâlni un „sat” adevărat, cu monumente şi artefacte din sec. al XVII-lea, până la începutul sec. XX; construcţii reprezentative provenite din importante zone etnografie au recăpătat o a doua viaţă la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”. Ideea unui muzeu în aer liber în România se înfiripă încă din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1867 Alexandru Odobescu, eminent om de cultură, propune prezentarea, în cadrul Expoziţiei Universale de la Paris, într-un pavilion special amenajat, a unor monumente de arhitectură populară. Ceva mai târziu, savantul Alexandru Ţzigara Samurcaş avea sa preconizeze aducerea în Muzeul Etnografic, de Artă Naţională, Artă Decorativă şi Artă Industrială din Bucureşti, înfiinţat de el în 1906, a unor „gospodarii autentice şi complete din toate regiunile mai însemnate locuite de români”, proiectul concretizându-se în 1909, prin expunerea în acest muzeu a unei case ţărăneşti din judeţul Gorj.În anii `30 ai secolului XX, în Europa, existau doar două muzee în aer liber: Muzeul Skansen din Stockholm (Suedia, 1891) şi Muzeul Bygdøy din Lillehamer (Norvegia ). În ţara noastră, la vremea respectivă, îşi avea deschise porţile, pentru public, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Parcul „Hoia”, de la Cluj, fondat în 1929 de către profesorul Romulus Vuia, cu specific regional şi Muzeul Satului Românesc (astăzi Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”) din Bucureşti, din 1936, cu caracter naţional. Crearea Muzeului Satului este rodul unor cercetări intense şi susţinute, teoretice şi de teren, a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti. Ca şef al catedrei de sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, Gusti organizează între 1925-1935, cu specialişti din diverse domenii (sociologi, etnografi, folclorişti, geografi, statisticieni, medici ) şi cu studenţii săi, campanii de cercetări monografice, cu caracter interdisciplinar, într-un număr relativ mare de sate (Fundu Moldovei – jud. Suceava, Nereju – jud. Vrancea, Drăguş – jud. Braşov, Dragomireşti – jud. Maramureş, Clopotiva – jud. Hunedoara, Runcu – jud. Gorj , Ruşeţu – jud. Buzău etc.). Pe baza acestor experienţe, a unei munci asidue de concepţie şi a sprijinului moral şi material al Fundaţiei Regale „Principele Carol”, din martie 1936, în numai două luni, s-a putut clădi o opera muzeografică de excepţie. În acest scurt interval de timp, echipele de specialişti şi studenţi (aceiaşi care participaseră la campanile de teren), conduse de profesorii D. Gusti şi H. H. Stahl, au achiziţionat din satele cercetate construcţii ţărăneşti (case, anexe gospodăreşti, biserici, instalaţii tehnice) şi obiecte de interior (mobilier, ceramica, ţesături, unelte etc.), considerate ca reprezentative pentru locurile lor de origine. În conformitate cu criteriul autenticităţii, al respectării tradiţiilor locale de construcţie, în vigoare şi astăzi, la remontarea construcţiilor în muzeu au lucrat, sub supravegherea atentă a specialiştilor, în primul rând a lui Henry H. Stahl şi Victor Ion Popa, meşteri aduşi din satele de provenienţă a monumentelor .

Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenţa Regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămâna mai târziu, 17 mai 1936.

”Sire,

După treizeci de ani de când marele Vostru unchiu şi întemeietorul Dinastiei, Regele Carol I, a adunat, într-o măreaţă Expoziţie tot ceea ce putuse să împlinească România sub Domnia Lui, avem astăzi nemăsurata bucurie să întâmpinăm pe Maestatea Voastră în acest MUZEU AL SATULUI, de gospodării ţărăneşti, aduse din toate unghiurile ţării, ca să dea înfăţişarea adevărată a vieţii acelei pături din Neamul nostru, pe care cu toţii ne rezemăm. Este aici casa de piatră şi de grinzi de lemn a Românului de la munte, din Argeş şi Neamţu, ca şi din Şanţul Năsăudului, din Ţara Oaşului, de la Moţi, din Bihor şi de pe plaiurile Sibiului; este locuinţa mai revărsată şi mai zâmbitoare, de cărămidă arsă sau chirpici, a omului de la şes, din marginea Bărăganului până-n părţile basarabene şi-n câmpia Banatului; este aşezarea de pe malurile Dunării, cu prispe ascunse sub stuf, între biserici cu turn ascuţit din Maramureş, moară de apă de pe Siret, mori de vânt din Basarabia, văiagă din Banat, cherhanea de peşte din Deltă, hanul din Ilfov, şi tot ce dă înţeles şi farmec satului românesc. Ele au crescut ca din pământ, în luna din urmă, sub ochii Maestăţii Voastre, care Aţi venit de mai multe ori să le vedeţi, pe când lemnarii şi zidarii, meşteri aduşi fiecare din satul lor, erau căţăraţi încă pe schele şi acoperişuri şi nici nu puteau visa că Însuş Regele Tării se află între ei şi-i urmărea la lucru. Parcă satele româneşti se grăbeau de pretutindeni încoace, ca să se aşeze în jurul Maestăţii Voastre şi să vă îmbrăţişeze cu aceeaşi credinţă şi iubire pe care Maestatea Voastră le-o arată. Binevoiţi, Maestate, să priviţi şi să primiţi MUZEUL SATULUI ca un semn al acestei credinţe şi iubiri”. La multi ani, Muzeul Satului!” a spus la inaugurare Dimitrie Gusti, celor prezenți la inaugurare.

În etapa sa de început, respectiv între 1936-1940, Muzeul Satului dispunea de 4.5 ha de teren. Pe acest teren au fast amplasate 33 de complexe autentice, transferate din satele cercetate: case cu anexe gospodăreşti, o biserică (din Dragomireşti, jud. Maramureş), troiţe, instalaţii tehnice, fântâni şi un scrânciob. Dispunerea lor s-a făcut după un plan elaborat de dramaturgul şi scenograful V. I. Popa. Concepând Muzeul Satului Românesc ca un muzeu sociologic, profesorul D. Gusti şi colaboratorii săi au considerat că misiunea acestuia era de a înfăţişa vizitatorilor realitatea, viaţa satului, aşa cum era ea trăită de ţăranul român. De aceea, periodic, vor locui, în casele din muzeu, familii de ţărani din satele de origine a monumentelor, la început chiar pe foştii proprietari. Aceşti „locuitori” au venit la Bucureşti cu tot ceea ce era necesar traiului, inclusiv cu pasări şi animale. Marile merite ale Şcolii Sociologice condusă de savantul Dimitrie Gusti nu vor putea fi vreodată contestate, dar tot aşa de adevărate sunt situaţiile care au dus la degradarea monumentelor şi a obiectelor muzeale, prin utilizarea lor intensă în condiţiile în care, la vremea respectivă, nu existau tratamente corespunzătoare de conservare şi restaurare a patrimoniului.

Publicul este invitat să afle povestea muzeului și a comunităților rurale prin intermediul expozițiilor „Tinerețe fără bătrânețe” și ”Universul săsesc în colecțiile Muzeului Satului”, ce valorifică colecțiile de patrimoniu ale muzeului. Nu vor lipsi automobilele de colecție din anii 1950-1990 reunite într-o expoziție intitulată ”Mașinile Bucureștilor la Muzeul Satului” realizată în colaborare cu Retromobil Club România. Realitățile cotidiene sunt surprinse și prezentate în expoziția “Fotogramă din poveste” de artistul Bogdan Ilie – Micu. De asemenea, vor fi lansate și prezentate o serie de volume din portofoliul Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion Tulcea și Societății de Cultură Macedo-Română. Ca în fiecare an, nu vor lipsi spectacolele de muzică populară și muzică corală religioasă susținute de artiști și ansambluri cunoscute.

În toată această perioadă, meșteri populari și artiști plastici din toate zonele țării vor fi alături de noi și vor susține ateliere demonstrative pentru publicul larg.

Vineri, 13 mai

Acasă la noi… Adoptă o casă

13.00 – 15.00

Nereju, Vrancea – 95 de ani de la campania monografica din anul 1927 Gospodăria Nereju,cu participarea domnului Primar Gemănaș Toader

Comunitatea din gospodăria Ieud, Maramureș primenită de sărbătoare Gopodăria Ieud

13.00 – 14.00 – Ateliere demonstrative: Podoabe populare

Maria Morar – Salva, Bistrița-Năsăud Gospodăria Șanț

Corina Constanda – București Gospodăria Sălciua

9.00 – 19.00 – Târgul meșterilor populari … oale, străchini, linguri, ii, catrințe, opinci și… dulcegării: plăcinte, cozonaci, turtă dulce, halviță, miere și multe flori!

Sâmbătă, 14 mai

11.00 Vernisajul expoziției MAȘINILE BUCUREȘTILOR LA MUZEUL SATULUI

Expoziție de automobile de colecție din anii 1950-1990 – Dacia, Olcit, Fiat, Trabant, Volga, Skoda, Warsawa, Jawa, Mobra, Motoreta Carpați

RETROMOBIL CLUB ROMÂNIA – FILIALA BUCUREȘTI

11.00 – 12.00 Atelier de țesut covoare persane Sala Donatorilor Artist plastic – Mariana Soleimani, București (În cadrul proiectului Zilele Culturii Iraniene – 11 – 15 mai 2022)

13.00 Înc-o dată iar așa! Scena Dumitra- Ansamblul Căluşarii – Sârbii Măgura-Olt

14.00 – 15.00 – Ateliere demonstrative

Gheorghe Țambrea – Horezu, Vâlcea Gospodăria Măldărăști

Cusut, brodat – Oltița Dănilă, Șanț, Bistrița-Năsăud Gospodăria Șanț

16.00 Înc-o dată iar așa! Scena Dumitra- Ansamblul Căluşarii – Sârbii Măgura-Olt

18.00 La noi românii…. Scena Dumitra- Potpuriu de cântece populare instrumentale interpretate de Orchestra Hora Bucureștilor. Dirijor prof. Lucian Goiană

Prezintă actorul Alexandru Nicolae Mihai

9.00 – 19.00 Fals… sau adevărat?

Concurs de perspicacitate – Galeria de Artă populară – Kiseleff, nr. 28

9.00 – 19.00 – Târgul meșterilor populari … oale, străchini, linguri, ii, catrințe, opinci și… dulcegării: plăcinte, cozonaci, turtă dulce, halviță, miere și multe flori!

Duminică, 15 mai

11.00 – 12.00 Atelier de… țesut povești din Iran Sala Donatorilor (În cadrul proiectului Zilele Culturii Iraniene – 11 – 15 mai 2022)

12.00 TE DEUM! oficiază Părintele Protosinghel Hrisant – Mănăstirea Radu Vodă, București

13.00 Muzică psaltică Biserica Turea

Corul bărbătesc CANTUS DOMINI; Dirijor Arhid. Răzvan Constantin ȘTEFAN

14.00 Pe un picior de plai… Scena Dumitra

Ansamblul folcloric Țara Vrancei – Focșani, Vrancea, Coordonator Maria Murgoci

13.00 – 14.00 – Ateliere demonstrative

Icoane pe sticlă – Adam Curta, Cluj Biserica Dragomirești

Olărit – Ionuț Bâscu Gospodăria Drăguș

Prezintă actorul Alexandru Nicolae Mihai

9.00 – 19.00 Recunoașteți obiectele! Concurs Galeria de Artă populară – Kiseleff, nr. 28

9.00 – 19.00 – Târgul meșterilor populari … oale, străchini, linguri, ii, catrințe, opinci și… dulcegării: plăcinte, cozonaci, turtă dulce, halviță, miere și multe flori!

Luni, 16 mai

12.00 – 13.00 – Ateliere demonstrative

Ouă încondeiate – Elica Fercal – Paltinu, Suceava Biserica Dragomirești

Cusut, brodat, tricotat – Carmen Firea, București Gospodăria Șanț

9.00 – 17.00 – Târgul meșterilor populari … oale, străchini, linguri, ii, catrințe, opinci și… dulcegării: plăcinte, cozonaci, turtă dulce, halviță, miere și multe flori!

Marți, 17 mai

Ziua porților deschise – descoperă patrimoniul Muzeului Satului

vizită gratuită pentru publicul larg

13.00 Vernisajul expoziției Fotogramă din poveste

Autor – Bogdan Ilie – Micu Sala de Sticlă

13.30 Zicere și cânt într-o poveste… cu Doina Lavric – Parghel și actrița Simona Mihăescu

14.00 Vibrații muzicale

Cornelia Tihon și Daniel Bădoi

12.00 – 13.00 Atelier demonstrativ: Gospodăria Drăguș

Olărit – Cristian Munteanu, București

9.00 – 19.00 – Târgul meșterilor populari … oale, străchini, linguri, ii, catrințe, opinci și… dulcegării: plăcinte, cozonaci, turtă dulce, halviță, miere și multe flori!

Miercuri, 18 mai

Ziua Internațională a Muzeelor

Tema anului 2022 propusă de ICOM – Puterea muzeelor

11.00 Lansarea turului ghidat Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”,în aplicația Discover Romania Sala Victor Ion Popa

*Primele 20 de descărcări din GooglePlay și App Store vor fi gratuite

13.00 Șezătoare ca la Bogați, Argeș Gospodăria Stănești; Coordonator Flori Buia – Școala Populară de Artă din Bogați

9.00 – 19.00 – Târgul meșterilor populari … oale, străchini, linguri, ii, catrințe, opinci și… dulcegării: plăcinte, cozonaci, turtă dulce, halviță, miere și multe flori!

sursa: muzeul satului.ro