Maiestosul chip a lui Decebal, reflectat de apele Dunării la Cazanele Mici

Ultima săptămână a lunii iunie a însemnat o deplasare la Orşova, la „Zilele Dunării”. După ce totul a luat sfârşit, gazdele acestor manifestări s-au gândit să ofere oaspeţilor câte o croazieră pe Dunăre, până în zona Cazanelor Dunării. Un lucru de bun augur, deoarece niciodată nu am fost pe acolo. Însă până să vină nava „Timişul” care a fost adusă de la Galaţi, aşteptând la pontonul de îmbarcare, ne-a prins o răpăială de ploaie, şi ne-a udat pe toţi zdravăn, de am ajuns într-o stare jalnică la îmbarcare, apa curgând şiroaie de pe noi. Noroc cu cei de pe navă care au dat drumul la căldură pentru a ne putea usca.

Aşa că ne-am îmbarcat şi am pornit-o spre Cazanele Mici, care erau primele în calea noastră. Dunărea era liniştită, aşteptând să fie tăiată în două de elicea navei. Dacă atunci când ne-am îmbarcat avea câteva sute de metri, sau poate chiar un kilometru, cu cât ne apropiam de zona cazanelor, Dunărea începea încetul cu încetul să se îngusteze, între pereţii înalţi de piatră, loviţi de curenţii puternici ce dau senzaţia că apa este într-o continuă fierbere, în aşa fel încât la Cazanele Mari să ajungă la 200 m.

După ce pe malul stâng al malului sârbesc am lăsat în urmă „Tabula Traiana”, pentru a o vizita la întoarcere, ne-am continuat drumul până la intrarea în Cazanele Mici. Acolo stă de strajă regele dac Decebal, care cu privirea lui caută în zare „Tabula Traiana” de pe malul sârbesc.

Într-un peisaj spectaculos şi de o rară frumuseţe, între localităţile Eselniţa şi Dubova,  unde versanţii stâncoşi îşi spală poalele în apele Dunării, Decebal se ridică maiestuos, arătând mulţimii că el încă mai apără semeţ şi neînfricat malurile româneşti ale Dunării.  Sculptată în piatra  stâncosului mal al Dunării, statuia este cea mai înaltă sculptură  din Europa şi reprezintă chipul lui Decebal, ultimul rege al dacilor.

Înaltă de 55 de metri şi lată de 25 de metri, Statuia lui Decebal, de departe concurează cu Statuia Libertăţii din SUA, fiind cu doar şase metri mai mică decât aceasta din urmă.

Lucrarea a fost făcută datorită binecunoscutului om de afaceri Iosif Constantin Drăgan, el fiind cel care a promovat şi finanţat ideea acestei sculpturi deosebite.

Aici, în locul unde sălăşluieşte minunata creaţie înfăţişându-l pe Decebal, Dunărea atinge adâncimea cea mai mare,  de 120 de metri.

Peisajul de vis ce te înconjoară îţi dă impresia că trăieşti într-o altă lume, cu vegetaţie şi privelişti care îţi taie respiraţia.

Întreaga lucrare desfăşurându-se pe parcursul a zece ani, între 1994 şi 2000. Un timp destul de scurt pentru o asemenea operă de artă, la care au trudit mâinile a 12 arhitecţi. Comparativ cu sculpturile de pe Muntele Rushmore asemănătoare cu aceasta, ele au fost realizate în 14 ani, la acel proiect lucrând peste 300 de sculptori alpinişti, în timp ce Statuia lui Decebal de La Cazane a fost realizată într-un timp mai scurt şi doar 12 persoane au lucrat la realizarea ei.

A fost o lucrare extrem de periculos de realizat, atât din cauza înălţimii cât şi a viperelor.

După cei 10 ani de muncă trudită, o mare operă de artă ieşi la iveală. Frumuseţea sa este impresionantă şi completează un peisaj mirific acolo unde Dunărea parcă fierbe în cazane.

Ca semn de recunoştinţă pentru cel care a pus în practică lucrarea construirii minunatei sculpturi, sub capul lui Decebal se află o inscripţie scrisă în latină, sculptată şi ea în stâncă, DECEBAL REX – DRAGAN FECIT, adică Regele Decebal, făcut de Drăgan.

Prin construcţia acestei statui sculptate în munte, dorinţa lui Iosif Constantin Drăgan a fost aceea de a comemora şi, totodată, de a demonstra contribuţia românilor la formarea culturii europene. El a pornit de la premisa că identitatea culturală a românilor se defineşte în special prin originea noastră dacă-tracă.

Câteva sute de metri mai în aval întâlnim tot pe malul Dunării, Mănăstirea Mracronia, aflată în cel mai spectaculos loc de la Dunăre, dar despre ea vom vorbi puţin mai tărziu. Acum vom face cale întoarsă, spre Orşova, însă puţin mai aproape de malul sărbesc pentru a vedea cu ochii noştri şi “Tabula Traiana”, care de peste 2000 de ani îşi scaldă poalele în Dunăre, care nu este altceva decât o placă memorială ridicată de împăratul Traian în cinstea victoriei Imperiului Roman asupra regatului dac în urma celui de-al Doilea Război Daco-Roman (105 – 106).

Tabula Traiana, are 4 m lungime şi 1,75 înălţime, şi consemneaza începutul drumului suspendat al lui Traian pe teritoriul Daciei (40 km). Se văd rămășițele drumului lui Traian care continuă de-a lungul fluviului, calea începută de Împaratul Tiberiu.

O astfel de croazieră este de bun augur de făcut pe Dunăre, plecările se fac cu şalupe particulare din Orşova, şi durează în jur de 4 ore dus-întors.

Stejarel Ionescu

Jurnalist, scriitor, editor, terapeut

Distribuie acest articol Oficial Media