Natura „întâmplărilor” pe care le clasăm drept „coincidențe” au -de fapt- relevanță în același Supremum Divin

Unii dintre noi ne crispăm să aducem natura la nivelul pretențiilor noastre. Ne închipuim astfel că putem fi stăpâni ai ei, că o putem lucra după cum dictează bunul nostru plac. Este foarte adevărat că asta se poate, însă în anumite circumstanțe, uzând de anumită cunoaștere asupra legilor ce ne guvernează, mizând pe o intuiție deloc arbitrară, ba chiar bine ancorată în firesc, cotidian, realitate. Adevărul din evenimentele pe care le traversăm are ca singură sursă Divinitatea. Natura „întâmplărilor” pe care le clasăm drept „coincidențe” au -de fapt- relevanță în același Supremum Divin, oricare ar fi numele purtat de acesta în funcție de cultura, de tradiția popoarelor.

Atunci când cunoașterea de ansamblu devine suficient de vastă, se pot face speculații pertinente cu privire la tot ce ne înconjoară, la impactul psihologic -al fenomenelor chiar- asupra individului. Pot scăpa din vedere unele amănunte, însă ecuațiile de fond sunt aproape mereu cu necunoscute aflate, oricât de variabile ar fi ele. Orice ecuație are o rezolvare, chiar dacă aceasta este nonrezolvabilitatea ei pe motive concrete. Gradul de cunoaștere al cuiva, apetitul aceluia pentru înălțimi, șlefuiri, pur, cast, foamea de spiritualitate poate face asemenea transformări lăuntrice de natură benefică încât Divinitatea devine pârghia firească a trăirilor celui ce abordează o astfel de existență. Iar această complexitate este benefică nu doar acelei individualități, ci mediului în care aceea viețuiește. Trăitorul întru spirit înspiritualizează concentric mediul său existențial.

În schimb oamenii fără pretenții de înălțimi relevant spiritualizate pot aborda ascensiunea perpetuă, a verticală, fără a fi descurajați de eșecul vreodată ivit, căci face parte din drum. Asceza implicită la care supune hotărârea de a păși spre Înalt cu Iubire nestăvilită de oameni, oricum ar fi să fie ei prin natura firii lor pline de capricii, este destăinuirea însăși a Iubirii ce o poartă Divinitatea o dată în plus prin Chemarea pe care lăuntric cei chemați o aud. Căci prin Divinitate, cu ajutorul Acesteia, noi -în general- căpătăm puterea, înlesnirea, binecuvântarea.

Muntele vine la Mahomed, trebuie însă ca Mahomed să aibă Cunoaștere!

Doar restul „întâmplă” Divinitatea.

Însă cert!

(Dana Staicu -15 septembrie 2017).

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media