Influensări fără cititori dar cu contrăcțele la fabrica de baclava - Oficial Media

Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Influensări fără cititori dar cu contrăcțele la fabrica de baclava

Despre jurnalism numai de bine. De fapt cronica este la îndemâna oricui dorește, fie din poziția de angajat, fie din cea de angajator.

Influensări fără cititori

Județul Dâmbovița se mândrește cu peste o sută de site-uri de știri, împărțite pe sate, fabrici, sexe, companii de bomboane, străzi lăturalnice, aspiratoare de mare viteză etc. Fiecare entitate antreprenorială este reprezentată cu brio de marile trusturi de presă create în pauza de publicitate de la masterchef.

În teorie se presupune că massmedia ar trebui să fie principalul instrument în sociologia comunicării, ar trebui să aibă influență aupra maselor, una pozitivă, ar fi ideal. Dar este musai să aibă public. Însă de unde atâția cititori, mai ales în cazul unora pe care nu-i citesc nici frații sau vecinii.

Pentru crearea de imagine și pentru a aduce plus-valoare unui brand, unui produs sau unei persoane este necesar să ai credibilitate, să fii un soi de influensăr –grafie voită-, să te exprimi în mesaje atractive vizual și textual și să te asiguri că măcar mă-ta te citește.

În practică, dacă maistrul Georginel e plătit prost pentru șaibele din aluminiu, șeful de secție care are nevoie de el să-I ducă servieta, îi propune să facă un site de știri, de pildă: șaibamea.dambovita punct ro. ”Georginele, faci și tu poze cu telefonul lu’ fii-ta la ceva șmirghel, la flexul ăla nou, un video cu 2- 3 nituri de aliaj pe săptămână, un pic să apar și eu, că na, este secția mea, dar să mă iei de jos ca să par mai înalt. Capisci?  Și îți fac un contrăcțel de publicitate. Ca să fie bine.”

Tehnic și teoretic vorbind

Spațiul public cuprinde toate dispozitivele de comunicare ce depășesc astăzi, în mare măsură, domeniul mass-media. Folosirea tehnicilor de comunicare este generalizată în aproape toate instituțiile sociale, de la cele care fac parte din sfera publică (administrația de stat), până la cele care organizează societatea civilă (asociațiile sau chiar organizațiile religioase). Spațiul public tinde să devină tot mai complex; acesta este saturat de rețele mediatice și statusuri comunicaționale relevante (organizatii de relatii publice, instituțiile purtatorilor de cuvant, lideri de opinie etc.), ceea ce determină intensificarea procesului de generalizare a comunicării.

Cum am spune, popular, aceste entități în comunicare ar trebui să atingă niște ținte, să rezolve probleme de imagine, să câștige adepți sau să producă educație în rândul maselor printr-o propagandă deschisă. În sociologie, propaganda deschisă este un fel de Albă ca Zăpada sau o Maica Tereza de la caz la caz, deci este partea frumoasă și corectă a informării. Dar cel mai important este să ai un grup căruia să te adresezi, să ai privitori-cititori, altfel nu putem vorbi despre transmiterea mesajului câtă vreme nu există destinatari sau contacte, în termeni tehnici.

Fereastra Overton în satele dâmbovițene

Tot în practică, fotograful de ocazie pentru înmormântări sătești -dar și artistic-, în cazul frunzelor căzute chiar din pomi, este racolat să intre în marea familie a presei dâmbovițene. Nu se cunosc motivele dar omul are urme de ciolan cu fasole în colțul gurii și a fost luat în timp ce prășea porumbul, fapt care dăunează grav agriculturii. Și uite așa apare în Dâmbovița site-ul glodnius punct net în detrimentul producției de porumb de floricele la hectar.

Există și situația inversă în care jurnalista Bombonica a fost angajată la fabrica de baclava pe post de director de comunicare, la inițiativa managerului. Pentru bune servicii aduse lui personal în starea de urgență și în perioada carantinei din birou.

Bombonica are pantaloni yoga cu imprimeu de tigru și a parcat într-o conferință chiar pe scaunul de lângă mine. ”Citești cărți?”, îmi zice, uitându-se la cartea pe care încercam să o bag în rucsac. ”Da, Wittgenstein, despre certitudine” îi spun în timp ce supervisorul începuse seminarul Oleaginoasele și însiroparea foitajului. ”Aaaaa, nu știu, n-am fost aici zilele astea” mă lămurește Bombonica, atât cât să înțeleg și eu de ce ”oamenii este fericiți”

Dar ce știe Habermas!

Comunicarea publică nu trebuie asimilată comunicării instituționale, aceasta din urmă fiind în realitate o categorie ”bună la toate”, folosită de către profesioniști pentru a desemna tot ceea ce nu este promovare de produse. Accentul pus pe aspectul instituțional sau organizațional are ca efect disimularea caracteristicilor specifice comunicării de intreprindere, pe de o parte, si comunicării publice, pe de alta: dezvoltarea celei din urmă trebuie legată de anumite transformări care se produc chiar în interiorul aparatului de stat, în relațiile sale cu administrații și prin care se caută îmbunătățirea calității contactului.

Comunicarea publică nu trimite la ceea ce Habermas desemnează prin ”comunicare ce respectă principiul publicității critice prin exercitarea rațiunii”. Habermas unul dintre cei mai mari dezvoltatori ai ideii de comunicare. Cineva spunea că: ”La Kant, decisivă a fost captarea condiționării transcendentale a cunoașterii. La Hegel, grandioasa idee absolută ca sinteză a umanității. La Marx, înstrăinarea în procesul muncii. La Nietzsche, reaprinderea voinței de creație. La Heidegger, finitudinea implacabilă a ființării umane. La Wittgenstein, jocurile de vorbire ale speciei. La Habermas, ideea majoră este comunicarea nedistorsionată de structuri și soldată cu înțelegerea. Habermas explorează întreg continentul comunicării, cu dependențele și consecințele sale în viața umană.” A.M.

Gletul rezistent la condens

Trecând din registrul acestor ”nenea” precum Wittgenstein și Habermas, care în definitiv, pe strada Bisericii, nu pot ei să decidă ce face primarul comunei. De aceea noi avem obligația să ne gândim la lucruri serioase, chestiuni de viață reală ale poporului care este. De pe strada Bisericii femeile au plecat batante în Lombardia, vreo doi unchi, măcelari în Frankfurt și restul uncheșilor în construcții la engleji.

Au rămas doar jurnaliștii și site-urile lor cu contracțele la primăria bosului. Doar ei, vreo cinci influensări de mare calibru, unul specializat in lavabilă rezistentă la condens, o fetișcană care nu se pricepe la nimic dar face tot, și încă vreo trei fini de-ai primarului, dintre care unul este un mare profesionist în carburatoare și îți spune pe nevăzute ce jigler este înfundat. Întrebat la ce folosesc aceste site-uri necitite de nimeni, primarul a răspuns franc că el respectă legea și că totul este ofertat și licitat.

Influensări fără cititori

În atare condiții județul Dâmbovița îngroapă toată munca lui Habermas, care nu avea habar că Bombonica, Strugurel, Zmeralda, Georginel, finii lor, amanții, verii și toate neamurile de sânge și de alianță,  fac  o comunicare pe rupte despre life style și teatru, depre PIB și PNRE, despre POCA și baschet, liga I la fotbal, educație și divertisment, plus încă alte domenii pe care nu le vedem dar ele există. Ținta?

”Păi de ce trebuie să ai mai mult de trei cititori? Cititori puțini și ziare multe, ce voi nu știți matematică? Dacă aveam trei ziare cu câte o sută de cititori nu tot trei sute erau? Așa eu am o sută de ziare. Se numește conjuctivitate băi băieți.” ne-a transmis într-un comentariu directorul fabricii de capace prin înfiletare.

Din Homo Deus de Yuval Noah Harari, pentru fetișcana de pe strada Bisericii: ”Ar rezista rasa umană în urma inventării unui elixir al vieții?” – întrebare orală.

 

N.A. – Orice asemănare cu situații sau persoane este intâmplătoare. Acest articol este un pamflet.

Distribuie acest articol Oficial Media
Share