Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Carmen Holban alături de oameni. Un mesaj emoționant din Locuința Protejată Mara

Carmen Holban, deputat PSD Dâmbovița, a vizitat astăzi Centrul de Servicii Comunitare ”Floarea Speranței” din Pucioasa, Locuința Protejată Mara. Este deja o tradiție ca femeile social-democrate să fie alături de persoanele defavorizate, mai ales în perioada sărbătorilor, pentru a le reaminti acestora că nu sunt singuri.
Cu siguranță de-a lungul timpului, în cadrul acestor vizite, s-au creat legături și prietenii. Oamenii izolați nu îi uită niciodată pe cei care le trec pragul, pentru că acolo, în lumea lor, timpul trece mai greu și din păcate, cu mai multă suferință.
”Viața nu a fost blândă cu ei, dar acest lucru nu înseamnă că nu mai au pe nimeni. Astăzi, alături de colegele din OFSD Dâmbovița, am reușit să le arătăm celor mai puțin norocoși că ne vor avea mereu aproape. Din cauza greutăților sau a problemelor din familie, oameni cu dizabilități ajung în grija instituțiilor statului. Nu trebuie să se simtă părăsiți, iar acțiuni precum cele de astăzi nu fac decât să aducă, atât cât de mult se poate, puțină normalitate în viața lor. Mă bucură faptul că am putut să le fim alături celor din Locuința Protejată Mara. Promitem să revenim, așa cum am făcut-o de fiecare dată”, a precizat Carmen Holban pe pagina de facebook.
Ne-a atras atenția un text găsit în casa acestor suflete, care, la fel ca noi toți, își caută liniștea și înțelegerea mecanismelor prin care viața ne pune la încercări. Un mesaj care ne arată că speranța, dragostea și credința, rămân aliații omului în vremurile grele și că oricând, un om pe care îl credem ”mic„ ne poate oferi un sprijin moral de mare însemnătate.
Redăm mai jos mesajul:
”Sunt zile la sfârșitul cărora pui capul pe pernă și ai sufletul mai obosit decât trupul. Sunt zile pline de trudă și de luptă, care aduc după ele seri scăldate în lacrimi. Seri în care spui ”Doamne, acum chiar nu mai pot”. Și te trezești a doua zi realizând că trebuie să poți, chiar dacă nu mai poți. Ciudat lucru, nu? Dar e așa, exact așa. Uneori cu zâmbetul pe buze, alteori cu răni în suflet, mergi înainte. Și vezi cum trec zilele, lunile, anii, iar tu încă poți. Și asta pentru că cineva a avut grijă să mângâie atunci când alții loveau, să iubească atunci când alții urau și să trimită forță atunci când nu mai era decât o slăbiciune. Sunt seri în care stai în pat și cu toate că nu mai înțelegi nimic din viața asta, știi că merită. Se merită să lupți, să cazi, să te ridici și să crezi. Să crezi că ziua de mâine poate fi ziua fericirii tale, sau ziua în care lacrimile tale vor primi o răsplată. Să crezi în minuni, să crezi că veșnicia care te așteaptă e atât de minunată, încât trebuie să nu renunți și să-ți trăiești viața frumos. Să crezi că va fi bine, că vine timpul în care Dumnezu va face să fie bine și în zilele următoare.”
Distribuie acest articol Oficial Media
Share