In memoriam Ioan Nicolin (1882-1942) – Expoziție Fotodocumentară

„IN MEMORIAM – IOAN NICOLIN (1882-1942)” – EXPOZIȚIE FOTODOCUMENTARĂ

Cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la naşterea colonelului Ioan Nicolin şi a 80 de ani de la moartea sa, Consiliul Județean Dâmbovița, prin Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște, organizează, la Muzeul de Istorie, expoziția fotodocumentară „IN MEMORIAM – IOAN NICOLIN (1882-1942)”.

Colonelul Ioan Nicolin s-a născut pe 12 noiembrie 1882, în localitatea Dioşti, plasa Ocolu, din fostul judeţ Romanaţi, ca fiu al lui Costache Iliescu și al Anicăi. A urmat Școala fiilor de militari din Iași și Școala de Ofițeri de Infanterie din București, apoi, în 1909, a fost repartizat la Regimentul 22 Infanterie din Târgoviște, unde a ocupat toate funcțiile, de la comandant de pluton la comandant al regimentului și al garnizoanei.

A mai funcționat în Regimentul 62 Infanterie, Serviciul Geografic al Marelui Stat Major, ca șef al Secției Topografice, ultimii 10 ani fiind colonel, comandat al regimentului (1928-1939). A participat la campania din Bulgaria, când a condus o companie de mitraliere, iar în Primul Război Mondial a acționat în zona Stoenești, Gruiu, Câmpulung, Mateiaș (1917) și Mărășești-Oituz, Răchitișul Mic și Mare (1917), unde s-a distins prin curaj și dragoste de patrie.

Colonelul Ioan Nicolin personalitate marcantă a Regimentului III Dâmboviţa nr. 22 a avut şi alte preocupări decât cele legate de profesia sa. Era un iubitor al literaturii – scria versuri. Unele dintre ele au fost publicate, iar altele au rămas în manuscris. Pasionat şi de pictură, fiind pe front a imortalizat scene din aceste lupte ca de exemplu luptele de pe Răchitişul Mic. S-a remarcat și în domeniul tehnicii, reușind să inventeze un motor denumit „Boni”, recunoscut de Ministerul Industriei și Comerțului prin brevetul de invenție din 1937.

De asemenea, a lăsat urmaşilor săi o bogată colecţie de fotografii de epocă, documente cu subiect militar şi două volume de memorii. Memoriile sunt redate într-o manieră personală, cuprinzând faptele, întâmplările, evenimentele şi figurile oamenilor care le-au generat, începând cu anul 1906, când era sublocotenent, până în 1937 când, ,,acum, la 55 de ani vârstă, examinându-mi trecutul, pot călca pe panta coborândă a vieţii cu conştiinţa împăcată că, în lume cât am stat, n-am fost un beneficiar gratuit al zilelor pe care Dumnezeu mi le-a dat” lasând ,,oamenii mari ai ţării noastre şi faptele lor de glorie în seama numeroşilor scriitori mai calificaţi (…). Eu voi descrie numai faptele ce au fost împlinite de mine, care să le aleagă şi să le prezinte generaţiilor pentru studii şi pentru educaţie”.

În sprijinul afirmaţiilor de mai sus, colonelul Ioan Nicolin se temea să nu fie considerat excesiv de subiectiv în scrierea memoriilor sale, legate de faptele de arme la care şi-a adus contribuţia, aducând argumente pentru susţinerea acestora, medalii şi decoraţii conferite lui de către regii României şi nu numai. Acestea au fost obţinute de-a lungul carierei sale militare: Medalia Jubiliară Carol I (1906), Medalia „Avântul Ţărei” (1913), Coroana României în gradul de Cavaler cu Spade şi Panglică de Virtute Militară (1917), Ordinul „Sf . Stanislas” cu spade (1918), Coroana României în gradul Ofiţer cu Spade (1920), Medalia „Bărbăţie şi Credinţă” clasa I (1932), Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1919, Semnul Onorific de Aur (1924), Steaua României în gradul de Cavaler cu însemne de pace (1925), Steaua României în gradul de Ofiţer (1930), Coroana României în gradul de Comandor (1931), Medalia „Victoria” a Marelui Război pentru civilizaţie 1916-1921, Insigna Regimentului 22 Infanterie Polon, Insigna Regimentului III Dâmboviţa Nr. 22, Medalia Peleş (1933).

A avut inițiativa sărbătoririi a 100 de ani de la înființarea regimentului pe care-l comanda, pentru care a redimensionat vechiul monument de la Teiș, prilej cu care au fost înscriși și eroii morți în Războiul pentru Întregirea Neamului.

La 14 februarie 1942, când nu împlinise încă 60 de ani, colonelul Ioan Nicolin a decedat, iar trupul neînsuflețit al acestuia a fost depus la Biserica Domnească din Târgovişte. De aici, cortegiul a fost însoţit până la depunerea în Cimitirul Central din Târgovişte de către primarul oraşului, comandantul garnizoanei, colonelul Vladimir Constantinescu, ajutorul primarului Lazăr Petrescu, colonelul Dinescu, avocatul N. Georgescu şi un detaşament de elevi ai Şcolii Militare de Ofiţeri de Cavalerie, care au executat focuri de armă în memoria celui care slujise cu devotament 21 de ani Regimentul III Dâmboviţa nr. 22 Infanterie.

Fondul documentar Ioan Nicolin se află în posesia Complexului Naţional Muzeal ,,Curtea Domnească” Târgoviște din anul 2005, donat de fiul acestuia, avocatul Theodor Nicolin.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 7 – 22 noiembrie 2022, la Muzeul de Istorie, Calea Domnească, nr. 189, de marți până duminică, în intervalul orar 9:00 – 17:00.

Vă așteptăm!

Compartimentul Imagine, Relații Externe,

Consiliul Județean Dâmbovița

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media