Dr. Menis Yousry: „Primii doi ani de viață sunt critici. Suntem doar emoții”

Doctor Menis Yousry, de origine egipteană, este fondatorul şi mentorul Fundaţiei Essence. Psiholog şi psihoterapeut sistemic şi de familie, el a lucrat cu zeci de mii de oameni din toată lumea, concepând şi facilitând cursuri de dezvoltare personală experienţială. A renunţat la postul prestigios de terapeut de familie din cadrul Serviciului Naţional de Sănătate Britanic pentru a-şi face cunoscută activitatea unui public mai larg prin Fundaţia Essence, pe care o puteţi vizita la adresa www.essence-foundation.com.

Menis Yousry, declarații din cadrul interviului realizat de Damian Drăghici:

”La naștere noi doar avem emoții, doar simțim

Sentimentele nu sunt emoții. Sentimentele sunt gânduri. La naștere noi doar avem emoții, doar simțim. În fapt, intelectul nostru, mintea noastră se dezvoltă după doi ani. Primii doi ani de viață sunt critici. Suntem doar emoții. Partea creierului care conține emoțiile, adică partea dreaptă, zici că este de plastic, se mișcă, se schimbă în funcție de mediu. Iar după doi ani, nu doar gândirea începe să se dezvolte, dar dezvoltăm și modul de apărare, pentru că lumea în care trăim este total impredictibilă, inconsistentă, plină de surprize, este aproape ca o junglă. Deci a trebuit să ne dezvoltăm o minte pentru a ne procesa emoțiile.

Emoții, scop și supraviețuire.

Dacă nu am avea emoții nu am putea să primim o părere, din partea mediului, despre ce ni se întâmplă nouă. Noi simțim emoții. Aici se află de fapt creația umanității, în emoții. Numesc emoțiile ca un mesager al conștiinței. Conștiința ta de nivel înalt simte lumea de lângă tine și creează emoții. Iar emoțiile merg în partea creierului unde se procesează. Normal, la începuturi emoția este stabilizată natural de creier, dar mai târziu, când emoțiile devin intense și dificile, mintea intervine și încearcă din greu să gestioneze emoțiile care vin. Sentimentele sunt vorbele emoțiilor. Dar lumea combină aceste lucruri, și când spun ce simt, de fapt spun ce gândesc.

Atunci când mintea intervine, începe să controleze emoțiile.

Iar apoi se întâmplă foarte multe lucruri cu noi. Iar noi am început să ne construim apărarea. De-a lungul anilor, apărarea devine mult mai sofisticată, și astfel devine o altă personalitate, sau o față pe care o folosim ca să supraviețuim în lume. Iar la un moment dat începem să pierdem cine suntem și devenim acea apărare. Devenim oameni ireali. Noi trăim într-o lume ireală pe care am creat-o tot noi, deoarece acum avem o percepție asupra vieții, bazată pe felul în care te-ai apărat pe tine însuți. Iar începuturile acestor lucruri au început cu relația pe care am avut-o cu o singură persoană, cu mama noastră. Chiar dacă mama nu a fost niciodată alături de noi, există o relație cu ea. Dacă cineva îmi spune că nu a avut o mamă, ii voi spune, ai avut, dar trăiești cu o minte fără mamă.

Oamenii care au un nivel ridicat de conștiința, scapă.

Acești oameni sunt unici și foarte speciali. Acest lucru poate fi dobândit, dar necesită puțină muncă. Unii vor să o dobândească iar alții o au natural. Lucrează din greu să o dobândească, dar deja este ceva în ei care îi ajută.
Unui copil de 10-13 ani i se întâmplă ceva..și devine trit, dar nu și tu, ca adult, deoarece conștiința este mult mai mare decât cea a copilului. Deci, dacă conștiința ta este atât de sus, problemele vor deveni mici pentru tine.
Emoțiile nu gândesc, sunt spontane. Când lucrez cu oamenii, mulți nu sunt în emoțiile lor, deloc, iar dacă nu sunt în emoțiile lor, nu este foarte ușor să-i ajutăm. Pentru că toată problema este în emoții. Povestea despre ce s-a întâmplat cu noi.

E foarte dificil să ”descurci” emoțiile oamenilor în terapie. 

Știai că relația mamă-fiu este prezentă în muzică? Este muzică. Pentru că muzica nu o poți atinge, dar există o energie intre noi. Poți vedea asta la concertele din ziua de azi, când cei tineri devin nebuni și dependenți după asta. Încearcă să găsească ceva ce nu pot atinge. Muzica reprezintă un nivel înalt al conștiinței, și are un fel de magie atașată de ea. Muzică clasică de exemplu, nu toți o înțeleg, doar cei cu un nivel înalt de conștiință. Nu e vorba de notele muzicale, este spațiul dintre notele muzicale, care este adevărata muzică.
La fel este și relația cu mama. Mama are un flux muzical și copilul se va modela pe ea. Apoi, într-o zi, copilul și-o creează pe a lui. Sunt și oameni care au reușit să-și creeze propria muzică și asta e frumusețea celor mai inspiraționali oameni de pe planetă. Au pierdut ceva, iar atunci când au încercat să-l caute înapoi, au făcut o diferență în lume.

Dacă tu exiști, Dumnezeu nu există. Dacă tu nu exiști, Dumnezeu există

Adică dacă eu încerc să fiu cineva, Dumnezeu nu va exista. Dacă elimin tot ce încerc să fac pentru a face oamenii să mă iubească, să fiu bun, să fiu puternic, să obțin ceva,…dacă elimin toate acestea, Dumnezeu există în mine.
Oricine în această viață încearcă să facă ceva sau să fie cineva. E bine să faci asta, dar suntem prinși în cursă, pentru că l-am pierdut pe Dumnezeu. Dumnezeu nu face parte din asta.
Uneori când mă uit la oameni la seminare, când egoul meu este foarte ridicat, și mă gândesc că Dumnezeu m-a ascultat și că ajut pe toată lumea, Dumnezeu dispare.

Când văd oameni care sunt exact ca și mine simt prezența lui Dumnezeu, când cineva zâmbea sau vorbea cu mine am văzut un om bun în spatele lor. Iarr apoi sunt pierdut în propria inteligență și importanță și pierd această ”prezență”.

Sunt acești oameni, ”vindecători”, care au avut o mare contribuție, pentru lume și pentru noi, dar niciunul nu a avut imaginea de ansamblu intreagă, au o o parte mică și sunt blocați în ea. E bine să-i ascultăm pe toți, dar apoi să construim imaginea de ansamblu noi.

Dacă ai un obiectiv în viață și te concentrezi asupra lui, vei fi limitat

Ceea ce vei crea este mult mai mare decât obiectivul tău, dar te-ai oprit pe tine însuți la cum ai vrea să arate. Dacă nu te pregătești dinainte, poți să faci mai multe decât îți imaginezi.
Din acest motiv nu-mi plac obiectivele, deoarece oamenii își pun obiective. Ei de fapt prezic cum va fi viitorul, când de fapt poate să fie mult mai bine decât atat. Acel obiectiv nu ești tu, este deja creat, nu este nou. Viața se schimbă constant, practic îți pui trecutul în viitor. Desigur că sunt anumite lucruri pe care trebuie să le ”exersezi” înainte.

Cultura în care trăim se bazează mult pe realizări. Realizările vin din minte, iar mintea vrea să facă ca totul să fie clar. Dar când trebuie să faci acel lucru, circumstanțele sunt diferite, respirația, aerul, lumina, totul este diferit.

Integrarea rromilor nu va funcționa niciodată. Este imposibil, nu este o alegere

Nu poți învăța oamenii să se integreze. Nu poți alege să ierți, nu poți alege să accepți, nu poți alege să ai compasiune. Nu poți alege să fii recunoscător. Dacă ai putea alege, înseamnă că ai putea învăța asta. Nu poți învăța asta. Nu poți învăța oamenii să accepte rromi. Conștiința lor trebuie să fie mare pentru a putea să-i accepte.

Vestul și-a destinat lumea spre puterea minții, nu înspre puterea emoțiilor.

Totul este perfect în Vest, dar lumea este depresivă, au mai multe boli psihice, acestea sunt toate probleme emoționale, deoarece nu au lăsat ca partea emoțională să se manifeste atât de mult. Iar conexiunea pe care o au oamenii în Est îi ajută pe partea emoțională. Acum nu mai există Est pentru că toți vor să fie ca in Vest. Toată lumea vrea să fie americană. Dar estul are o problemă pentru că a copiat vestul dar cu resurse puține. Lumea din Vest poate să facă față cu mintea pentru că procesele intelectuale au fost graduale. Dar lumea din Est nu poate să facă față cu mintea. Deci sunt într-o confuzie totală în acest moment.

De exemplu, in lumea arabă, dacă le dai cea mai sofisticată armă, nu o pot controla. Dar în Europa o pot controla, deoarece a fost un proces de dezvoltare de-a lungul vremii…știu cum să se descurce. Integrarea nu va avea loc niciodată până nu ne vom maturiza mintea și conștiința, când vom vedea o ființă umană, ca pe o ființă umană.

Sursa: Podcastul lui Damian Draghici

Mai multe detalii in video:

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media