28/10/2020

Începerea cursurilor între cinismul și indiferența autorităților

Este sâmbătă seara…
De două săptămâni am revenit în grădiniță. A fost un sentiment ciudat, un fel de vinovăție, ca și cum m-aș fi întors la ceva ce am părăsit. Știu că nu a fost vina mea, dar…

Am intrat pe 1 septembrie în grupă și am încercat să vizualizez cum se va desfășura activitatea mea de acum înainte. Imaginea a fost catastrofală.

Nu pentru că aș avea o problemă majoră în a purta mască. E lege, iar eu sunt unul din oamenii care respectă legea.
Nu pentru că nu aș putea să îi învăț pe copii să respecte regulile. Contrar părerii generale, copiii respectă regulile dacă le sunt explicate pe înțelesul lor și dacă au ca modele adulți care le respectă.

Realitatea din teren și „realitatea” din ordinele ministeriale

Este o imagine catastrofală pentru că ordinul care reglementează funcționarea școlilor și grădinițelor în pandemie nu are nicio legătură cu realitatea din teren.

Ordinul îți spune sa asiguri o distanțare de 1 metru între copii. Mai spune ca fiecare copil să aibă măsuța lui sau să fie despărțit de colegul lui printr-un perete de „pepsiglas”. Am 18 copii și 12 măsuțe. Am colege care au 28 de copii și 14 măsuțe. Cum să desparți o măsuță în formă de trapez cu latura mare de 80 cm și cea mică de 60 cm astfel încât un copil să poată lucra în condiții normale de confort?

Sfaturi de la „experți”

Mă sfătuiesc experții care au elaborat ordinele și ghidurile, care sunt opțional – obligatorii, să lucrez pe grupe. Știu acești experți cum se pot concentra copiii la învățare când colegi de-ai lor se joacă la câțiva metri mai încolo?

Mă învață experții cum pot eu supraveghea două grupuri care au sarcini didactice total diferite? Dar colegele cu 30 de copii?

Au idee acești experți cum o să supraveghez copiii să stea distanțați în timp ce eu dezinfectez mesele între două activități?

Sau cum voi face să supraveghez în același timp fetele aflate la baie și băieții rămași în clasă? Sau invers? Sau cum voi dezinfecta eu vasul de toaletă după fiecare copil și să îi supraveghez să se spele corect?

De ce eu?

Realitatea crudă din teren

Există  o singură îngrijitoare la 2-3 grupe. Pentru că după ce termină cu dezinfectarea sălii de mese, trece la dezinfectarea căilor de acces și vine…masa de prânz.

Poate experții o să îmi explice cum o să poate 2 sau 3 îngrijitoare să însoțească 150 de copii în șapte grupe de la intrare la sălile de grupă cu oprire pe la asistenta medicală.

Poate o să îmi spună și cum să fac eu ca să dezbrac copiii de hainele de stradă, să îi îmbrac cu hainele de grădiniță în timp ce supraveghez distanțarea copiilor aflați deja în sala de grupă.

Spunea ieri ministrul Anisie că vor fi angajate 500 de cadre didactice. În toată țara 500 de cadre didactice când noi lucrăm cu clase suprapopulate  în toate școlile?  În locul dumneaei tăceam ca peștele în apă. Cum să vii și să te lauzi cu o firimitură din ce ceva ce ar fi trebuit să faci din luna iulie?

Cu personalul auxiliar și nedidactic cum rămâne?

Are ministresa cea mai mică idee de cât de deficitar este sistemul la acest capitol? Nici nu știe și cred că nici nu îi pasă. Pentru că dacă îi păsa făcea ceva în acest sens în ultimele luni. În loc să împartă apă electorală, mai bine făcea analize reale asupra lipsurilor din sistem.

Descentralizarea – praf în ochii actorilor actului educaționali

Gogorița cu descentralizarea este nutreț pentru fraieri (iertată să îmi fie expresia). Este lipsă de responsabilitate și respect să vorbești despre descentralizare atâta timp cât nu asiguri finanțarea și nu dai deplină libertate directorilor să facă angajări măcar pe durată determinată de 1 an.

Aceste angajări ar fi trebuit să se facă chiar și pentru simplul fapt al respectării legii educației. O lege care la rândul ei se gândește numai la economii, nu la siguranța copiilor și normalitate într-o școală.

Cât de cinic să fii ca ministru și cât de cinic ca om să scrii pe pagina ta de Facebook că ești tristă că oamenii doar te critică pentru bunele măsuri luate, fără să ofere alte soluții?

Adevărații experți în educație, oamenii de la catedră au dat zeci de soluții în aceste luni, dar degeaba.

Mai este doar o zi până la deschiderea școlilor și grădinițelor. Și în fiecare oră apar alte și alte reglementări, alte și alte proceduri. Decizia de joi dimineață nu mai coincide cu cea de joi seara, iar vineri aceeași decizie se mai schimbă de 2 ori.

Noroc că ministrul Anisie se va plimba în week-end prin școli să vorbească cu profesorii.

Întrebări pentru ministrul educației

Dacă ar avea curaj să stea față în față cu noi, masa mare a profesorilor care chiar sunt profesori și le pasă, nu cu aplaudacii de serviciu, aș întreba – o pe doamna ministru ce este mai important pentru dumneaei?

Care este prioritatea zero a ministrului educației?

Campania electorală și succesul partidului în alegeri sau siguranța copiilor, a profesorilor și un învățământ de calitate?

Fată în față cu copiii

Peste treizeci și ceva de ore voi fi acolo, în sala de grupă. Îmi voi aștepta copiii să le ofer dragoste și ocrotire. Nu îmi vor vedea zâmbetul, dar ochii mei vor vorbi și vor zâmbi. Ei nu îmi vor vedea îngrijorările și temerile.

Copiii au nevoie de liniște, de încredere, de viață normală, de socializare. De aceea eu, doamna lor, am “clocit” toată vara și între două cursuri, am creat jocuri de team building cu distanță fizică, dar cu mare apropiere socială.

De aceea noi, doamnele lor, vom fi acolo pentru ei. Nu vom permite ca lipsa de responsabilitate și de profesionalism a unor decidenți vremelnici să altereze sufletele curate ale acestor copii.

Profesor în România anului 2020

Probabil vom cădea pe rând de epuizare sau răpuși de boală, dar nu vom înceta să fim scut pentru acești copii.

Și asta pentru că noi încă nu am conștientizat că a fi profesor este o meserie ca oricare alta.

Să fii profesor nu înseamnă să fii umil, nu înseamnă să fii servil, nu înseamnă să te lași călcat în picioare și sacrificat.
Nu acesta este modelul uman pe care vrei să îl urmeze elevii tăi.

Să fii profesor înseamnă să fii demn, să fii curajos, să te bați pentru drepturile tale, să îți faci doar treaba ta la catedră, să nu accepți orice ți se cere doar pentru că nu are cine sa facă acea treabă și tu te gândești la copii.
Menirea ta este să fii om.

„Dacă te gândești la un doctor, un avocat sau un dentist care ar avea la ușă 40 de oameni în același timp, fiecare dintre ei cu diferite nevoi, printre ei aflându-se și unii care nu sunt doriți și dau naștere la tot felul de probleme, iar doctorul, avocatul sau dentistul trebuind să îi trateze pe toți cu toată competența sa profesională timp de nouă luni, atunci poate că ai putea să îți dai seama ce înseamnă slujba de profesor”.
                       Donald D. Quinn

Distribuie acest articol Oficial Media
Share