29/10/2020

Comoara lui Decebal, ascunsă în Râul Strei

Dacă treci dealurile Hațegului și rătăcești puțin prin păduri cu siguranță vei ajunge în cealaltă parte a dealurilor în Munții Orăștiei, Cetățile dacice ale lui Decebal.

Și zona Țării Hațegului e plină de legende, de faimoasele legende cu prințese, cu prinți, dar și cu una dintre ele în care se vorbește despre @Comoara Regelui Decebal, care nici până în ziua de azi nu a fost descoperintă. Legenda ar spune că aceasta ar fi ascunsă în albia Râului Strei. Atunci când Decebal s-a simțit încolțit s-a gândit să-și ascundă comoara ce o avea. Cu ajutorul unor prizonieri, el a deviat cursul Râului Strei și a făcut în mijlocul albiei acestuia o groapă în care ar fi pus o mulțime de obiecte de argint și aur,dar și alte obiecte prețioase, aruncând peste ele pământ și pietre, aducând din nou Streiul în albia sa, după care a ucis prizonierii care l-au ajutat să ascundă comoara, acest lucru relatândul chiar și Dio Caius.

Una dintre aceste notițe a lui Dio Caius: „Se găsiră si comorile lui Decebal, cu toate că erau ascunse sub apa râului Sargeția… Căci Decebal, prin mijlocul captivilor lui, abătu râul, săpă albia lui și punând întrânsa mult aur și argint, precum și alte lucruri de mare preț și care puteau suferi umezeala, puse peste ele pietre și grămădi pământ; după aceea aduse din nou râul în albia lui, iar în peșteri, tot cu ajutorul acelor captivi, ascunse veșmintele și alte lucruri de felul acesta. După ce făcu acestea, el ucise pe captivi, ca să nu spună nimănui nimic. Dar Bicilis, un so de-al lui, care știa ce se lucrase, fu prins și dădu pe față toate acestea…”

După dezvăluirile lui Bicilis, care a fost luat prizonier, Dio Caius a dus comoara la Roma, împreună cu alte prăzi, adunând astfel peste 160 de tone de aur şi 300 de tone de argint.

Nici într-un caz nu asta a fost toată comoara ce a ascunso regele dac, ci cu mult mai mult, istoricii presupunând că aceasta ar fi depășit 1000 tone.

Au existat două invazii romane în Dacia, prima între 101-102, și a doua invazie între 105-106, chiar și după atâta timp povestea Comorii lui Decebal rămâne de actualitate.

Istoricii secolului XVI relatau la vremea respectivă despre o comoară descoperită de pescari în apele Streiului pe când aceștia se aflau la pescuit

„Mai frumoasă istorie scrie Lazie despre nişte români şi o parte a visteriei de Decebal ascunse supt albia Streiului, celei neaflate de împăratul Traian, zicând: o parte a vistieriei acestuia, mai înainte de opt ani (Lazie scrie în anul 1551), în numitul râul Sargeţiei, pre care romanii îl cheamă Streiu, s-au aflat prin întâmplare acestea: mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat. Ducându-i acasă şi împărţindu-i pescarii între sine, unii dintre dânşii au mers la Bălgradul Ardealului (n.r. Alba Iulia) şi întrebând pe argintari de cât preţ ar fi acela s-a vestit lucrul. Şi George Monahul sau Martinusie (n.r. George Martinuzzi), carele ca un tutor al lui Ioan Zapolia cârmuia Ardealul, a început a căuta după pescari. A şi luat multe mii de la unii pescari şi multe mii au găsit în numita boltiţă. Dar ceilalţi pescari, prinzând de veste, au încărcat câteva care şi au trecut în Moldova”, relata Gheorghe Şincai, în Hronica Românilor. Puţine erau satele din Ardeal în care nu circulau poveşti despre comori ascunse în ruinele unor cetăţi, în gorgane sau în peşteri. „Cele mai multe stau sub paza duhurilor necurate şi dacă întâmplător le găseşte un om mai slab de fire, acela trebuie să moară de moarte năpraznică. Altele iarăşi stau sub afurisenie şi cei ce le găsesc se nefericesc din cauza lor până în a şaptea viţă. Când se apropie apoi primăvara cu indiciile cele mai neîndoelnice ale flăcărilor albastre, cari se ridică din comorile ascunse, mulţi oameni veghiază în tovărăşie nopţile senine, şi când se arată mult dorita flacără, aleargă la faţa locului şi împlântă semne în pământ”, relata istoricul Iulian Marţian.

Relatările istoricilor de acum 500-600 ani vorbesc despre un impresionant dezaur descoperit în albia Streiului format din mai multe obiecte de aur, piese antice dar și zeci de mii de monede de aur, care erau inscipționate cu denumirea de koson. Dar și sub ruinele unor cetăți sau în peșterile din jurul Sarmisegetuzei au fost găsite astefel de kosoni, ce se presupune a face parte din Comoara lui Decebal , după cum relata istoricul Iulian Marțian„Dar nu este dat oricărui pământean de rând să poată pătrunde la ele, căci cele mai multe stau sub paza duhurilor necurate şi dacă întâmplător le găseşte un om mai slab de fire, acela trebuie să moară de moarte năpraznică. Altele iarăşi stau sub afurisenie şi cei ce le găsesc se nefericesc din cauza lor până în a şaptea viţă. Când se apropie apoi primăvara cu indiciile cele mai neîndoelnice ale flăcărilor albastre, cari se ridică din comorile ascunse, mulţi oameni veghiază în tovărăşie nopţile senine, şi când se arată mult dorita flacără, aleargă la faţa locului şi împlântă semne în pământ”

Distribuie acest articol Oficial Media
Share