Investigarea infracțiunilor de viol cu victime minore

PÎCCJ a elaborat un îndrumar teoretic şi practic care se impune să fie folosit şi în activităţile investigative ale poliţiei judiciare. 

Împreună cu adjunctul procurorului general, Cătălin Popescu,  cu  inspectorul  general Marian Matei (IGPR), a directorului adjunct Viorel Badea (Institutul Național al Magistraturii), a doamnei Mihaela Chiper (Asociația pentru Victimele Infracțiunilor Sexuale, cei chemaţi să pună în practică procedurile îmbunătăţite începând din 2021 sunt reprezentaţi  de prim procuror Daniel Ştefan (Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău), procurorul  şef secţie urmărire penală Ramona Măndica (Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea), procuror ul Alexandru Daniel Olteanu (Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa) şi  procurorul Florina Maria Pop (Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4).

Mesaj-cheie:

Violul este una din cele mai complexe infracțiuni cu care se confruntă procurorii în activitatea lor, având în vedere dificultățile de ordin probatoriu, cât și efectele de ordin psihologic pe care agresiunea le produce asupra victimei.

”Tratăm acest subiect cu maximă seriozitate, el făcând parte dintre priorităţile de acţiune ale Ministerului Public. Examinarea practicii judiciare, o serie de hotărâri CEDO, precum și aspectele sesizate de Inspecţia Judiciară şi în media privind unele vulnerabilități ale actului de justiție în astfel de cauze ne determină să adoptăm o poziție fermă.

Ce facem, în concret, în acest sens?

Există 3 elemente conjugate care asigură o reacție adecvată:

I. Primul se referă la crearea unui mediu sigur pentru minorul victimă atunci când intră în contact cu organele judiciare. Justiția prietenoasă pentru copii este un concept promovat la nivel european și vrem să continuăm implementarea prin măsuri concrete. Un element central în acest sens îl constituie amenajarea unor spații de audiere dedicate minorilor. Deseori, sediile poliției și parchetelor constituie un mediu intimidant chiar și pentru adulți. Urmărim ca, prin crearea acestor săli de audiere, modul de interacțiune cu copilul victimă să elimine stresul, umilirea, intimidarea. Prin parteneriat cu organizațiile societății civile am demarat procesul de amenajare a unor astfel de săli, proiectul având ca rezultat până în prezent crearea a 8 săli de audiere în sediile parchetelor. Aceste săli sunt amenajate în conformitate cu standardul Barnahus, generat în țările scandinave și care și-a dovedit eficiența în mod repetat. În paralel, se află în curs de implementare un proiect în Mecanismul Financiar Norvegian intitulat „Protecția victimelor infracțiunilor” care are între obiective amenajarea altor 30 de săli de audiere în toată țara. Facem mențiunea că, în temeiul OUG nr.105/2021, MAI a primit fonduri pentru amenajarea unor astfel de săli la nivelul unităților de poliție și a luat măsuri pentru dotarea unor sedii de poliție în mod corespunzător.

II. Ca al doilea aspect, pentru eliminarea revictimizării, am recomandat parchetelor să utilizeze în procesul de audiere a victimelor minore un instrument validat științific la nivel internațional, și anume Protocolul NICHD. Acest protocol se bazează pe cele mai recente descoperiri în ce privește particularitățile psihologice ale copiilor, asigură cel mai înalt grad de protecție împotriva victimizării în procesul judiciar, reduce sugestibilitatea, reduce durata audierii. Totodată, audierea trebuie înregistrată prin mijloace audio-video pentru a permite vizualizarea de către judecător și pentru a preveni reaudierile.

III. Un al treilea element central îl reprezintă existența unor persoane specializate care să fie antrenate să poarte interviuri prietenoase cu copiii victime. Formarea specialiștilor este un proces de durată. Există mai multe inițiative pentru formarea lor în tehnicile de audiere. INM are un rol primordial în acest sens. Același lucru îl urmărim și noi prin proiectul finanțat prin MFN despre care aminteam, care are o componentă consistentă de formare profesională. Trebuie să punem în parametri reali nevoia de specializare, pentru că ea include formarea individuală. Îndrumarul conţine reperele esenţiale pentru acest moment.​ Recomandăm procurorilor să-și asume un rol activ în protecția minorilor ca victime ale abuzului sexual și să acționeze în mod responsabil pentru a preveni revictimizarea copiilor implicați în proceduri judiciare. Ne dorim ca procurorii să acționeze pentru a crea, împreună cu celelalte autorități care au atribuții în cazurile de abuz sexual asupra minorilor, o cultură organizațională comună și un mod de abordare unitar. Audierea minorului victimă nu trebuie să fie un moment traumatizant. Copilul nu trebuie să spună aceeași poveste și polițistului, și medicului legist, și psihologului DGASPC, și judecătorului. Luăm măsuri în acest sens prin limitarea numărului de audieri, pregătirea audierii de către organele judiciare împreună cu familia și alte persoane cu atribuții în protecția copilului, înlăturarea situațiilor de audiere pe timpul nopții sau în locuri neadecvate. Mai mult, recomandăm procurorilor să nu dispună examinări fizice în cazuri în care nu se impune ori expertize psihiatrice, decât dacă sunt motivate. Acestea pot supune copiii unor experiențe umilitoare. Toate aceste elemente sunt analizate și prezentate colegilor procurori în ghidul de față. Știm cât de traumatizantă poate fi pentru victime agresiunea sexuală și că trauma poate influența memoria. Știm cât de greu este pentru victime să vorbească cu un necunoscut despre o experiență intimă dureroasă. Facem toate eforturile pentru a fi pregătiți să asigurăm victimelor un mediu sigur și un contact cu profesioniști care le respectă demnitatea. Victimele au dreptul să fie însoțite pe parcursul procedurilor de persoane de încredere. În plus, ghidul recomandă procurorilor să respingă blamarea victimelor pentru viol, să cunoască și să nu accepte o serie de stereotipuri și prejudecăți legate de victimele violului. Vreau să cred că astfel de atitudini nu au loc în ADN-ul nostru profesional. Totodată, ghidul îi conștientizează pe procurori cu privire la necesitatea de a nu mai folosi indicatori ai prezenței traumei – e.g. reacția de îngheț, unele neconcordanțe în amintiri, ascunderea evenimentului față de părinți, rude, apropiați etc. – ca motivare pentru soluții de clasare. Memoria este un element esențial atunci când victima dă declarație. Memoria poate fi influențată de traumă. Prin urmare, organul judiciar trebuie să știe că eventualele inconsistențe în declarațiile victimei pot fi un efect al traumei. De cele mai multe ori, violul nu lasă o urmă vizibilă. În cazul copiilor, adesea, agresorul face parte din cercul de încredere al persoanei vătămate. Victimele care sesizează infracțiunea sunt persoane curajoase care trec peste sentimente de rușine ori auto-blamare și vom face tot ce ne stă în putință pentru a fi tratate cu demnitate. Îndrumarul va fi disponibil pe pagina web a Ministerului Public. Această subliniere se adresează justiţiabililor, care vor cunoaşte pe ce plajă pot să se aplice în cauzele care îi privesc tehnici customizate de anchetă. Ne-am axat pe dezvoltarea unor aspecte de bază care țin de cunoașterea noțiunii de traumă și pe particularitățile psihologice ale minorului și modul în care acestea influențează audierea.” a  ținut să transmită în ntervenția sa procurorul general al PÎCCJ, Gabriela Scutea.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media