NU AUTOSTRĂZI NE TREBUIE ACUM, CI SĂ NE AUTOCORIJĂM. E absolut gratis să năzuiești lăuntric Lumina!

Cum să facem să redăm României zâmbetul? S-o întoarcem de pe calea pierzaniei pe care-i pornită? E alarmant și totuși nu e disperare. Am încredere și credință în România, în Români.
România, căci mapamondul deocamdată nu este de luat sub protecție, are nevoie în primul rând de o radicală schimbare de mentalitate. Suntem puțin obtuzi, puțin infatuați în siguranța noastră că le știm pe toate, și mulțumită mentalității noastre ne subminăm. Felul nostru de a gândi ne subminează. Atitudinea.
În primul rând omul, ca individ, nu oferă nimic decât dacă rentează, merită, „face”. Preferă să vândă tot. Zâmbetul, sufletul chiar.
Cum văd eu România (atât de scoasă la mezat cu nonșalanță de acei ce sub masca bunelor intenții ne vând și pe noi, locuitorii ei), spun atât: e nevoie de mult voluntariat în țara asta. Sursele de câștig totuși ar exista, căci putem recalcula, reorienta, redirecționa banii de care dispunem, puțini la număr probabil, căci nu ne rămân alternative, atât, puține fonduri trebuie să chivernisim ca oameni gospodari ai acestui ținut. S-a cheltuit mult pe luxuri personale ale unor demnitari -să-i numim, căci așa își zic domniile lor- astfel încât această țară sărăcită de unde mai aibe fonduri să arunce nechibzuit, fără număr, ca la nunțile sau în barurile de fițe?! Oamenii cinstiți, care se spetesc pentru o pâine pentru ei și copiii lor, știu să drămuiască leul. Și mai știu să rabde când nu au, pentru că viața de huzur nu îți oferă prea multe învățături, decât poate atunci când soarta, „întâmplarea” face să rămâi fără nimic, gol. Ooo! Dar cât ești de bogat atunci când buzunarele-s goale, în schimb lăuntricul e Lumină, Înțelepciune. Asta e deja Prosperitate.
Iată averea României unde se află: înlăuntrul fiecăruia dintre aceia care au îndurat escapadele costisitoare ale celor ce ne conduc (spre colaps). Au îndurat văzând, tăcând.
În România, căci România mă interesează acum, e mult de lucru de către noi, fiecare, asupra propriului nostru LĂUNTRU, propriului SINE. Nu e o treabă care se poate finaliza de azi pe mâine, pentru că suntem plini de bube care trebuie vindecate. Nu ameliorate, vindecate am spus. România are nevoie de oameni Puternici spiritualmente. Nu pară asta cuiva că este irealizabil. Ba da, se poate atinge idealul ăsta care de fapt ne e chiar la îndemână. De ajuns e să ne propunem să ne lucrăm forul interior.
Bine, o să-mi spuneți, păi și cu nevoile noastre imediate cum rămâne?!
Din mers se rezolvă toate. Dacă „dereticând” obținem din noi acei oameni ai acelui nivel de conștiință superior către care avem de parcurs ceva pași, iată că am și „dereticat”, am și ajuns …la noi, aceia care putem fi. În același timp.
România are nevoie de oameni puternici, înarmați psihologic până-n dinți, are nevoie de copii educați, nu lăsați brambura pe uși ale pribegiei, are nevoie de sănătate optimă cât mai multora cu putință. Așa văd eu. Poate greșesc?!
Și mai cu seamă: are nevoie de oameni bine-intenționați.

Îmi pun problema: cum e a conduce Țara asta de acum încolo, preluând-o din stadiul în care se află. Cu atâția copii flămânzi, bolnavi, analfabeți. Cu atâtea familii despărțite de urgia acelui amăgitor „mergem să muncim în străinătate să asigurăm un trai decent copiilor noștri”. Copiii noștri au nevoie de noi, nu de averi, pământuri, căpătuială. Copiii noștri NU au nevoie de bani gata -primul pas spre deformarea unui caracter inocent. Când o să pricepem că bunurile materiale nu reprezintă de fapt valori. Ele sunt NIMIC. Verticalitatea, curăția sufletească (Puritatea), Iubirea pentru tot și toate în juru-ne: iată ce reprezintă Valoare. Și au fost doar câteva exemple. Așa ceva România, Românul lăuntric trebuie să lupte să obțină.
În primul rând Țara asta nu se conduce cu promisiuni.
Nu se pot face promisiuni, dar se poate pune „osul la treabă”, că de oase rupte nu ne văităm noi, cei care știm ce-i greul.

Poate părea utopic unora: România în viziunea mea este o Țară a Oamenilor Verticali, Onești, Buni din principiu, Generoși, Înalți spiritualmente, oameni cărora le pasă de celălalt în primul rând, apoi de ei înșiși. Asta se educă.
România nu a încetat o clipă să fie Raiul Creștinătății. Noi ne putem fi Totul, așa cum și până acum Totul ne-am fost unii altora. Credința și încrederea, românismul ce ne caracterizează, ne-au făcut să dăinuim.
România este o Țară a Olimpicilor despre care nimeni nu aude nimic. Intelectualitatea acestei Țări pleacă. De ce când în vilele de lux construite din banii poporului putem amenaja cochet spitale, școli, grădinițe etc.
Averile… pot fi și confiscate! În rest, averea noastră e puterea noastră de muncă, iubirea de neam și Țară.
Cât despre Legi, ele trebuie să slujească Dreptății, nu să protejeze infracționalitatea tagmei politice fără măsură de certate cu justiția!

Câte lucruri frumoase poate primi România de la cei care o iubesc!
Câți tineri NU au loc să facă Dreptate în țara lor, că se izbesc de jandarmi!
România?
DA, E Țara Mea!
Și mândră sunt că sunt a Ei.
(Dana Staicu -26 iunie 2018).