Mit si realitate in relatiile de cuplu (II)

 Morrie şi Arleah Shechtman sunt doi psihoterapeuţi americani care s-au ocupat de relaţia de cuplu şi care au contribuţii importante în domeniul larg al dezvoltării personale. Unul dintre domeniile abordate este cel legat de viaţa de cuplu şi miturile adoptate frecvent referitor la ea. Cartea lor “Iubirea la timpul prezent – Cum să ai o căsnicie cu multă intimitate şi puţin efort” a fost publicată în 2007 de Editura Elena Francisc Publishing.Citatele care sunt prezentate mai jos sunt din această carte.

Mit: Acceptarea necondiţionată a partenerului constituie temelia unei căsnicii bune sau unei relaţii de cuplu de durată.
Realitate: Dacă nu ai pretenţii de la partener, nu ţii la el cu adevărat.

“Acceptarea necondiţionată este o reacţie adecvată faţă de cineva care suferă de ruşinea temporară de a fi bebeluş. Nimeni n-ar supravieţui prunciei dacă iubirea i s-ar acorda pe baza meritelor. Dar cumva, ne-a intrat în cap că iubirea mamei pentru nou-născutul ei este modelul ideal pentru toate celelalte feluri de dragoste. Iubirea înseamnă să nu trebuiască niciodată să-ţi ceri scuze. Iubirea înseamnă să nu trebuiască niciodată să-ţi bagi cămaşa în pantaloni. Iubirea înseamnă să fii acceptat aşa cum eşti. Filozofia asta e foarte bună dacă vrei ca mariajul tău să se transforme într-o situaţie de ajutor de şomaj afectiv. Asta obţii când dragostea devine ceva ce se cuvine, când partenerul tău nu trebuie să facă nimic cât de cât agreabil ca să primească iubirea ta. Puneţi partenerul pe lista celor care primesc ajutor de şomaj afectiv – sau aşteaptă-te ca partenerul să te pună pe tine pe listă – şi o să vă treziţi că trăiţi într-o mahala relaţională.” 
A-ţi provoca partenerul/a prin cerinţe foarte clar formulate înseamnă a te provoca şi pe tine însăţi/însuţi. Şi aceasta pentru că e de datoria ta să fii consecvent în cerinţe şi să oferi exact ceea ce pretinzi. Asta vă va ajuta să vă iubiţi şi să va apreciaţi reciproc multă, multă vreme.

Mit: Conflictele frecvente sunt un semn că mariajul/relaţia de cuplu are probleme.
Realitate: Cât eşti de dispus să te implici în conflict determină profunzimea şi calitatea relaţiei tale.

Pentru a avea o intimitate autentică este nevoie să stabileşti limite, să trasezi graniţe, să-ţi provoci partenerul şi să exprimi cerinţe. Orice relaţie de cuplu este o provocare pentru dezvoltare, pentru evoluţie personală şi familială. Intensitatea afectivă a unui conflict depinde de locul unde se găsesc rădăcinile sale: în trecut sau în prezent. Conflictele raportate cu adevărat la prezent sunt uşor de gestionat în prezent. Cele care nu se lasă rezolvate şi trezesc simţăminte intense vin din trecut şi din modelele familiale ale celor doi parteneri. Ele îşi au originea cu mult înainte ca cei doi parteneri să se fi întâlnit.
Uneori se întâmplă ca într-un conflict, un partener să acţioneze din perspectiva prezentului, pe când celălalt se zbate în ghearele unui model familiar. Unul încearcă să rezolve cu calm problema dată, iar celălalt reacţionează complet disproporţionat la ea. 
O vizită la un consilier familial poate fi extrem de bine venită în acest caz, dacă cei doi nu găsesc o rezolvare problemei/lor. Depăşirea acestui moment de criză va apropia şi mai mult cei doi parteneri.

Mit: E foarte important ca cei doi parteneri să petreacă mult timp împreună.
Realitate: Cele mai bune relaţii se întreţin cu efort puţin şi multă intimitate.

“Când aud expresi “mai multă intimitate”, mulţi oameni (îndeosebi bărbaţi) se gândesc “mai mult la sex”. În cultura noastră, bărbaţii n-au învăţat nici o altă metodă de a cultiva intimitatea. Mulţi dintre ei caută contactul sexual mult mai des decât le cere libidoul fiindcă e singura modalitate în care ştiu să simtă apropierea. Femeile, în ansamblu, nu sunt prea receptive la aşa ceva. Sexul ca înlocuitor al intimităţii adevărate le pare o înşelătorie.
Femeile sunt mult mai înclinate să pună semnul egal între intimitate şi a vorbi. Pentru că ele se pricep la a vorbi, există o presupunere larg acceptată (cel puţin de către femei) cum că sunt mai pricepute la intimitate decât bărbaţii. Multe femei consideră că a avea intimitate înseamnă a face o “evacuare a minţii”, adică să le povestească partenerilor, într-o singură şedinţă, tot ce li s-a întâmplat de când au vorbit ultima oară. Bărbaţii, în ansamblu, nu sunt prea receptivi la aşa ceva. Povestirile ca înlocuitor al intimităţii adevărate îi plictisesc teribil.”
Terapeuţii de cuplu au constatat că femeile au nevoie de tot atâta consiliere ca şi bărbaţii cu privire la felul cum ar trebui să vorbească şi că o dată ce învaţă, bărbaţii sunt  fel de capabili ca şi ele să se achite de partea lor. Ar fi de dorit ca fiecare să exprime cee ce simte cu privire la cele petrecute în loc să spună unul altuia ceea ce s-a întâmplat. Secretul relaţiilor cu un grad mare de intimitate şi un grad mic de efort constă în a învăţa să separi ceea ce este esenţial de ceea ce nu este, a învăţa să ajungi direct la miezul lucrurilor. Această capacitate decurge din permanenta conştientizare a propriilor simţăminte. Cu eşti mai apropiat de tine însuţi, cu atât poţi fi mai apropiat de partener.

Mit: Încrederea în partener este esenţială într-o relaţie bună.
Realitate: Esenţială este încrederea în tine însuţi.

Dacă nu ai încredere în tine însuţi/însăţi riscul ca celălalt să nu aibă încredere în tine este destul de mare. El simte ezitarea ta şi mai ales vede că “nu dai prea multi bani pe tine” şi te tratează ca atare. Iar încrederea deplină pe care o poti avea în partenerul/a tău/a este asigurată şi de conştiinţa faptului că în acest Univers nimic nu e static, totul se transformă, chiar şi tu şi partenerul tău şi o dată cu voi relaţia voastră se transformă. O dată şi o dată tu sau el va alege să plece pe drumul lui în această viaţă sau în altă viaţă, iar ceea ce rămâne pentru fiecare este savoarea amintirilor unei relaţii împlinătoare şi autotransformatoare.

sursa

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media