În educația copiilor, cea mai importantă este dragostea

Ne-am dori cu toţii ca ai noștri copii să fie mai buni decât noi — însă aici trebuie să fim prevăzători, ca nu cumva să întindem prea tare coarda. Îmi amintesc cum mi-a zis odată fiul meu: „Tata, vreau un elefant.” I-am zis că elefantul mănâncă mult, trebuie să-l hrăneşti. „Tu, ca să te antrenezi, străduieşte-te să pui de mâncare pentru toată lumea”. După două zile, mi-a spus: „Nu, tata, nu ne trebuie elefant, mănâncă o grămadă.” A ajuns singur la concluzia că altfel ar fi bine să ai un elefant, dar mănâncă prea mult.

Străduiţi-vă să nu creaţi conflicte deosebite, ca să nu stricati relaţiile de suflet cu copiii. Când copiii mei erau încă mici, un arhimandrit mi-a zis: „Străduieşte-te să te iubească copiii: atunci vei putea să faci cu ei orice.” Cum realizaţi asta e treaba voastră.

Mai mult, lucrul acesta este valabil nu doar pentru copii. Veţi putea să faceţi cu orice om tot ce vreţi (bineînţeles, am în vedere doar lucrurile bune) dacă între voi va exista dragoste. Să luăm, de pildă, exemplul marelui general Suvorov. Soldaţii îl iubeau şi făceau imposibilul pe câmpul de luptă. Dacă la baza relaţiilor familiale se află dragostea, totul este posibil — şi trebuie să ne amintim lucrul acesta întotdeauna. Orice aţi face în privinţa educaţiei, străduiţi-vă să nu pierdeţi simţământul dragostei. La un oarecare părinte a venit cineva şi i-a zis: „Părinte, ce este de făcut când se ia cineva de tine?” Părintele a răspuns: „Nu-i da atenţie.” „Şi dacă se tot ia?” „Păi, iartă-l.” „Dar dacă nu încetează?” „Atunci, „încinge-l” cu multă dragoste.” (Protoiereul Valerian Krecetov), potrivit doxologia.ro.