Concert simfonic sub bagheta dirijorului Cristian Spătaru, alături de pianistul Mihai Ritivoiu

Vineri, 10 iunie, de la ora 19, vă așteptăm la concertul simfonic dirijat de Cristian Spătaru, alături de pianistul Mihai Ritivoiu.
Prima parte a concertului simfonic este dedicată lui Robert şi Clara Schumann. Vor fi interpretate două dintre compoziţiile lor cele mai îndrăgite — Uvertura „Manfred” şi Concertul pentru pian şi orchestră în la minor op.7.

Eugenia Ionescu redă în cartea sa „Schumann”, cuvintele compozitorului care spunea despre poemul Manfred — „Niciodată nu m-am dedicat cu mai multă dragoste şi energie vreunei compoziţii ca pentru Manfred”. El a văzut în eroul lui Byron propriul său destin, întruchiparea frământărilor sufletului său. Dacă în poem, Manfred refuză ajutorul unui preot care încerca să-l abată de la rătăcirile care-l măcinau, Schumann schimbă deznodământul găsit de poet şi îl prezintă pe erou împăcat cu soarta, în timp ce la o mănăstire din apropiere se aude muzica unui Requiem.

Zguduitoarea dramă se sfârşeşte cu o linişte binefăcătoare, înălţătoare. Uvertura face parte dintre cele mai frumoase pagini ale lui Schumann. Suntem recunoscători pentru că avem prilejul de a asculta în premieră pe scena Capitol, concertul pentru pian al Clarei Schumann.

Cunoaştem foarte bine viaţa scurtă şi frământată a inegalabilului Robert Schumann, şi minunatele sale creaţii muzicale, dar nu ştim mai nimic despre frumoasa lui soţie, Clara, născută Wieck. Tatăl ei, Friedrich, era negustor de piane şi reparator. Foarte autoritar, el a fost cel care de foarte timpuriu a învăţat-o să cânte la pian, dându-i totodată şi o educaţie muzicală solidă. A învăţat-o să fie exigentă şi minuţioasă. Clara ştia să cânte din voce şi la vioară. Era obligatoriu să studieze cel puţin patru ore zilnic la instrument, dar să se pregătească şi la teorie, contrapunct, armonie şi compoziţie.
Astfel, încă de la 11 ani făcea turnee unde cânta şi compoziţii proprii. Era venerată de public şi considerată unul dintre cei mai buni pianişti ai secolul XIX. Era foarte frumoasă, după cum se observă în tablourile vremii. Toate aceste calităţi l-au atras pe celebrul Robert Schumann, care s-a îndrăgostit de ea. Dragostea fiind reciprocă, Clara s-a luptat pentru ea cu tatăl său patru ani de zile. Chiar dacă copiii, treburile casei au redus activitatea ei artistică, primii zece ani împreună au fost foarte fericiţi, având numai succese, fiind apreciaţi drept un puternic cuplu artistic.

Mai apoi sănătatea psihică a lui Robert s-a degradat foarte repede. Trecând peste tragicele evenimente din acea perioadă, trebuie să menţionăm că următorii 40 de ani de la dispariţia lui Robert, Clara a fost o persoană neobosită în a fi mamă, bunică, profesoară, compozitoare şi solistă. O femeie remarcabilă în toate privinţele. Întorcându-ne la concertul pe care-l vom asculta, Clara l-a început la 13 ani compunând o singură parte, denumită Konzertsatz. L-a orchestrat singură. Robert a revizuit mai târziu orchestraţia.

A fost sfătuită să extindă lucrarea într-un concert cu cele trei părţi tradiţionale. Astfel s-a născut concertul în la minor, al şaptelea ei opus. În noua structură, Konzertsatz devine partea a treia. L-a prezentat în premieră la 1 septembrie 1835. Solist va fi pianistul Mihai Ritivoiu.

În partea a doua a concertului, maestrul Cristian Spătaru, aflat la pupitrul dirijoral, a decis să ne ofere un mănunchi de dansuri simfonice, aparţinând lui Johannes Brahms şi Antonin Dvořák. În 1850 Brahms îl întâlneşte pe violonistul maghiar Ede Reményi cu care se împrieteneşte. Urmează un număr de recitaluri în care îl acompaniază. Astfel, datorită lui Ede, face cunoştinţă cu folclorul maghiar, în special cu stilul lăutarilor şi cu predilecţia lor de a interpreta dansurile denumite Csardas. Aceasta a fost baza unor compoziţii foarte populare brahmsiene care au fost împărţite în două seturi sub numele de Dansuri maghiare. Primul set în 1869 şi al doilea în 1880.

Tot două seturi de dansuri a compus şi Dvořák. Primul set, op.46 în 1878 şi al doilea op.72, opt ani mai târziu. Ele au fost compuse pentru pian la patru mâini, iar ulterior le-a orchestrat. Primul set de dansuri slave sunt în mod predominant influenţate de folclorul ceh, atât ca ritm cât şi ca forme melodice. Al doilea set cuprinde dansuri cu trăsături ale folclorului din diferite ţări de origine slavă: Polonia, Serbia şi Ucraina. Nu este vorba de culegere de teme folclorice din aceste ţări, ci de creaţiile compozitorului în stilurile specifice respective. (Avancronică de Mircea Tătaru)

Distribuie acest articol Oficial Media
Share