Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Început ne poate fi oricare din momentele în care ne hotărâm să Fim/ Iubim mai mult!

E o zi specială oricare ar fi unghiul din care am privi-o: e Duminică, e 1 (întâi), e a 10-a (octombrie). Nu știu dacă neapărat felul meu de a fi sau mistica lucrurilor face să simt în această zi una a Iubirii, dar oricum e o zi -din nou- a noilor începuturi. Ar trebui ca -din nou- asta să ne dea de gândit, să ne determine să ne descotorosim lăuntric de poveri inutile, de „hanțe” ale Dochiei care ne sunt fără rost, ba cu siguranță încurcă în escaladarea meterezelor Sinelui.

E bine de știut că drumul în sine este asemenea unei excursii incitante, că fiecare povârniș care pare capcană poate fi lesne dacă nu sărit, măcar ocolit, iar dacă nu ocolit măcar evitat printr-o înțelegere a logicii divine căreia îi datorăm prezența lui (a fiecărui „povârniș”) acolo. Dacă piedicile ivite în Cale ni se par niște răscruci de netrecut și care ne încearcă până la ultima fibră ființa, modul în care abordăm lăuntric dimensiunea lor ne poate ajuta să depășim cu ușurință acel obstacol de multe ori neprevăzut. Pentru asta nu e de omis să chemăm în ajutor -în credința și încrederea noastră- Divinitatea ca pe Supremum. Iată deja o ecuație cu necunoscute cunoscute. Cele ce par nevăzute devin palpabile, concrete. De ajuns este să nu ezităm să cerem, pentru că ni se va da!

Câteodată ne apare în cale „ursul” cel fioros și atât de îngroziți suntem încât, în loc să îl înfruntăm, facem -rușinați mai mult sau mai puțin- cale întoarsă către coliba ce reprezintă siguranța în fața pericolelor. E și asta o soluție, dar e a aceluia care abandonează și nu a celui care luptă să învingă neînfricat. Nu suntem toți capabili de a fi bravi și n-aș vrea să abordez acum tema lașului care și el scapă de pericol (dar în ce mod lamentabil?!), doar spun că a alege să înfrunți provocările pe care viața le scoate -ca pe „balauri” înspăimântători- înaintea ta îți va dărui „lauri” la un moment dat, iar asta va fi nesperat, binecuvântat. Bucuria îți va fi soră Fericirii.

Cineva mă poate acuza că vorbesc din cărți, că spun povești, că sunt ruptă de realitate. Adevărul e de fapt altul: în aceste articole ce pledează pentru omul puternic, brav, luptător, învingător, în afară de mult suflet am pus experiența mea de viață, modalități de reușită lăuntrică, dar și faptică, repercutată vieții de zi cu zi. Ar fi păcat ca dragostea pentru oameni, pentru Totul să nu fie măcar astfel dăruită celor din jur.

E Duminică, 1 Octombrie, o zi ca oricare alta, în care să nu ne părăsească soarele din suflet, lumina din priviri, bunătatea inimii, dărnicia din caracter; cu alte cuvinte să nu ne părăsească Iubirea ce tronează -cu noi sau fără noi, indiferent de cât de mult nu văd unii, alții- peste Univers, ca un acoperământ. Fiecăruia dintre noi îi sunt accesibile Bucurii, aceste premii cu care ne îmbogățește lăuntric Natura. Numai că de noi depinde, de alegerile pe care le facem, de șansele pe care (ni) le acordăm, să facem din fiecare măruntă Bucurie Fericire. De noi depinde să învingem!

Suntem propriile noastre Creații! Iar început ne poate fi oricare dintre momentele în care ne hotărâm să Fim, să Iubim mai mult!

(Dana Staicu -1 octombrie 2017).

 

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share