Cum sa ne rugam

Esentialul in viata este sa cunoastem cum putem intra in legatura cu lumea superioara, lumea divina. Cand Isus a spus “Cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide!”, el ne-a dat tocmai mijloacele de a patrunde in lumea divina. A cere, a cauta, a bate pot evident sa se refere la lumea materiala, dar se refera de asemenea si la lumea spirituala.

Ce face omul cand se roaga? Nimic altceva decat sa ceara, sa caute si sa bata. Dar oamenii stiu din ce in ce mai putin sa se roage, ei simt o aversiune sa o faca si il dispretuiesc chiar pe cel care se roaga. A te ruga nu este o deprindere la moda. Ne credem mari intelectuali, mari eruditi, iar pentru un intelectual, nu-i asa, e prostesc sa se roage.

“Cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide!” – aceste cuvinte nu se explica decat prin cunoasterea acestei trinitati a intelectului, inimii si vointei care formeaza structura noastra psihica. “Cereti si vi se va da…” Dar ce sa cerem? Cine cere in noi? Si cine cauta? Cine bate?… Inima este cea care cere, intelectul este cel care cauta, vointa este cea care bate.

Inima cere, iar ceea ce cere este iubirea, caldura, tandretea. Intelectul nu cere, el cauta, dar nu cauta nici caldura, nici iubirea, pentru ca in caldura intelectul nu functioneaza bine, el adoarme, el cauta lumina, cauta intelepciunea, si mai ales metode de a ajunge la ele. Iar vointa bate pentru ca este inchisa si doreste spatiul si libertatea pentru a-si afirma puterea sa creatoare.
Deci pentru ca o rugaciune sa fie eficace, trebuie sa fie facuta cu participarea celor trei principii: intelectul, inima si vointa.

Am sa va povestesc o anecdota ce va va invata mai mult decat toate discursurile despre rugaciune:
Un episcop a dorit sa se plimbe intr-o zi cu barca pe un lac intins de munte. Pe celalalt mal al lacului descoperi la marginea apei un pastor care isi pastea turma, cu fata iluminata de pace si bucurie. Episcopul in chema, il intreba daca crede in Dumnezeu si cum se roaga.
Pastorul, foarte bucuros de aceasta onoare, raspunse cu smerenie: “Simplu, pentru a-i multumi lui Dumnezeu, imi pun ciomagul pe iarba si sar deasupra lui dintr-o parte in alta.” Episcopul indignat striga: “E o nebunie ce faci! Nu te poti ruga asa! Am sa iti arat cum trebuie facut.” Si ii explica indelung pastorului cum trebuie sa ingenuncheze si ce fraze trebuie sa rosteasca pentru a-si exprima recunostinta fata de Dumnezeu. Pastorul il asculta cu multa atentie si se simtea foarte fericit sa invete sa se roage mai bine.
Episcopul il parasi, urca in barca si se indeparta de mal. Era deja departe cand vazu pastorul venind in fuga mare pe urmele barcii strigand: “Parinte, spune-mi din nou cuvintele rugaciunii, pentru ca le-am uitat.” Vazandu-l mergand pe apa, episcopul, inspaimantat, raspunse: “Fiule, roaga-te cum vrei, fiindca stii mai bine ca mine!”

In viata, se intampla sa intalnim persoane simple care nu poseda vreo cunoastere filosofica sau stiintifica, dar care traiesc cu adevarat.
Mai intai de toate trebuie sa invatam recunostinta. Daca in fiecare zi ii multumim lui Dumnezeu, daca suntem multumiti de tot ce ne-a dat, posedam secretul magic care ne poate transforma intreaga viata!

Omraam Mikhael Aivanhov – “A doua nastere”

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media