13/06/2021

Mai este Sorin Cîmpeanu ministru al educației?

Din nou despre ministeriabili. ..
A venit, din nou, rândul ministeriabililor să îi blagoslovesc. Acum câteva minute mi s-a umplut paharul. Și dacă nu spun ce am de spus, mă sufoc.

31 de ani de….miniștri

De 31 de ani aștept să se întâmple ceva în acest sistem a cărui parte activă sunt. De 31 de ani, fiecare schimbare de guvern ne-a fericit cu alt ministru și alte reforme. Uneori, același guvern ne-a fericit cu 2-3 miniștri pe sistemul „fără număr”. Cei mai mulți profesori universitari ca Marga, Miclea, Andronescu (jur că nu mi-i amintesc pe toți), alții nedefiniți că Funeriu, penultima Anisie, provenind din preuniversitar și din nou un universitar Sorin Cîmpeanu.
Sincer, nu prea mi-am făcut speranțe dar am fost trasă de urechi că eram Toma Necredinciosul și le-am acordat credit.

Un tsunami numit Anisie

N-a durat mult până când Anisie și-a închinat mandatul părinților și elevilor. Au urmat o serie de acțiuni care nu numai că ne-au năucit pe toți, dar ne-au și băgat în ceață și ne-a arătat că doamna avea orice intenție, numai de a face ceva constructiv, nu. Ascultat pe la uși, luatul cu asalt al unui profesor în plin proces instructiv-educativ, umilirea cadrelor didactice, m-au făcut să înțeleg că singura preocupare a noului ministru era colectarea de voturi pentru partidul domniei sale, ceea ce, din punct de vedere politic, este de admirat.

Fenomenul Cîmpeanu…

A urmat Sorin Cîmpeanu. Sobru, elegant, cumpănit în exprimare. O adevărată binecuvântare după stridenta Anisie.
Curând Cîmpeanu ne-a lovit cu aroganța dumnealui. Recunosc că are o atitudine de atotștiutor care îi păcălește ușor pe reporterașii și moderatorii TV. Aș vrea să îl văd într-o confruntare cu un profesor de la o școală oarecare, nu de fițe, din România.
Transformat în colindător profesionist a început să bată televiziunile în încercarea de a explica haosul absolut pe care a reușit să îl provoace de la preluarea mandatului.
Niciodată de când există școală în România structurii anului școlar nu i s-au adus atâtea modificări. Ministrul a reușit să o modifice de trei ori în două zile.
Este noul Farfuridi al învățământului românesc: „Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimica. Sau să nu se revizuiască, primesc, dar să se schimbe pe ici, pe colo prin punctele esențiale”. Adică scenariul galben devine scenariul 2, Dispare hibridul, dar rămâne învățarea cu câte jumătate de clasă fizic, jumătate online….
A recunoscut că învățământul la distanță nu este benefic și că există numeroase lacune în învățare care vor trebui recuperate.  Serios? Noi profesorii habar nu aveam.

Realitatea din teren…

Dar pe mine ca profesor această recunoaștere mă lasă rece. Pe mine mă interesează că un mare număr de copii nu dispune de mijloacele necesare învățării la distanță. Tabletele mult promise sunt bune pentru video call, dar pentru redactarea unor teme, referate, prezentări…nu prea. Pentru acestea este nevoie de unități PC sau de laptop. În plus e nevoie de o multifuncțională. Nu obligatoriu, dar ar fi ideal. Cel mai important este însă ca aceste mijloace să aibă programe de operare preinstalate, cu licență, iar dacă au sisteme free, Linux, Ubuntu…copiii să știe să le utilizeze.
Este valabil și pentru profesori. Nu văd de ce ar trebui să știu eu să folosesc platforme educaționale, să creez jocuri și activități interactive online, atâta timp cât eu la școală/grădiniță NU AM nicio dotare de secol XXI. Personal, am instalat internet pe banii mei, calculatoare (3 buc) din banii mei, televizoare din banii mei, DVD – player din banii mei, imprimantă și multifuncțională din banii mei, videoproiector, tot din banii mei. Pe toată perioada de online, acasă, am lucrat pe echipamentele mele, curentul meu, netul meu.
Este ok ! Nu mă plâng, dar m-am cam săturat să fiu folosită drept scut pentru neputința ministerului de a-și face treaba. Au trecut 14 luni și noi încă auzim că se vor lua măsuri și că ministerul moare de grija copiilor și a noastră. Deocamdată știm doar că vom avea examene de EN și BAC în condiții de siguranță (care sunt acelea concret, habar nu avem nici noi, dar nici ministerul).

Fișa postului de ministru al educației, reloaded

În rest… Se pare că fișa postului de ministru al educației s-a modificat. Ministrul meu s-a transformat în ambasadorul vaccinării. Se pare că nu mai există nicio altă problemă în sistem. De aproape o lună nu are niciun alt subiect la nicio intervenție. Aș vrea ca Sorin Cîmpeanu să fie ministrul educației și nu agent de promovare a vaccinării. Asta este treaba medicilor.
Îl aud în fiecare zi cum o scaldă cu instaurarea obligativității vaccinării. A ajuns să arunce în spațiul public (prin vocea reporterilor de la DIGI 24, televiziunea de serviciu) că li se va interzice exercitarea profesiei celor nevaccinați. A devenit ministrul meu maestrul discriminării.
Să nu fiu înțeleasă greșit. Nu sunt împotriva vaccinării. Dar sunt total împotriva constrângerilor de orice fel. Fiind educatoare, îmi permit să îi spun ministrului meu că orice începe cu „trebuie” sau „dacă nu faci…te pedepsesc ” provoacă rezistență și refuz.
Cât despre sintagma ” Sper să înțeleagă de vorbă bună”…. Domnule ministru….aveți în fața dvs oameni maturi, oameni care stau zilnic în fața a sute de elevi și părinți. Credeți că ne sperie astfel de amenințări voalate?
Dar minunile din seria „ce vrăji a mai făcut ministrul meu” nu se termină aici. Într-un interviu acordat la Realitatea (Dacă nu e DIGI, e Realitatea) că educația a pierdut o finanțare de milioane de euro din proiectele pentru redresare și reziliență, dar au mai pierdut și alte domenii. Stau și mă minunez. Acesta este omul care spunea că are demisia pe masă dacă nu primește finanțarea corespunzătoare? Se pare că da.

Problemele școlii românești, o mare necunoscută pentru ministru

Se pare însă că nici acest ministru nu are nici cea mai mică idee despre problemele și lipsurile din școlile românești.
Avem școli care se prăbușesc și că în acest an de pandemie s-au degradat și mai mult.
Nu mai avem laboratoare și cabinete, nu avem săli de sport.
Nu avem materiale didactice.
Ce să mai vorbim de table interactive sau echipamente digitale moderne?
Iar ministrul ne spune senin că asta este. Măcar o umbră de revoltă, de regret pentru acei bani duși pe apa sâmbetei din cauza incompetenței guvernanților. Poate chiar o asumare a eșecului. Nimic! Doar acea atitudine marțială de sfântă superioritate.
Avem în minister o armată de experți care ne fluturau România educată prin fața ochilor.

Care Românie? Cât de educată?

România în care profesorilor nu li se cere decât să se vaccineze?
România în care profesorilor nu lu se oferă nici măcar măști?
România în care profesorilor li se taie salariile ?
România în care profesorii părăsesc sistemul după primii 5 ani? (Oare care este vârsta medie a corpului profesoral din România?)
România în care reforma a însemnat NUMAI modificarea structurii anului școlar?
România în care un dezaxat ca Alexandru Cumpănașu are contracte de sute de mii de euro cu ministerul?
România în care părinții finanțează sistemul pentru că ministerul nu își face treaba?
România în care copiii sunt doar o armă de folosit împotriva profesorilor?

Unde sunt experții?

Suntem într-o situație nouă, fără precedent, dar atâta bâlbâială este impardonabilă. Unde sunt experții în „Românie educată „? Unde este Szekely? Unde sunt deștepții care se băteau cu pumnii în piept că fac și dreg? Unde sunt evaluatorii ARACIP să le dăm în cap cu toate criteriile lor de evaluare a unităților școlare? Unde sunt sindicatele a căror datorie era și este să vegheze la respectarea legii și a drepturilor membrilor lor de sindicat care, ce să vezi, sunt 99 % profesori?
Aș vrea să aud de la toți cum să fac educație pentru o societate puternic tehnologizată, cu provocări nebănuite pentru generațiile viitoare, când eu lucrez cu materiale didactice din anii 80?
Cum să mă perfecționez eu pentru sec. XXI,  studiind cărți din anii 90, în cel  mai fericit caz?
Cum să înțeleg eu schimbările de care are nevoie școala românească când nu avem nici măcar o cercetare făcută de specialiști adevărați? Sunt doar cercetări preluate de-a valma de pe alte meleaguri.
Cum să devin eu un pedagog mai bun când cursurile de perfecționare sunt apanajul ONG-urilor de casă ale partidelor, iar ca formator pe educație am un actor de vreo 26 de ani, de „par examplu”.

Elementul cheie al unui sistem educațional de succes este profesorul

Când o să înțeleagă toți miniștri și toți trepădușii din minister că elementul cheie al sistemului este corpul profesoral?
Când o să se înțeleagă că pentru a cere trebuie mai întâi să dai?
Ca să îmi ceri să fac lecții pe calitate la distanță, în mediul virtual, ar fi trebuit să mă pregătești. Nu acele cursuri de doi lei din facultate, nu acelea de un leu plătite din buzunarul meu cu sute de lei, în cea mai mare parte în contul unor asociații obscure fără nicio legătură cu educația, dar având rude „la Ierusalim” vorba românului, ci cursuri ținute de profesioniști plătite de tine, drag minister, pentru că este în interesul tău să ai oameni de calitate, care să pregătească oameni de calitate.
Cum să îmi ceri mie calitate când mă obligi să fac „evaluări prietenoase” și, mai nou, să cer aprobare pentru nota/calificativul dat de mine în baza unor criterii stabilite în conformitate cu programa școlară și particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor mei?
Cum să îmi ceri să fiu demn când tu îmi calci demnitatea în picioare cu nonșalanță și nu iei poziție când sunt umilită și arătată cu degetul ca un răufăcător?
De ce nu faci o selecție a corpului profesoral pe criterii corecte?
De ce îmi ceri mie să respect legea când tu ești primul care o încalcă?

Mai sunt aproape patru luni până în septembrie.

Ai luat măsuri sau vreo decizie care să mă asigure pe mine și pe părinți că în noul an școlar vom avea 15-20 copii în clasă?
Te-ai asigurat că vei avea destui profesori sau, măcar ai idee de unde vei lua acei profesori?
Ai căutat sau măcar ai un plan pentru suplimentarea spațiilor școlare în condițiile în care vei avea mai multe, mult mai multe clase?
Te-ai asigurat că ai fonduri (Vezi? Dacă te gândeai la sistem cereai acei 6% din PIB) pentru asigurarea igienei și siguranței copiilor și personalului din școli?)
Nu!
Doar promisiuni și vorbe deșarte care să aducă voturi.
Dar timpul compromisurilor a trecut. Nu cred, adică sper,  că oamenii vor mai accepta rolul de pioni de rezervă pe o tablă de șah găunoasă. În septembrie părinții vor dori să își aducă copiii în școli sigure, cu profesori bine pregătiți, motivați să își facă treaba cum trebuie. Copiii au nevoie de școală, chiar dacă tehnologia va fi din ce în ce mai prezentă în viața școlii.
Tic-tac!
Timpul trece mai repede decât am vrea noi, iar oamenii vor fapte, nu vorbe.
Vremea vrăjilor și a vrăjelilor a trecut. E timpul pentru fapte reale, în care fiecare să primească exact ceea ce trebuie pentru a-și face treaba.
Iar profesorii vor respect și respectarea legii. Pentru binele lor, dar mai ales, pentru binele elevilor lor.
Distribuie acest articol Oficial Media
Share