În 1910 România a devenit una dintre primele ţări din lume care a folosit aviaţia în scop militar

În ziua de 17 iunie 1910, pe Câmpul Cotrocenilor, inginerul Aurel Vlaicu decola la bordul primului avion conceput, construit şi pilotat în România: „Vlaicu 1”, realizat cu sprijinul Casei Regale şi al Armatei Române la atelierele de la Arsenalul Armatei. Primul nostru „avion naţional”, care se înălţase la doar 3-4 metri pe o distanţǎ de 50 de metri, plasa România imediat după Statele Unite şi Franţa în categoria restrânsă încă a statelor pe teritoriul cărora s-a zburat cu un aparat original, construit şi pilotat de un cetăţean al ţării respective. Acest eveniment istoric marchează începutul istoriei Aviaţiei militare române, pentru că avionul ,,Vlaicu nr. 1’’ se afla în proprietatea Ministerului de Război. Brevetul l-a înregistrat sub denumirea „Mașină de zburat cu corp în formă de săgeată”. În toamna aceluiași an, România a devenit una dintre primele ţări din lume care a folosit aviaţia în scop militar.

La 27 septembrie 1910, în timpul manevrelor militare, desfășurate în Oltenia, Aurel Vlaicu efectuează un zbor de 35 de minute de la Slatina la Piatra Olt, transportând un document oficial important, făcând legătura între două comandamente ale aceluiași corp de armată.

Un an mai târziu construia deja un al doilea avion, celebrul „Vlaicu II”, cu care a primit confirmarea internaţionalǎ în 1912, când a câștigat nu mai puţin de cinci premii (1 premiu I şi 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria.

În 1913, Aurel Vlaicu punea deja în lucru prototipul “Vlaicu III”, care avea să fie primul avion din lume cu fuselaj metalic.

La 13 septembrie 1913, tânărul pilot decola din Bucureşti la bordul aparatului Vlaicu II cu intenţia de a trece Carpaţii, pentru a participa la serbările ASTREI de la Orăştie. Aeroplanul se va prăbuşi însă, din motive încă neelucidate complet, la Bănești, în apropiere de Câmpina. Chiar dacă viaţa sa a fost curmatǎ brusc, Aurel Vlaicu a lăsat în urma sa contribuţii originale în domeniul aviaţiei, fiind amintit astăzi drept un pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale, dar şi un inginer şi inventator de excepţie. Printre invenţiile sale se aflǎ realizarea unei aripi cu profil variabil în zbor, în funcţie de unghiul de zbor şi viteza aparatului, stabilitatea ridicată a avionului şi înclinarea la viraje fără eleroane, trenul de aterizare uşor – printre primele din lume cu roţi independente, forma aerodinamică şi construcţia aproape totală din aluminiu a fuzelajului avionului A. Vlaicu III (construit după moartea lui Aurel Vlaicu de către C. Silişteanu şi G. Magnani, după planurile aviatorului român).

La data de 1 aprilie 1913 a intrat în vigoare Legea de Organizare a Aeronauticii, prima lege de organizare a Forțelor Aeriene Române. În anul 1915 a luat ființă Corpul de Aviație Român, aviația devenind astfel arma de sine stătătoare. Încă din anii 1913-1915, aviatorii de la Cotroceni încep să-l considere pe Sfântul Ilie patron spiritual, deoarece, în epocă exista obiceiul ca fiecare unitate a armatei române să-și aleagă un protector celest. Aviatorii români l-au ales pe Sfântul Ilie, pe care îl asociau cu zborul, pentru că acesta fusese ridicat la Cer într-un car de foc. Dar nu s-a oficializat imediat sărbătorirea pe 20 iulie a Zilei Aviației. Abia după urcarea lui Carol al II-lea pe tronul României, s-a oficializat sărbătorirea Zilei Aviației Militare și Civile pe data de 20 iulie – Ziua praznicului Sfântului Ilie. Sărbătoarea a fost menținută și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ulterior, ultima sărbătorire a zilei de 20 iulie ca Zi a Aviației având loc până în anul abdicării regelui Mihai I, 1947.

În perioada comunistă s-au căutat mai multe date pentru sărbătorirea Zilei Aviației. În anul 1952 a fost aleasă ziua de 5 septembrie, pentru că în 1910, la această dată (pe stil nou), a avut loc un concurs între Aurel Vlaicu, care pilota Aeroplanul Vlaicu I, principele George Valentin Bibescu – care zbura pe un avion franțuzesc Blériot și M. Molla, instructorul Școlii de la Chitila, care s-a prezentat tot cu un avion franțuzesc, Farman III. Concursul a fost câștigat de Aurel Vlaicu. Din 1960, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 203 din 14 iunie 1960, Ziua Aviației a fost sărbătorită în a treia duminică a lunii iunie (făcând referire la primul zbor al lui Aurel Vlaicu). În aprilie 1964, ziua de sarbatorire a Aviației Române a fost schimbată cu data de 17 iunie, când se aniversează primul zbor al lui Aurel Vlaicu cu un aparat proiectat și construit de el (4/17 iun. 1910).

După anul 1990, Ziua Aviației se sărbatorea și pe 20 iulie, acest lucru clarificându-se abia în anul 2004, cand aviatorii români au revenit la celebrarea Zilei aviației de ziua Sfântului Ilie Tesviteanul, 20 iulie (Legea nr. 382/ 28.09.2004). În zilele noastre, pe 20 iulie se sărbătorește Ziua Forțelor Aeriene. Deoarece, pe lângă Aviația Militară celelalte două arme de bază din Forțele Aeriene Române au zile specifice de aniversare: Artileria și rachetele antiaeriene, la 19 septembrie, în amintirea primului avion inamic doborât în 1916, iar Radiolocația, la 25 iulie, în amintirea înființării trupelor de radiolocație în 1955, s-a continuat în unele asociații de aviatori să se sărbătorească Ziua Aviației și la 17 iunie, nu numai la 20 iulie.