Despre Puterea de a-ți simți emoțiile

Despre Puterea de a-ti simti emotiile:

Ne nastem si ulterior parintii nostri traiesc cu impresia ca ne iubesc neconditonat.
Si asta se intampla cam pana in momentul in care copilul incepe sa exprime tot mai mult din ceea ce simte. Mai ales cand vine vorba despre acele emotii numite Negative adica : furia, tristetea, anxietatea etc..
Din acest punct incepe provocarea atat a parintelui cat si a copilului, pentru ca agresivitatea din copil activeaza agresivitatea nerezolvata din parinte, tristetea din copil oglindeste tristetea suparatoare din sufletul parintelui..

Si asa apare reprimarea.

Proces cu care suntem atat de obisnuiti incat face parte din noi, nici nu stim ca facem asta. E un mod de a trai. Pana in momentul in care incepi sa constientizezi ca nu mai simti. Nimic. Nu te mai impresioneaza, emotioneaza mai nimic din jurul tau. Si atunci te sperii si iti dai seama ca ceva nu e ok. Sau mergi mai departe, considerand ca este ceva nu doar normal, ci chiar laudabil pe care il confunzi cu autocontrolul.

Esti invatat sa reprimi de mic, pentru ca altfel mami sau tati incep sa tipe la tine, te fac sa te rusinezi pentru ca ei sunt rusinati de felul in care tu iti exprimi emotiile, si atunci tu/eu/noi intelegem ca ” ok, deci atunci cand exprim zambete si bucurie sunt iubit si acceptat pentru ca si mami si tati zambesc. Insa atunci cand tip sau plang mami si tati incep si ei sa tipe si insista sa termin asa incat asta nu mai este ok, pot pierde iubirea. Asa ca voi exprima doar ceea ce este acceptat si pentru care pot fi iubit.”

Si pentru ca asta se intampla in mod repetat, reprimarea emotiilor devine stil de viata.

Si nu ne mai dam voie sa simtim furia, tristetea, frica, de teama sa nu fim needy sau slabi si neajutorati in fata celorlalti, insa mai ales in fata noastra.

Cum sa recunosc in fata mea ca am aproape un atac de furie, daca eu sunt invatata sa fiu mereu puternica, in control, zambitoare si capabila? Asta ar insemna ca imi este frica si ca sunt plina de emotii Negative.. Hmm si eu am invatat de mic/a, ca pot fi iubita si acceptata doar daca exprim emotii pozitive si eventual daca ii sustin emotional pe cei din jurul meu..asadar, imi voi reprima din nou furia si voi pretinde ca nu sunt furioasa. Sunt maestra la asta mai exact..o practic de pe la 1 anisor si ceva chestia asta..

Intelegi de ce este nevoie de putere si curaj sa iti dai voie sa simti ce simti? Doar asa incepe vindecarea. Prin recunoasterea si acceptarea tuturor emotiilor si senzatiilor din corp pe care le ai.

Altfel vei continua sa reprimi, vei aduna tensiuni si durere sufleteasca fara sa intelegi macar ce ti se intampla, apoi vei cauta si genera conflicte in exterior prin care sa poti descarca furia, supararea, ranchiuna, durerea, tristetea. Si la o scala mai inalta, in afara de faptul ca nu vei reusi sa ai relatii armonioase cu tine si cu cei din jur, relatii asumate si autentice, iti vei imbolnavi si corpul care va ceda sub asediul tensiunilor si durerilor neexprimate si eliberate.

Nu mai vorbesc despre neputinta si nestiinta de a-ti sustine copilul sa exprime si emotiile „grele” , de capacitatea de a-i fi alaturi fara texte de genul ” o sa fie bine, hai te rog calmeaza-te, hai ca nu e chiar asa grav, o sa treaca, esti baiat/fetita mare” etc..

Nu mai vorbesc de presiunea pe care o vei pune inconstient pe umerii iubitului/iubitei de a fi mereu pozitiv/a , optimist/a, puternica/a, sau de mesajul inconstient pe care il transmiti si suna cam asa ” te rog sa iti pui o masca a veseliei tot timpul. Nu te pot vedea si nu te pot iubi needy (neajutorat) pentru ca asta ar insemna sa ma confrunt cu starile mele de needy si eu nici macar nu vreau sa recunosc ca le am, daramite sa le mai si diger si vindec. Asa ca hai te rog sa ne iubim mastile si sa le pastram ca e mai simplu asa”..

Tu decizi daca te opresti din alergat si accepti sa te uiti la tine cu adevarat si cu toate starile si bune si rele, sau daca continui sa inghiti rahaturile societatii, rahaturile tale, rahaturile celorlalti si sa raspunzi sec si repede cand esti intrebat ce faci cu ” bine. tu?”

Cătălina Olteanu- https://catalinaolteanu.ro/

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media