Concert simfonic sub bagheta dirijorului Michaël Cousteau, alături de trombonistul Filipe Alves

Concertul simfonic va fi dirijat de maestrul Michaël Cousteau care ne propune audierea unui program interesant pe scena Capitol — Masque et Bergamasque op.112 de Gabriel Faure, Concertul pentru trombon şi orchestră de Launi Grøndhal şi Ma Mére l`Oye de Maurice Ravel. Dacă primele două lucrări sunt în premieră, suita lui Ravel a mai fost interpretată acum 15 ani şi este bine să ne-o reamintim.
Mare clasic renovator, Faure a restaurat în sens modern spiritul polifoniei, a descoperit poezia şi proprietăţile secrete ale modulaţiei, a redat melodicii franceze un avânt conform specificului său originar. A adus o iluminare creatoare sfârşitului de epocă, în spiritul epocii moderne. Masque et Bergamasque este a patra lucrare pentru scenă, destinată mai mult coregrafiei, cu totul diferită de celelalte trei anterioare. Este de fapt o suită comandată de Albert I, Prinţul de Monaco în 1919. Notele originare conţineau 8 părţi dintre care două pentru voce de tenor, şi un pasaj coral. Suita a fost însă publicată doar cu cele patru părţi pe care le vom asculta — Uvertura, Menuet, Gavotă şi Pastorală. Critica vremii spunea că deşi este cea mai puţin ambiţioasă dintre creaţiile lui Faure, era cea mai frecvent cântată în concertele simfonice. Grøndhal a fost dirijor şi compozitor danez, născut în 1886. A studiat vioara şi compoziţia cu profesori renumiţi: Anton Bloch, Axel Gade şi Ludolf Nielsen. La 13 ani cânta deja în orchestra Casino Theatre din Copenhaga. A rămas în istorie datorită faptului că a fost 31 de ani dirijor al Orchestrei Naţionale Radio din Danemarca şi datorită compunerii concertului pentru trombon pe care-l vom asculta în interpretarea trombonistului Filipe Alves. A compus concertul în 1924 pe când era în Italia. A fost un omagiu şi un dar partidei de trombon a Casino Theatre, care se remarca printr-un profesionalism deosebit. Copiii deţineau în inima lui Ravel un loc deosebit de drag. Printre lucrările destinate lor se remarcă Ma Mére l`Oye (Mama mea gâsca). Iniţial a fost o suită pentru pian la patru mâini compusă în 1908, inspirată din cunoscutele poveşti ale lui Charles Perrault. Era un cadou pentru Mimie şi Jean, copii ai unei familii prietene, Godebski. Era formată din cinci părţi — Pavana frumoasei din pădurea adormită, Băieţaşul cât un deget, Laideronnette, împărăteasa pagodelor, Frumoasa şi balaurul şi Grădina fermecată. La doi ani după compunerea suitei, în 1910, Ravel o orchestrează la cererea directorului Teatrului Artelor din Paris, care dorea să monteze ceva nou pentru trupa baletului rus al lui Djaghilev, ce avusese un enorm succes pe scenele pariziene. A reieşit o lucrare foarte elaborată, nu doar o simplă orchestraţie a unor piese pentru pian la patru mâini. Astfel, Mama mea gâsca a intrat în circuitul principal al lumii concertelor simfonice şi o vom asculta şi noi în concertul de vineri. Ravel ne arată aici o inimă care tânjea după inocenţa şi simplitatea tinereţii. Mai bine să-l lăsăm pe compozitor vorbească, aşa cum reproduce Romeo Alexandrescu în cartea sa Ravel „Intenţia de a evoca în aceste piese poezia copilăriei m-a dus în mod natural la simplificarea manierei mele şi la despuierea scrisului meu”. (Avancronică de Mircea Tătaru)

MICHAËL COUSTEAU a început să cânte la pian și violoncel la o vârstă foarte fragedă. După studiile de istorie și filosofie, a ales să se dedice dirijatului, urmând cursuri în Franța și Austria cu Jean-Sébastien Béreau, Julius Kalmar și Karl Osterreicher. A fost selecționat pentru a participa la numeroase cursuri de măiestrie a unor maeștrii prestigioși precum Yuri Ahronovitch, Myung-Whun Chung (Accademia Musicale Chiggiana), Ton Koopmann și Peter Eötvös. A fost dirijor asistent al lui Gary Bertini la Opera din Paris și al lui Zoltan Pesko la Opera din Düsseldorf, formându-și de asemenea o relație privilegiată cu Emmanuel Krivine, care îl invită în mod frecvent pentru a-I fi asistent la Orchestra Franceză de Tineret și Orchestra Națională din Lyon.
Într-un timp scurt, i s-a dat posibilitatea de a dirija diferite orchestre ale unor școli și conservatoare de muzică franceze, activitate pedagogică pe care a prestart-o în special la Conservatoire National Supérieur de Musique de Paris. Cu Orchestra Laureaților a acestei instituții a înregistrat numeroase CD-uri cu concerte menite pentru a-i promova pe elevii Conservatorului care sunt câștigători ai concursurilor internaționale. Pasionat de arta vocală, a fost numit director muzical al Corului Universității din Paris II Panthéon-Assas, apoi dirijorul corului Societății de Cântăreți Saint-Eustache. Îi place să readucă în actualitate piese uitate și este pasionat de instrumentele antice, dirijând în mod frecvent Orchetra Sturm und Drang.
A colaborat cu Philarmonia di Roma (Italia), Savarian State Orchestra (Ungaria), Radio Kamer Orkest și Radio Symfonie Orkest (Olanda), și Orchestra Filarmonică din Luxembourg, dar și cu numeroase orchestre din Franța, precum Orchestra Națională din Lyon, Orchestra Națională din Montpellier, Languedoc-Roussillon și Orchestra Simfonică și Lirică din Nancy.
Michaël Cousteau este partener al Institutului Francez, care promoveaza prezenta dirijorilor francezi la conducerea diferitelor formatii simfonice din lume.
FILIPE ALVES s-a născut în 1989 în Porto, Portugalia. La vârsta de 11 ani a început să studieze trombonul în orașul său natal. A studiat la Lisabona, iar în 2011 s-a mutat la Berlin pentru a-și face masteratul cu profesorul Stefan Schulz la Universität der Künste Berlin. Din 2016 este trombonist solo al Staatskapelle Berlin.
Filipe Alves a fost akademist al Berliner Philharmoniker în 2012. A fost trombonist solo al Gustav Mahler Jugendorchester și a cântat, de asemenea, cu Orchestra de Tineret a Uniunii Europene. În 2011-2012 a fost trombonist al Remix Ensemble, în Porto, iar în 2012-2016 a fost trombonist solo al Staatsoper Hamburg.
În plus, a cântat la trombon solo cu WDR Sinfonieorchester din Köln, NDR Sinfonieorchester din Hamburg sau cu Orchestra Gulbenkian din Lisabona. De asemenea, a cântat cu German Brass.
A lucrat cu dirijori precum Daniel Barenboim, Sir Simon Rattle, Claudio Abbado, Zubin Mehta, Franz Welser-Möst, Semyon Bychkov, Herbert Blomstedt, Paavo Järvi. În 2008, Filipe Alves a câștigat premiul I al Prémio Jovens Músicos din Lisabona, iar în 2014 premiul Eduard Söring din partea Stiftung zur Förderung der Hamburgischen Staatsoper. Este mentor la Orchesterakademie a Staatskapelle Berlin, precum și profesor la Barenboim-Said Akademie. Filipe Alves este artist la trombon Bach.

Distribuie acest articol Oficial Media
Share

In atentia ta

Mesajul prim-ministrului României, Nicolae-Ionel Ciucă, transmis cu ocazia comemorării Pogromului de la Iași Comemorăm astăzi unul dintre cele mai tragice episoade din istoria noastră națională. Pogromul de la Iași, din vara lui 1941, din capitala Moldovei este, totodată, cunoscut drept cel mai mare masacru antisemit de pe teritoriul României din epoca modernă. Acum 81 de ani, femei, bărbați, copii, fără nicio vină, au devenit victimele unei politici antisemite genocidale și ale unor decizii politice și militare care au schimbat pentru totdeauna istoria orașului, structura demografică și conviețuirea cu un trecut interetnic și religios de sute de ani. Hărțuite, umilite, torturate, lovite cu bestialitate, urcate în trenuri de marfă, despărțite de propriile familii, împușcate sau ucise prin metode brutale, aruncate în gropi comune, victimele Pogromului de la Iași au nevoie de o comemorare permanentă din partea statului și a societății. Trebuie să continuăm să vorbim, să cercetăm, să investigăm atent, să punem întrebări, să identificăm probe documentare și răspunsuri pentru felul în care autoritățile din acea vreme, militare, administrative și civile s-au angrenat într-o operațiune de o amploare fără precedent, care a deschis calea deportărilor de mai târziu, masacrelor, barbariilor de neimaginat și sutelor de mii de crime împotriva populației evreiești. Pogromul de la Iași a schimbat cursul istoriei și în doar câteva zile peste 13.000 de evrei au pierit, iar alte mii au rămas cu traume pentru tot restul vieții. Am spus-o deseori, Holocaustul a fost cea mai mare tragedie a umanității din toată istoria noastră globală, unde dezumanizarea, crima, folosirea instituțiilor și birocrației statului pentru eliminarea a milioane de oameni au făcut ca nimic să nu aibă precedent în trecutul nostru de la acel moment. Amploarea, organizarea, desfășurarea și consecințele Pogromului de la Iași ne îndeamnă la o reflecție, o asumare a responsabilităților și o rememorare continuă a faptelor, o atitudine de recunoaștere și condamnare a participării României în Holocaust. Dar ne îndeamnă să privim și la gesturile de solidaritate care au salvat vieți importante și au dat sens umanității. În bilanțul celor peste opt decenii de la tragedia evreilor ieșeni și români identificăm perioade întregi de ocultare, de relativizare și de minimizare a responsabilităților atât înainte, cât și după 1989, dar și evoluții încurajatoare care ne dau speranțe pentru anii și deceniile viitoare. Vreau să felicit și să subliniez rolul pozitiv jucat de administrația de la Iași în ultimii ani în promovarea și protejarea memoriei victimelor Pogromului. Ceremoniile, evenimentele comemorative, acordarea unor nume legate de desfășurarea evenimentelor din 1941 unor locuri publice, acordarea titlurilor de cetățean de onoare supraviețuitorilor, dar mai ales realizarea unui muzeu memorial în clădirea și curtea fostei chesturi de poliție, toate acestea reprezintă repere și exemple pentru felul în care trecutul este asumat, memoria victimelor este protejată și educația civică este răspândită și popularizată. România a făcut progrese impresionante în ultimele două decenii în domeniul memoriei Holocaustului, lucru recunoscut de forurile internaționale și de partenerii noștri euroatlantici. Un stat puternic își asumă trecutul și cu cât vorbește mai deschis despre acesta, cu cât devine mai rezilient în fața vulnerabilităților contemporane, a teoriilor conspirative și a propagandei revizioniste. Încurajez, în continuare, autoritățile locale și centrale să marcheze acest eveniment și datele din istoria noastră care vorbesc deopotrivă despre asumare și responsabilități. Ca prim-ministru al României, reafirm cu această ocazie angajamentul ferm și total al Executivului pe care îl conduc pentru promovarea politicilor memoriei Holocaustului, combaterea antisemitismului, pentru susținerea educației despre Holocaust și a cercetării, pentru sprijinirea supraviețuitorilor, prin instituțiile, reprezentantul special al Guvernului, Institutul Elie Wiesel, coordonatorul grupului interministerial și toți ceilalți actori implicați. Comitetul interministerial pe care l-am format pentru monitorizarea implementării primei strategii naționale pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură are un rol pivotal. Este un instrument care angajează toate instituțiile responsabile, lucrează aplicat și mă informează permanent asupra modului în care administrația răspunde planului de măsuri pe care-l punem în aplicare și care va produce – am deplină încredere – schimbări cu impact în societate. Astfel, misiunea administrației și a instituțiilor în ceea ce privește angajamentele asumate de România în materia protejării victimelor Holocaustului este una precisă. De aceea, este foarte important ca, în perioada imediat următoare, Ministerul Educației să se aplece cu atenție asupra construirii programei care va sta la baza disciplinei „Istoria Evreilor. Holocaustul” pe care Parlamentul a votat-o cu o largă majoritate, iar Președintele României a promulgat-o, marcând astfel o voință politică și civică apreciabilă în direcția educației privind Holocaustul și pentru prevenirea atrocităților, promovării toleranței, diversității, spiritului civic. Încurajarea și susținerea universităților pentru a îmbunătăți și crea noi programe de studii în aceste domenii este fundamentală, iar dezvoltarea unor proiecte educaționale și culturale care să contribuie la creșterea rezilienței României în fața pericolelor reprezentate de antisemitism, xenofobie, discriminare, discurs instigator la ură trebuie să constituie, în continuare, o prioritate pentru actorii responsabili. În același timp, este nevoie ca legislația care condamnă antisemitismul, negarea Holocaustului, promovarea persoanelor condamnate pentru crime de război sau discursul instigator la ură să fie însușită și aplicată mai bine de către cei care au această datorie. Totodată, este esențial ca istoricii și cercetătorii să aibă, în continuare, acces cât mai larg la documentele și arhivele care scot la lumină crimele și abuzurile regimurilor totalitare. Toate aceste eforturi contribuie la schimbarea în bine a țării și la imaginea României în lume, dovedind, în același timp, că progresele realizate de țara noastră în această direcție sunt profunde și substanțiale. În actualul context, marcat de amenințări directe și de război la granițe, de crize succesive provocate, trebuie să reafirmăm importanța valorilor comune pe care s-a construit baza societăților moderne de astăzi, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, dar și România euro-atlantică în ultimele decenii. Libertatea, susținerea principiilor democratice, egalitatea, respectul pentru drepturi civile, diversitate și alegeri individuale trebuie să fie apărate în fiecare zi de stat, cetățeni și instituții. Ele au nevoie de solidaritatea noastră, de reacția profundă a fiecăruia dintre noi nu doar pentru a le apăra, dar și pentru a respinge pericole precum discursul instigator la ură, distorsionarea faptelor trecutului și revizionismul istoric. În final, aș vrea să subliniez, încă o dată, că lecțiile trecutului și, deopotrivă, ale prezentului ne spun, zi de zi, că memoria atrocităților, identificarea autorilor și comemorarea victimelor constituie o responsabilitate fără sfârșit. Iar istoria Pogromului de la Iași și a victimelor sale trebuie să fie un astfel de reper. Să ne amintim de toţi cei care au pierit în Pogromul de la Iași și în timpul Holocaustului şi să ne rugăm în fiecare zi ca memoria lor să rămână neștearsă!