Cum sa ne conectam cu ABUNDENTA si MIRACOLELE

Extazul si fericirea sunt drepturile noastre din nastere. Singurul lucru care ne tine departe de acestea este frica. Vine insa un moment in care putem lasa la o parte aceasta frica si devenim capabili sa ne bucuram de tot, pur si simplu. Iubirea este totul, sincer…

Minunea si recunostinta va vor acorda la secretul abundentei ce se naste din iubire, din inima. Cand suntem constienti de aceasta, dar chiar suntem constienti, fericirea se infiripa in toate momentele noastre aici.

Aceasta este o afirmatie/rugaciune bazata pe Extazul Abandonului, pentru a trezi minunea in inimile noastre si pentru a o tine vie. In vremuri grele si bune, repetati-o pentru a va tine conectati cu abundenta, succesul si miracolele.

Ma abandonez miracolului a tot ceea ce este.

Ma abandonez abundentei in toate formele.

Imi abandonez fricile si ma abandonez iubirii fata de fiecare moment, fata de fiecare respiratie.

Privesc cerul si vad minunea universului, atat de mare in comparatie cu mine, cu cei dragi, cu intreaga specie umana si chiar cu aceasta minunata planeta.

Ma abandonez minunii pe care o reprezinta copiii, soarele, florile si toate acele mici si mari bucurii care se intampla in fiecare zi.

Ma abandonez miracolului vietii mele.

Nu voi mai crede pe nimeni care imi spune ca miracolele nu sunt posibile.

Minunile fac parte din viata noastra la fel de mult precum respiratia sau bataile inimii noastre.

Ma abandonez miracolului caii mele spirituale si am din ce in ce mai multa incredere in calatoria mea, in fiecare zi.

Nu ma indoiesc de intuitia mea.

Nu ma indoiesc de inima mea.

Sunt devotat minunii din fiecare moment si integritatii caii mele.

Binecuvantata este aceasta lume a miracolelor si minunilor.

Binecuvantata este aceasta lume a intunericului si luminii.

Ma eliberez de judecatile si fricile mele, de ganditul mintii atat de mici.

Imbratisez bunatatea fata de mine si fata de orice alta fiinta.

Ma abandonez miracolului din fiecare moment.

Nu ma grabesc in viata mea, ci ma inclin in fata sacrului cu fiecare pas pe care il fac, cu fiecare respiratie.

Viata mea este o oda a abundentei.

Nu cred in saracie.

Cred ca exista suficient pentru toti, in orice situatie.

Ma abandonez succesului meu si al tau, succesului fratilor mei si al surorilor mele.

Ma abandonez bunatatii.

Ma abandonez in mana tuturor zeitelor si zeilor.

Sunt smerita, fericita si recunoscatoare pentru viata mea.

Fagaduiesc sa nu ratez minunile din lucrurile marunte.

Fagaduiesc sa ating pamantul in fiecare zi.

Fagaduiesc sa imi onorez trupul.

Fagaduiesc sa am grija de aceasta planeta ca si cum ar fi propria-mi mama sau propriu-mi copil.

Nu exista miracol prea mic pentru a nu fi binecuvantat.

Nu voi uita sa ma binecuvantez pe mine si pe ceilalti.

Nu voi uita sa imi onorez calatoria.

Stiu ca viata este scurta.

Stiu ca iubirea este raspunsul.

Voi mentine aceste prioritati pe masura ce voi inainta in calatoria mea.

Calea mea este una a fericirii.

Calea mea nu este una a fricii.

Imi eliberez inima.

Imi eliberez sufletul.

Ridic mainile la cer si spun „Multumesc.

Accepa-ma.

Iubeste-ma.

Ai grija de mine.

Ma iubesc, te iubesc si iubesc lumea”.

Ma abandonez miracolului a tot ceea ce este.

Judith Orloff

http://omtimes.com

Traducere: Alice Danila, astrocafe.ro

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media