Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Hramul ”Luceafărului de la Lainici” a reunit mii de credincioși

Credincioșii din Oltenia și de peste munți, îndeosebi din județul Hunedoara, l-au sărbătorit în ziua de marți, 3 mai, pe Sfântul Cuvios Irodion la Mănăstirea Lainici, ale cărui moaște sunt adăpostite de cinstitul locaș monahal. În ziua hramului aşezământului monahal, Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de ierarhi condus de Mitropolitul Olteniei. Cu acest prilej, la Mănăstirea Lainici s-a întrunit Sinodul Mitropoliei Olteniei, prezidat de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu.

La hramul Sfintei Mănăstiri Lainici au slujit patru  înalți ierarhi, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, şi Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de  sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte părinți protopopi, Părintele Exarh Ioachim Pârvulescu, Starețul Mănăstirii Lainici, și Părintele Arhim. Vladimir Dărângă, Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova. Momentele liturgice dedicate evenimentului au început luni seara cu slujba Vecerniei unită cu Litia şi slujba Privegherii săvârşite în Biserica mare a sfintei mănăstiri, ce poartă hramurile „Izvorul Tămăduirii” şi „Sfântul Irodion de la Lainici”.

A doua zi, marți, 3 mai, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de soborul de ierarhi, preoţi şi diaconi  la altarul de vară al sfintei mănăstiri. Răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic al Catedralei mitropolitane „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova.

„Cu ajutorul lui Dumnezeu, suntem încă în lumina praznicului Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, care ne-a adus bucurie și pace, lumină și împăcare cu Dumnezeu Tatăl. Învierea este piatra de temelie a credinței noastre, este începutul Împărăției lui Dumnezeu, este locul în care noi întâlnim pe Preasfânta Treime, primim iubirea Tatălui Ceresc și împărtășirea Duhului Sfânt. Căci prin Învierea Domnului ne-am unit cu Tatăl cel Ceresc și ne-am împăcat cu El, devenind fii ai Lui, prin Taina Sfântului Botez. Iar Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Acela care permanent mijlocește la Tatăl cel Ceresc pentru sufletele noastre. El este Acela Care ne poartă în Trupul Său și ne ocrotește, ca să fim permanent în comuniune cu Dumnezeu și cu sfinții. Iar Duhul cel Preasfânt rămâne întotdeauna în Biserică, în fiecare credincios, în fiecare sfânt în rugăciune, în așa fel încât cu adevărat Biserica noastră Ortodoxă este plină de slavă cerească. Pentru aceasta are sfinți, are mucenici, are cuvioși, are drepți, pe care îi știm și pe care nu-i știm, toți aceștia sunt iubiți de Mântuitorul Hristos și păstrați în lumina slavei cerești(…) Avem bucuria de a participa la sărbătoarea Sfântului Irodion, starețul acestei sfinte mănăstiri, făcător de minuni și Luceafăr al Olteniei. El s-a nevoit aici, în locul acesta, și a agonisit cunună și slavă cerească, ca unul care a practicat rugăciunea neîncetat și a dorit liniștea sufletească. A fost învrednicit de Mântuitorul Iisus Hristos să fie cu adevărat părinte al părinților, învățător al celor care aveau trebuință de sfaturi duhovnicești și îndrumător atât în viața călugărească, cât și în viața credincioșilor. Dumnezeu întotdeauna este minunat întru sfinții Săi. Îi preamărește pe pământ și în ceruri, pentru că ei au lăsat totul și au urmat Mântuitorului Iisus Hristos, s-au lepădat de grijile lumești, au scos din sufletul și din mintea lor gândurile rele și și-au pecetluit mintea cu rugăciunea neîncetată. Sfântul Irodion este un model de sfințenie, model de viață duhovnicească pentru toți oamenii, toți avem în Sfântul un exemplu de sfințenie”, a transmis  Părintele Mitropolit Irineu.

Sfântul Preacuvios Irodion Ionescu s-a născut în Bucureşti, în anul 1821, şi a primit la botez numele de Ioan. Chemarea lui Dumnezeu a răsunat cu putere în inima sa încă din fragedă pruncie şi, la numai 20 de ani, tânărul cu viaţă de ascet îşi găseşte adevărata menire închinoviindu-se ca frate în lavra Cernicăi. Dincolo de porţile mănăstirii, fratele Ioan face cunoştinţă cu o altă realitate la care se adaptează foarte repede. Luptele duhovniceşti devin în scurt timp fapte cotidiene, iar postul şi rugăciunea – adevărate moduri de viaţă. După ce a trecut prin aproape toate ascultările, datorită aleselor sale calităţi, tânărul Ioan a primit la 3 decembrie 1846 îngerescul chip al călugăriei, pecetluindu-l cu numele de Irodion. Mănăstirea Cernica era locul de suflet al Sfântului Ierarh Calinic, ani de zile veghind la binele obştii de aici. În această adevărată pepinieră de sfinţi, Cuviosul Irodion s-a făcut remarcat prin viaţa sa aleasă: postea foarte mult, îşi împlinea cu osârdie pravila şi canonul, nu lipsea niciodată de la slujbe, noaptea o petrecea în lacrimile rugăciunii, iar ziua lucra alături de părinţi la ascultările cele mai grele. La numai câteva zile după călugărie, pe data de 22 decembrie 1846, cuviosul a fost uns ca preot şi duhovnic pentru întreaga obşte a mănăstirii. Experienţa uceniciei lângă Sfântul Calinic îi conferea un mare echilibru în luarea deciziilor, iar virtuţile pe care le avea îl făcuseră unul dintre cei mai căutaţi duhovnici. Odată cu învestirea Sfântului Calinic ca Episcop de Râmnic în anul 1850, Cuviosul Irodion a trebuit să părăsească Cernica pentru a se stabili la Mănăstirea Lainici, devenind duhovnicul sfântului. Deşi avea o experienţă duhovnicească vastă, cuviosul părinte s-a supus întru totul rânduielii pe care a întâlnit-o aici. Cu acordul unanim al obştii, la data de 15 iunie 1854, cuviosul părinte a fost instalat de Sfântul Calinic în egumenia Mănăstirii Lainici. Între 1854 şi 1900, Sfântul Irodion a cerut de cinci ori să fie eliberat din ascultarea de stareţ al mănăstirii şi tot de atâtea ori a revenit la solicitarea şi nevoile obştii. Strânsese în jurul lui o obşte generoasă, mai mare decât cele de la Cozia sau Tismana. Sfântul Episcop Calinic de la Cernica venea foarte des la Lainici. Îl numea pe Sfântul Irodion „Luceafărul de la Lainici” şi, deşi îi fusese ucenic, începe să ceară sfaturi şi să se spovedească la acesta. Mai mult, Sfântul Irodion ajunsese să fie căutat de mulţi credincioşi, făcând minuni încă din timpul vieţii: alunga duhurile rele, de multe ori le spunea oamenilor păcatele lor şi ale înaintaşilor lor. Pe 3 mai 1900, Sfântul Irodion a trecut la Domnul. După trecerea sa la Domnul, la mormântul său se petreceau multe minuni. Sfintele sale moaşte au fost descoperite cu post şi rugăciune, după 109 ani de la trecerea sa la Domnul, sub purtarea de grijă a IPS Irineu, Mitropolit al Olteniei.

„În biserica din ceruri slujind acum Sfinte Irodioane, Părinte, şi cu vrednicie locuind împreună cu Sfântul Calinic, lumină neînserată, te rugăm cu căldură mijloceşte la Tatăl cel Ceresc pentru sufletele noastre, să aflăm milă şi har în vremea judecăţii”.    

 Sfântul Irodion canoninzat la începutului lui mai 2011 de Biserica Ortodoxă Română, este prin excelenţă un sfânt român din secolul al XIX- lea, care s-a format duhovniceşte la şcoala isihastă cernicană, practicând „Rugăciunea Inimii”, „Rugăciunea minţii” sau „Rugăciunea lui Iisus”.

„Luând de tânăr jugul stăreţiei, nu a fost lipsit de inevitabilele ispite din partea celor păstoriţi. De cinci ori a fost nevoit să demisioneze din stăreţie, datorită multei sale smerenii. Înainte de momentul dezgropării moaştelor Sfîntului Irodion, la 10 aprilie 2009,     le-am recomandat tuturor părinţilor şi fraţilor din mănăstire, pe lângă postul de alimente de câteva zile, să zică rugăciunea insistentă la Sfântul Calinic, astfel „Sfinte Ierarhe Calinic, dacă este voia lui Dumnezeu, descoperă sfinţenia Cuviosului Irodion”. S-a petrecut o mare minune pentru viaţa Mănăstirii Lainici. La câteva ceasuri de la dezgropare a venit cineva cunoscut care ne-a zis „părinte, observ că s-a schimbat ceva aici în mănăstire, simt ceva pe care nu pot să-l descriu, simt un mare har care pluteşte peste această mănăstire”. De asemenea, tot ca o mare minune a Sfântului Irodion, socotim şi vedenia unei maici, cu un an de zile înainte de aflarea moaştelor, în care i-a spus sfîntul că „la anul viitor părintele stareţ îmi va face haine noi”. Dorim din toată inima ca Sfântul Irodion să fie ocrotitor, mijlocitor în ceruri înaintea tronului Sfintei Treimi tuturor celor care îl vor cinsti şi vor cere ajutorul lui”, a ţinut să ne declare părintele stareţ al mănăstirii, arhimandrit Ioachim Părvulescu.

 

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share