Femeile vor salvare, protecție și iubire, dar există bărbați pentru visele lor?

La o trecere de pietoni, femeia-poveste este violată în grup de cel puțin zece cocalari, în funcție de trafic. Ajunge pe trotuarul opus gata-gata să nască prematur tripleți. Se cunoaște după cum urcă bordura si după cum își pierde din energie când încearcă să își reia deplasarea firească.

Adesea veți vedea femeia mișto vorbind la telefon nu din necesitate, ci doar pentru a evita interacțiunea energetică nocivă. Ea caută locuri aglomerate pentru a trece neobservată de mucioșii potenți imaginar, cei care f.t tot ce văd, însă doar cu mintea lor bolnavă.
Sigur că de cealaltă parte există si pițipoance care își fac selfie la semafor, necăjite că nu ajung la capătul de sus al țevii si satisfăcute de ce li se oferă de pe toate cele trei benzi, asfel că ajung pe trotuarul opus de parcă ar fi citit biblioteci întregi. Ba mai mult, vezi pe fața lor tâmpă, decorații gen Honoris Causa. Dar această categorie e mică și nu o voi menționa aici. Vreau să vorbesc despre femeia frumoasă, despre femeia-poveste.

Băieți și bărbați

Când ieșeam cu băieții la o bere și îi vedeam că penetrează din priviri fiecare femeie, il puneam pe John să le traducă, iar ăsta o făcea mot a mot: ”Bernie, a zis seful să inchizi ochii și să îți închipui că nu tipei cu fustă verde i-ai tras-o, ci mamei tale, iar cea cu fesele bombate căreia i-ai zis că i-o bagi pe la spate este Jane fata ta de 14 ani”. Auzeam un ”Yes, sir!” și în restul zilei băieții mei încercau să se poarte ca niște bărbați. Sper că de-a lungul anilor am reușit să le inspir camarazilor condiția supremă a femeii ca ființă divină.
S-a ajuns în punctul în care femeilor le este teamă să relaționeze cu un bărbat pentru că timpul și practica din realitatea obiectivă au dovedit că acesta nu vede și nu aude ce spune femeia-poveste, ci doar o dezbracă mental și își imaginează cum îi pune penisul între sâni sau între fese. Darius, la baza de pregătire, de câte ori ieșeam în oraș, se centra pe bucata de blugi intrată bine în curul fiecărei femei și îl auzeam: ”wow!”, apoi cu gura căscată o urmărea până frumoasa fată se pierdea printre trecători. Prietenul său cel mai bun, Peter avea un comportament mai aproape de normal. Ținând cont că nu putem suprima instinctul sexual, acesta avea decența de a-și dori propria iubită. Într-una din seri gândea cu glas tare întâlnirea cu Eillen până ce l-a luat somnul:

”M-aş duce mâine la P., că este la casa ei de vacanţă. Vreau doar să stau toată noaptea cu ea, să mă lase s-o ling. S-o ling toată, până dimineaţa. Apoi îi iau chiloţii. Îi iau şi-i port în buzunar toată ziua. Seara îi aşez pe pernă şi pun obrazul pe ei. Le simt mirosul, frate! Dacă-i aveam acum, apucam din ei, sugeam şi îi plimbam pe buze până adormeam.”

Durerile femeii-poveste

Consider că am fost privilegiat cu aceste interacțiuni, de lucrul cu oamenii, bărbați și femei, fiindcă am avut ocazia să cunosc manifestările instinctuale, diferite de la individ la individ și, mai ales instinctul sexual, acela greu de controlat de către bărbați. Poate că de la 25-30 ani încoa cel care a câștigat din aceste experiențe am fost eu însumi. Eu,cel care până atunci nu mă purtam diferit de ei. Adormeam gândindu-mă la câte o tipă „bună” și la fel, mi se așternea imaginea feselor despicate și trăiam intens fiecare penetrare imaginară cu un plus de extaz atunci când mintea născocea tot soiul de nebunii erotice. Dar controlul asupra nevoilor sexuale a venit devreme în cazul meu; undeva pe la 24 de ani. Tipologia analitică, dragostea pentru filozofie și cunoaștere și mai ales profesia care mă punea față în față cu cele mai crunte suferințe umane, toate acestea mi-au creat întrebări legate de cine sunt, cine suntem. Știu că par ciudat, însă aceasta este realitatea în care trăiesc eu. O realitate care a văzut femeia împroșcată cu sânge, cu intestinele căzute în nisip un metru în urma ei, femeia care horcănea și nu-și dădea sufletul târându-se spre locul în care își auzea băiețelul plângând, o agonie cu gura plină de nisip și sânge care înainta pe cotul drept și genunchiul stâng spre ființa căreia îi dăduse viață. După ce vezi toate acestea singurul gând rămâne cel al devenirii bărbatului brav. Din acel moment am început să văd în femei – sora, mama, fiica, poate chiar iubita, dar niciodata „târfa”. Așa am ajuns să le pot sugera camarazilor sângele cald și nobil care curge prin venele femeilor-poveste, așa am ajuns să le iubesc și eu la rându-mi ca pe niște zeițe, așa am ajuns să scriu despre visele fetițelor, dorințele fetelor și tăcerea doamnelor.

Ești frumoasă, femeie-poveste!

Și da, astăzi când privesc o doamnă trecând cu geanta pe umăr, pășind ferm sau obosit, mă gândesc că părul ei cărunt a fost cândva unul negru și ondulat, a avut zâmbetul larg a fericire și mai-mai că îmi vine să o opresc, să îi iau mâna în palme, să i-o mângâi apoi să i-o sărut și să-i spun: ”Ești o femeie mișto, femeie-poveste! Lasă-mă să îți văd ochii plini de dorințe, de împliniri, de dureri, lasă-mă să îți văd ochii plini de trăit. Tu nu ai nici 15 ani, nici 30, nici măcar 60. Ia-mă în brațe femeie-poveste, respiră, bucură-te, joacă-te ca orice femeie frumoasă. Doamnele simt gândul meu și le văd îndreptându-și spatele, întorcând capul cu un zâmbet senin în mijlocul frunții, parcă spunând ”ai dreptate!”, apoi trec pe lângă mine ca niște picturi celebre. Sunt atât de frumoase pe dinafară și pe dinăuntru încât îmi curg versuri la picioarele lor.

Am învățat în douăzeci de ani că fetițelor, odată cu creșterea sânilor și rotunjirea formelor li se înmulțesc visele. Că așteaptă un gentleman să le plimbe cu mașina în weekend, să le ducă la shoping de câte ori au nevoie și să meargă împreună în vacanțe exotice. Unul îmbrăcat în ton cu moda și care miroase a Paco Rabanne.
Am învățat că fetele-femeile-poveste au nevoie de protecția bărbatului, au nevoie să se joace în siguranță, au nevoie de iubire, de șoapte, de atingere tandră. Au nevoie de daruri simple și de multă atenție, de respect și apreciere pentru tot ceea ce fac și ce sunt ele.
Am învățat că doamnele tac și vizualizează viața ca pe un film în care au jucat, că trăiesc intensitatea durerilor, bucuriilor, împlinirilor și neîmplinirilor, la fel ca atunci când erau fetițe și fete. Am învățat că imaturitatea baieților poate spulbera visele femeilor-poveste.

Nu uitați că femeia pe lângă care treceți este mamă, fiică, soră. Am învățat că bărbații pot salva mii de femei, că pot fi eroii lor și că acestea îi așteaptă în fiecare clipă să apară și să le transforme viața în visul cu gentlemani. Nu uitați că o femeie-poveste v-a dat viață. Iubiți-o frumos!

Cristi Iordache

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media