Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Calendarul zilei de 23 ianuarie. În Țara Românească începe domnia lui Neagoe Basarab (1512-1521)

Calendarul zilei de 23 ianuarie. 1465: Ștefan cel Mare, domn al Moldovei, cucerește garnizoana maghiară din cetatea Chiliei

  • 1512: Începe domnia, în Țara Românească, a lui Neagoe Basarab (1512-1521).
  • 1556: A avut loc cel mai dezastruos cutremur din lume, ducând la uciderea a 830.000 de oameni, în provincia chineză Shaanxi.
  • 1656: Blaise Pascal publică pentru prima dată Lettres provinciales.
  • 1793: A doua împărțire a Poloniei.
  • 1821: Tudor Vladimirescu s-a adresat printr-o proclamație locuitorilor Țării Românești, chemându-i la luptă împotriva orânduirii. Acesta a fost momentul declanșării revoluției conduse de Tudor Vladimirescu.
  • 1878: Armistițiul din războiul ruso-româno-turc de la 1877-1878. Sfârșitul Războiului de Independență.
  • 1945: Armata a 4-a română eliberează orașul Roznava din Cehoslovacia.
  • 1946: Prima reuniune a Consiliului Economic și Social al ONU.
  • 1948: Adunarea Deputaților adoptă o nouă lege electorală care exceptează, sub diferite motivații, participarea unor categorii importante la vot.
  • 1955: A avut loc prima audiție, la Paris, a “Simfoniei de cameră pentru 12 instrumente”, de George Enescu
  • 1961: A fost promulgată în Venezuela noua Constituție.
  • 1973: Președintele american Richard Nixon a anunțat încheierea unui acord care a dus la încetarea ostilitățiilor militare din Vietnam.
  •  1981: Municipiul București înglobează, alături de cele șase sectoare administrative, și Sectorul Agricol Ilfov. Acest al șaptelea sector al Capitalei, alcătuit din 38 de comune și orașul Buftea a fost transformat (24 septembrie 1996) în județ, cu reședința în București.
  • 1986: Rock and Roll Hall of Fame au fost introduși primii membri: Little Richard, Chuck Berry, James Brown, Ray Charles, Fats Domino, Everly Brothers, Buddy Holly, Jerry Lee Lewis și Elvis Presley.
  • 1990: CFSN hotărăște participarea Frontului Salvării Naționale la alegeri și amânarea alegerilor pentru 20 mai. Ca urmare, Doina Corneademisionează din CFSN.
  • 1991: A fost semnat, la București, Acordul de cooperare dintre Guvernul României și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
  • 1997: Guvernul elvețian anunță acordul privind crearea unui fond “de ajutorare a victimelor Holocaustului”.
  • 1999: A cincea mineriadă: Miron Cozma și Romeo Beja, liderii minerilor, îl conving pe primul–ministru Radu Vasile să redeschidă minele Dâlja și Bărbăteni și să promită o creștere salarială pentru ortaci de 30–35%. Minerii se reîntorc în Valea Jiului.
  • 2001: Camera Lorzilor a Parlamentului Marii Britanii a adoptat o lege care autorizează clonarea embrionilor umani în scopuri științifice.
  • 2005: Viktor Iușcenko a fost investit oficial președinte al Ucrainei.

Neagoe Basarab (cca. 1459 – 15 septembrie 1521) a fost domnul Țării Românești între 1512 și 1521. Soția sa a fost doamna Despina, din familia sârbă Brancovici. 

După unii, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu, și al soției acestuia, Neaga, după alții, al lui Basarab al IV-lea cel Tânăr. A crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit, după moda vremii, o educație temeinică.[1] Cunoștea greacă și slavonă.

A călătorit prin câteva țări din Europa centrală și prin Imperiul Otoman. La încheierea acestor călătorii, preia diverse funcții în structurile statale ale Țării Românești. Este numit succesiv în dregătoriile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 – 19 iunie 1509) și mare comis (24 aprilie 1510 – 28 noiembrie 1511).

După ce a urcat pe tronul Țării Românești (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A practicat o politică de echilibru, căutând să contrabalanseze suzeranitatea turcească prin legaturi diplomatice cu puterile creștine.

A încercat de pildă să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma, și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuă viziunea și obiectivele politice inițiate de Ștefan cel Mare și încearcă să devină parte a unei coaliții a statelor răsăritene împotriva Imperiului Otoman.[2][3] În anul 1519 Neagoie Basarab împreună cu Ștefan al IV-lea trimit un singur ambasador la Vatican prin intermediul căruia “Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ștefan și fiii săi” promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la “sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor”.[4]Țara rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.

Neagoe Basarab a făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe (în Țara Românească, în țările din Balcani, Patriarhiei Ecumenice, lăcașurilor de cult din Ierusalim și de la Muntele Sinai). În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a născut legenda Meșterului Manole.

  • În 1512 ieromonahul Macarie tipărește un Tetraevanghel slavon laTârgoviște cuprinzând cele patru evanghelii așezate în ordinea canonică: Matei, Marcu, Luca și Ioan. Această lucrare conține un cuvânt înainte aparținând lui Neagoe Basarab, din care spicuim: ‟ Pentru că Dumnezeu, Cel căruia întru Treime ne închinăm, a binevoit să umple Biserica Sa cu cărți sfinte pentru folosul cititorilor, drept aceea și eu, întru Hristos Dumnezeu binecredinciosul și de Dumnezeu păzitul și domn însuși stăpânitor Io Basarab /…/ am râvnit pentru această de suflet mântuitoare carte Tetraevanghel, cu ajutorul Sfântului Duh și cu dragostea către sfintele Biserici /…/. Rog deci pe cei tineri, pe cei vârstnici și pe cei bătrâni, care veți citi sau veți scrie, pentru dragostea lui Hristos, să îndreptați iar pe noi care cu osârdie ne-am trudit la această lucrare, să ne binecuvântați, pentru ca împreună slăvind pe Tatăl, din care sunt toate, pe Fiul, prin care sunt toate, și pe Duhul Sfânt, întru care sunt toate, să aflăm aici pace și milă, iar dincolo să ne bucurăm de lumină și fericire.”

Este ctitorul complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș (1517). Pe lângă multe alte ctitorii a reedificat biserica de la Argeș care era căzută în ruină “ca sa nu fie spre batjocură limbilor străine”[5] Reprezentările de pe fațade exterioară a bisericii prevestesc – înainte de apariția reformei protestante – pictura exterioară moldovenească și inaugurează după cum afirmă Sorin Ulea și Paul Chihaia o viziune militantă unitară a românilor ortodocși în lupta împotriva turcilor.[6][7]

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi sud-est europene, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie, scrisă în slavonă, dar tradusă după cum s-a speculat de Udriște Năsturel în română cândva pe la jumătatea veacului al XVII-lea (există o copie atestată în limba română din 1654)[8].

Prin condeiul său, Neagoe Basarab, în „învățăturile” sale către fiul său Teodosie, așternu pe hârtie nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale de educare a tineretului, ci și principii de îmbunătățire spirituală, care oferă celor ce le vor urma moștenirea adevăratelor valori, cele duhovnicești. Această monumentală lucrare a fost creată între anii 1519-1521. În volumul „Monumenta Romaniae Vaticana” apărut în 1996, Ion Dumitriu-Snagov a comentat un manuscris aflat în Biblioteca Valliceliana di Roma, aducând dovezi referitoare la faptul că „învățăturile” lui Neagoe Basarab au fost plagiate pentru Ivan cel Groaznic. Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol, cu scopul ca acest document sa constituie o „întărire” doveditoare a înaltei culturi, moralități și viziuni princiare a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaștere oficială ca împărat de către Patriarhul Constantinopolului. În procesul de plagiere, Teodor Mamalachos a șters în principiu numele Neagoe și Teodosie, înlocuindu-le cu Vasile și Ivan. Nu a fost insă destul de consecvent și a uitat să înlocuiască de exemplu numele Neaga (mama lui Negoe Basarab), precum și numele fetelor voivodului: Stana, Roxana și Anghelina. Documentul semnat de Teodor Mamalachos a fost descoperit în anul 1988 de către cercetătorul italian Santo Luca, fără însă ca acesta să cunoască importanța acestei descoperiri. Studiul atent al plagiatului a fost făcut însă, după cum menționam, de Ion Dumitriu-Snagov.[9]

Una dintre ideile de bază ale voievodului este aceea a monarhiei de drept divin.

„Că nu te-au ales, nici te-au unsu oamenii spre domnie, ci Dumnezeu te-au ales şi te-au unsu şi a aceluia plăcere să faci”.

Învăţăturile conţin numeroase sfaturi despre modul cum trebuia condusă ţara, despre relaţiile domnului cu boierii: numirea dregătorilor, administrarea justiţiei, primirea solilor străini, purtarea războiului, etc., toate aceste sfaturi alcătuind un adevărat manual de guvernare a statului şi considerate prima lecţie de diplomaţie medievală românească.

„O, fătul mieu Theodosie şi voi alţi domni şi fraţi toţi! Din cât am putut cunoaşte cu firea şi a pricépe de rândul solilor, cum să vor cinsti când vor veni să fie la sfat şi vor fi oameni mari şi de la domni creştini, carii cred în Domnul nostru Iisus Hristos şi preacuratei lui maici, aceştea soli carii vin la voi, unui vin ca să facă jurământu şi legătură, iar alţii vin ca să facă pace, alţii să vorovească niscare lucruri de treabă, iar unii vin pentru dragostea şi pentru prieteniia. Iar aorea vin alţii cu cuvinte aspre şi de vrajbă, cum le iaste învăţătura şi porunca de la domnii şi stăpânii lor. Că la domni mulţi soli de în multe părţi vin, şi cu multe feliuri de sol. Iar voi să nu cinstiţi numai pre cei ce vă vor aduce veşti bune, ci să cinstiţi şi pre cei ce vă vor aduce veşti réle, că aşa să cade. Şi să fie toţi cinstiţi de voi într-un chip şi dăruiţi. Că cu acea puţinea cinste ce le veţi face, iar ei mult vor lăuda numele vostru şi-l vor înălţa.”

„A face dreptate săracului” este un leitmotiv al învăţăturilor, o constantă aducere aminte a primei îndatoriri a celui care are puterea politică. Aşadar, nu dobândirea puterii, nici amplificarea ei, ci exercitarea dreptăţii evanghelice este scopul guvernării.

„Iată că suntem datori, noi cei puternici, să ajutăm celor slabi să-i îndreptăm şi să nu facem atâta în voia noastră, cât în voia vecinului şi săracului şi a neputernicului, că aşa zice marele Pavel.”

„Şi de va fi mai harnicu unul din cei săraci decât unul den feciorii de boiari sau decât o rudă de ale voastre, voi să nu daţi acelora cinstea şi boeriia, în făţărnicie; ce să o daţi aceluia mai sărac deaca iaste vrédnic şi harnic şi-şi va păzi dregătoria cu cinste. „

Domnul îşi povăţuieşte urmaşii: „Să nu iubiţi vremile de răzmeriţă şi să săriţi la fapte de trufie”, adică să păstreze pacea cu popoarele din jur. Această dorinţă de pace se reflectă în întreaga politică a domnului Ţării Româneşti, în timpul domniei căruia ţara a avut pace.

Odată starea de pace încetând, domnul era dator să ia măsurile cele mai bune pentru purtarea războiului. Sfaturile privind purtarea războiului amintesc de modul cum îşi conducea oastea la biruinţă Ştefan cel Mare, după o tactică devenită tradiţională. Mai întâi populaţia civilă trebuia dusă la adăpost, pentru a fi ferită de primejdie. Acest obicei este vechi în Ţara Românească, el fiind pomenit prima oară în vremea lui Mircea cel Bătrân, care a dat ordin populaţiei să se retragă în regiunea de munte a ţării în timpul invaziei turceşti.

Domnul este sfătuit să judece drept, pe fiecare după fapta sa şi să asculte şi pe nevoiaşi, judecata dreaptă contribuind şi ea la menţinerea unui renume bun în lume. Aceste sfaturi îşi găsesc confirmarea în practica judecătorească a lui Neagoe Basarab, ceea ce dovedeşte că amintirea lăsată de el posterităţii a fost acea a unui domn drept.

Aceste gândiri filosofice şi învăţături înţelepte, care exprimă tulburătoare reflecţii politice şi morale şi autoritatea permanentei verificări, au făcut pe istoricul Bogdan Petriceicu Haşdeu să-l numească pe Neagoe Basarab „Marc Aureliu al Ţării Româneşti”, principe, artist şi filosof.

Monumentala lucrare a „domnului cu apucături împărăteşti”, cum îl numea Nicolae Iorga pe voievodul Neagoe Basarab, alături de alte argumente precum milostenia, darul ctitoririi de mănăstiri şi cel de binefăcător al întregii Ortodoxii, a stat şi ea la baza canonizării voievodului de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2008.

surse: wikipedia.org, rador.ro

Distribuie acest articol Oficial Media
Share