Când viața încearcă să te doboare, nu privi înapoi…mergi înainte!

In viața fiecăruia dintre noi vine, mai devreme sau mai târziu, momentul când dragostea te face simți o durere atât de mare, singurătatea te copleșește și ai senzația că nu poți merge mai departe. Este momentul acela în care te prăbușești, când interiorul tău este paralizat de disperare.

Punct și de la capăt…

Inevitabil privești în urmă și vezi cum ai irosit ani și șanse pentru…nimic. Și viața se scurge încet din sufletul tău. Dar întotdeauna, absolut întotdeauna există cineva, altcineva. undeva în sufletul și mintea ta, este acel cineva pentru care ridici privirea, apoi te ridici în genunchi, te ridici în picioare și pentru care începi să privești înainte. Te uiți în oglindă, îți dai “două palme” și pornești.
Te simți eliberat și ușurat. Știi că ești real, că poți fi pozitiv și încrezător în tine. Te ridici tot mai mult și mergi înainte. Ești un alt om.

Teama de tine însăți/însuți

Uneori, însă, te cuprinde teama, te simți obosit, furios. De ce trebuie să treci tu prin toate acestea? Oare vei avea vreodată ceea ce îți dorești? Te analizezi și vezi la tine părți care nu îți plac, pe care vrei să le îndepărtezi. Vrei să dispară toate momentele de neputință sau slăbiciune. Ele sunt cele care te împiedică să ai ceea ce îți dorești.
Este acea parte căreia îi este frică să spună ce simte, de frică să nu îi supere pe cei din jur sau să nu piardă puținul pe care îl are deja.
Este ca o frică care te însoțește uneori în ceea ce faci, ceva care nu te lasă să fii complet liniștit, ehilibrat și fericit

.
Dar dacă te-ai ridicat nu mai privi înapoi, mergi înainte!

Când te simți copleșit, trist și singur, îmbrățișează-te. Iubește și îmbrățișează acele părți din tine, care nu te lasă în pace și te îndeamnă să privești înapoi. Acea parte este frica ta care face parte din tine. Trebuie să o recunoști și să o îmbrățișezi de despărțire și să o lași să plece.
Marie Curie spunea: “Primul principiu în viață: să nu te dai bătut în faţa oamenilor sau a întâmplărilor.”
Dar, ca să nu te dai bătut, e nevoie de răbdare şi gândire pozitivă. Trebuie să te concentrezi asupra a ceea ce este şi ce ai mai important: familie, prieteni, sănătate. Şi să nu uiţi de puterile interioare: iubirea, nădejdea şi credinţa. Acestea sunt cele mai bune medicamente.

Acolo undeva este iubirea.

Nu privi înapoi! Privește înainte! Acolo undeva este iubirea. Acea iubire unică destinată ție, iubirea adevărată.
Iubirea adevărată este acel ceva care depășește orice coincidența a iubirii.
Iubirea adevărată înseamnă să te îndrăgostești de diferențele dintre voi cu aceiași intensitate cu care îi iubești calitățile.
Iubirea adevărată înseamnă să tolerezi defectele și să îți deschizi porțile încrederii. Nu poți spune că iubești o persoană până când nu îi cunoști toți demonii: supărare, furie și tot felul de contradicții.
Iubirea înseamnă să trăiești, dar să nu suferi. Dacă iubirea te face mai mult să suferi și îți provoacă mai mult rău decât bine, atunci nu mai poate fi vorba de iubire și ar fi cazul să o luați pe drumuri diferite. Nu trebuie să te schimbi niciodată pentru ai face pe plac, trebuie să înțelegi că pur și simplu nu ai întâlnit persoană potrivită care să te accepte așa cum ești. Înseamnă că nu ai întâlnit IUBIREA.

Caută acea iubire în care nu este vorba despre tine și ea/despre tine și el.
Caută iubirea în care este vorba despre voi!

Secelean Rodica Nina

Distribuie acest articol Oficial Media